Întâmplător am ajuns în posesia unei cărți cu un nume rezonant ,,Principele”-Machiavelli care însumă circa 90 de pagini, am crezut în ignoranța specifică, că o voi termina în maxim o oră.

Pentru a realiza că a durat trei zile, timp în care mintea mea era plină de conexiuni și am abuzat excesiv pagina de google cu întrebări despre evenimente sau personalități istorice.

Cine ar fi crezut că zicala- esențele tari se țin în sticluțe mici se aplică și cărților ?!

Ajuns de multe ori în discuțiile cu tema filozofică și politică, machiavelismul și-a făcut cu succes drum de-a lungul timpului din epoca renașterii  până în prezent.

Cunoscut ca și o teorie politică ce uzează orice fel de mijloace în atingerea scopurilor proprii machiavelismul este ideologia născută și promovată de către omul politic Niccolo Machiavelli în opera Principele.

Concepută inițial drept o creație scrisă pentru a mai alunga plictiseala peisajelor rurale, Principele a ajuns să fie un ghid introductiv dăruit lui Lorenzo de Medici Magnificul (familia de Medici fiind abia venită la putere în epoca respectivă).

Totodată, de-a lungul timpului, datorită ideologiei promovate și a exemplelor concrete, pentru fiecare situație politică și militară acestă carte a fost venerată și studiată de mai marii epocilor oferindu-i astfel longevitate până în prezent.

        Scopul creației machiavelice

Principele a reușit să facă furori în rândul cititorilor datorită preciziei și acurateții cu care secționează subiectele abordate. După cum afirmă și scriitorul aceasta este o carte lipsită de butaforie, dar care învinge prin obiectivitate.

Astfel, subiecte legate de dobândirea principatelor, colonizare, motivarea și guvernarea atât a poporului cât și a armatelor își au argumentarea puternic înrădăcinată în exemple specifice și potrivite contextului unei Italii renascentiste.

Având o vastă cultură generală Machiavelli surprinde prin puterea exemplelor și astfel, de la teritoriul European: Italia, Spania și Grecia, dezvoltă fără pic de sforțare prin referiri de origine asiatică sau turcă, ajungând până la Moise și viețile sfinților sau ale zeilor fără a-și pierde relevanța.

Coerența scripturii are un scop bine definit care s-a metamorfozat odată cu evoluția societății. Fiind un izvor de cunoaștere  menit să insufle unui principe valorile de care are nevoie pentru a-și atinge scopul și a conduce în mod echilibrat un principat. „Principele” capătă diverse conotații în funcție de ochii care îl citesc și nuațele scopului lor.

În prezent această carte merită citită ca un ghid de acomodare cu lumea actuală. Cum să eviți  ceea ce te-ar putea influența  negativ  sau ,,cuceri”  lăsându-te fără drept decizional, despre arta de a anticipa și moduri în care vei reuși să te faci ascultat în jungla contemporană (făcând abstracție de arta războiului și vărsarea de sânge pe care mai mult ca sigur ai vrea să le pui în practică atunci când ești bruscat sau agresat inutil în cadrul societății).

         Cum trebuie să fie un principe

Pentru că fiecare dintre noi este un micuț principe, însușirile prezentate de Machiavelli  sunt ilustrate într-un echilibru frumos contrastat în micile capitole ce tratează acest subiect.  Dincolo de strictețea etichetei princiare a secolului, toate acele calități/defecte își au originea în fiecare dintre noi.

Totuși, ceea ce face machiavelismul atât de controversat este capacitatea aproape nonșalantă  de a-ți schimba  starea și comportamentul în funcție de context pentru a-ți atinge obiectivul.

Lejeritatea prin care ilustrează Machiavelli sfârșitul principilor romani care, deși buni teoreticieni au fost neputincioși în fața armatei și a poporului înfometat din pricina blândeții exagerate. Cât și conducătorii mult prea aspri sfâșiați de popor pentru cruzimea pe care au impus-o.

Citește și găsește-ți propriul echilibru pentru a fi un om demn și mai ales biruitor în viață. Acesta este sfatul unui autor omniscient și omniprezent care prezintă exemple și greșeli ale istoriei din urmă cărora poți să tragi diverse concluzii . Așa că adună-ți curajul și ascultă ,,Sfaturile unui om care a învățat din greșelile altora.”

Privește cu ochii larg deschiși către istoria pătată în sânge a omenirii și deciziile sclipitoare ale mai marilor istoriei pentru a contribui la un viitor mai bun prin hotărârile tale!

     Aplicabilitatea principiilor lui Machiavelli în perioada contemporană

Nevoia continuă a umanității de a se adapta și a lupta indiferent cu ce preț pentru atingerea unor obiective a asigurat longevitatea ideologiei machiavelice. Principele dezvoltă teme- care deși într-un alt cadru al evoluției ridică aceleași întrebări umanității.

Una dintre acestea ar fi statutul bisericii vs claselor politice în manipularea și influențarea societății. Cu toate că diferă contextul, iar datele problemei s-au modificat, necunoscutele sunt aceleași ca acum 500 de ani.

Alte ideologii ce pot fi extrase și aplicate în situații cotidiene:

• Tehnici de manipulare  a maselor (puterea relațiilor interumane, metode de motivare și manipulare a celor din jur)
• Tipologii umane: ,,Există trei feluri de minți omenești: unele care înțeleg singure, altele care pricep ceea e alții înțeleg și le explică apoi lor, în sfârșit ultimele, care nu înțeleg nici singure, nici prin alții.”
• 
• Puterea decizională: „Să asculți toate părerile și să ai capacitatea de a lua singur o decizie.” Curajul de a-ți asumă hotărârile –capacitatea de a ieși din anonimat și a-ți asuma propria ideologie, descoperindu-ți în acest fel identitatea.
• Adaptabilitatea indiferent de situație: „Curajos că un leu, viclean că o vulpe. Leul înfruntă capcanele, iar vulpea ocolește haita de lupi.”

Pentru a încheia această carte într-o notă optimistă, Machiavelli subliniază puterea umanității în raport cu soarta și gramul de noroc de care ai nevoie pentru a răzbi în viață: „Soarta este stăpână pe jumătate din acțiunile nostre, doar că tot ea ne îngăduie să cârmuim singuri cealaltă jumătate, sau aproape.”

Acesta menționează motivul pentru care a scris opera prezentată, și anume pentru a contribui la formarea unui principe care să aducă glorie statului natal. Demonstrând încă o dată că o capodoperă se poate naște doar din dorință și voință asiduă, aproape absolutistă pentru atingerea unui obiectiv măreț.

De asemeni, dacă citiți această carte și realizați că sunteți pasionați de istorie, și mai ales de tipologiile imperiilor vă recomand să încercați și „Epoca imperiilor”-o deliciozitate ilustrată a imperiilor de-a lungul timpului.(DA!  Are multe poze)

Iar în cazul în care mentalitatea și spiritul machiavelic v-au stârnit și mai mult curiozitatea TREBUIE să căutați cartea „Machiavelli în Hell” care oferă amănunte privind viața acestuia, căsnicia și conceptul de dragoste.

Sper că fiecare dintre voi, citind „ Principele” să treacă de barierele superficiale ale ideii cum că Machiavelli te educă privitor doar la modul cum să manipulezi alți oameni. Acesta te invită la găsirea unui echilibru interior, care raportat la cei din jur, într-un cadru favorabil să ducă la atingerea scopului propus.