De mult timp mă stresează problema bătrânilor din RATB, dar în ultimul timp a devenit insuportabilă. În momentele cele mai aglomerate ale zilei, când oamenii pleacă sau ies de la serviciu, când gândăceii merg la școală, când studenții se trezesc cu greu pentru niște cursuri, și alea cu pauze între ele, ei sunt mai ceva ca termitele. Vor să îți invadeze până și cel mai mic spațiu, iar pentru asta sunt în stare să te dea jos de pe scaun, chiar dacă îți vorbesc nepoliticos, să te lovească cu sacoșele peste picioare ca să își facă loc sau să se așeze în ușă, cu trocariciul* după ei, ca să nu mai ai loc să intri.
De multe ori mi s-a închis ușa de la RATB în față doar pentru că nu mai aveam loc de ei. Și se mai întreabă profesorii de ce întârziem la facultate, iar colegii de muncă se plâng că nu facem schimbul de tură la timp. Mulți mi-au zis să renunț la această luptă și să iau metroul, dar eu pur și simplu nu vreau. De ce să renunț, când eu plătesc pentru un amărât de colțișor, iar ei merg gratis, că doar sunt pensionari?!
Mă enervează când îi văd și pe controlori, care pe ei nici nu se deranjează să-i bage în seamă, de lene sau de teamă, că poate dau peste vreo cucoană mai guralivă. Dar pe noi, ăștia, care avem ditamai geanta cu hârtii, caiete și plus alte zeci de chestii, că nici nu știm ce sunt, dar în mod sigur geanta e plină, stă de capul nostru până găsim amărâtul de card, ascuns parcă într-un colț al genții de care habar nu aveam până atunci. Și ce să mai zic când mai e și aglomerat și ne chinuim cu picioarele să ne păstrăm echilibrul, cu o mână să ținem geanta, iar cu cealaltă să răscolim prin ea? Nu le e milă de noi, că suntem studenți și că un 50 de lei reprezintă masa pe câteva zile. Dacă unul dintre ei găsește o victimă, nu știu de unde se adună, dar mai apar vreo doi, trei. Eram într-o zi în RATB și mai aveam doar o stație până acasă. La jumătatea dintre stații RATB-ul a oprit, doar pentru ca o armată de controlori, și nu exagerez când zic armată, ne-au invadat teritoriul nostru de oameni pacifiști. Ghinionul lor, eram puțini și cu actele la zi.
*În caz nu știați ce e acela trocarici, denumire dată de mătușa mea și care mă amuză la culme, ei, bine, explicația e foarte simplă: aparat foarte încăpător cantitativ, atât pentru cumpărături, cât și de ocupat spațiul în locurile publice, mai precis RATB. De obicei este purtat de o cucoană care crede că îi este permis orice. Atenție! Are consecințe grave asupra picioarelor și a locurilor libere. Cu alte cuvinte, cărucior cu două roți din plastic sau din metal, cu care se transportă ușor cumpărăturile.