Janus 01Am impresia că Andra  (Andra Ionescu / desprejoburi.com) mi-a citit gândurile când a scris acest articol. E drept că eu m-am gândit la el acum două săptămâni (când Andra îşi scria probabil articolul), dar pană acum nu am scris niciun cuvânt.

Colega mea a descris o “specie” întâlnită de toată lumea, însă, eu o să am răbdarea, să îmi fac propria clasificare în funcţie de profilul comportamental.

Pentru început am să numesc cele trei categorii de prieteni, denumite original de subsemnatul:

–          Perfectul simplu.

–          Perfectul compus.

–          Derivatul.

Nu, nu este o lecţie de gramatică a limbii române, deşi ar fi de mare folos, atât pentru noi cât şi pentru prieteni.

Prietenul perfect simplu – este unul dintre acei prieteni pe care îi ai din copilărie. Au greşit faţă de tine, ai greşit faţă de el, cand eraţi mai mici, dar totul este departe şi dat uitării. Acest gen de prieten nu îţi forţează mâna cu nimic, vine la tine când ai probleme, te înţelege şi încearcă să te ajute cât poate de  bine.

Atunci când are, împarte, atunci cand nu are, cere, dar nu insistă.

Prietenul perfect compus – este la fel ca cel de mai sus. Această specie, nu te evită dacă ai o perioadă proastă. Dacă îţi merge rău el te face să îţi revii. Dacă îţi merge bine el te face să îţi mergă şi mai bine. El nu calculează nimic. Totul se întâmplă involuntar.

El nu ezită să te sune şi să te cheme într-o aventură. Fie că mergeţi cu bicicleta în parc sau într-o drumeţie pe un munte periculos, indiferent ce s-ar întâmpla, prietenul perfect compus, îşi păstreză un calm relativ, imperios necesar într-o situaţie periculoasă.

Îndiferent dacă tu ai sau nu, pentru el nu contează. Face cinste, şi împarte totul frăţeşte, de fiecare dată.

Vrei să îl refuzi, dar nu ascultă, vrei să returnezi ce ai luat, dar el nu ia. Şi dacă ia, orice ar fi, într-un fel sau altul, sub o formă sau alta, îţi va returna ce a luat.

Prietenul derivat – este o specie pe care nu doresc să o mai întâlnesc cât timp trăiesc.

Prietenul derivat se aseamănă puţin cu zeul roman Janus. Zeul roman Janus apărut în religia acestei civilizaţii este o entitate a începuturilor, a schimbărilor şi a tranziţiilor. Cu numele lui se asociază trecerea pe un pod, trecerea de o uşă, pasaje, sau faze ale vieţii, sfârşitul sau începutul şi trecerea timpului. De obicei este reprezentat ca un bărbat cu două feţe. O faţă îndreptată spre trecut, cealaltă spre viitor.

Prietenul derivat, se aseamănă cu zeul Janus doar la partea cu două feţe, care nu sunt îndreptate spre trecut şi viitor ci sunt îndreptate în alte două direcţii.

Cu o faţă, acest om îţi spune că este prietenul tău, că te ajută, că te sprijină, ca ştie ce trebuie făcut atunci când tu nu ştii. Cu cealaltă faţă te vorbeşte pe la spate, te bârfeşte, te ignoră, te lucrează subtil. Uneori el acţionează fără scrupule, fără regret. Nu recunoaşte ce a făcut decât atunci când ai garda ridicată şi îl învingi cu propriile arme.

Reuşeşte, prin maşinaţiuni bine ticluite, să te facă să îi vezi din nou faţa “prietenului adevărat” (adică prima faţă), apoi se întoarce ca un amnezic şi reia jocul decepţiunii.

Atunci cand el stă în acelaşi grup cu ceilalţi prieteni, este foarte greu să îl recunoşti. Are tendinţe sociopate şi un comportament care vine la pachet cu toate caracteristicile acestei tipologii.

Prietenul derivat are uneori poveşti extraordinare, care te uimesc şi par desprinse din filmele hollywoodiene, şi chiar poate fi un subiect de roman. Aşa reuşeşte să te atragă în mrejele lui, în care sper să nu cazi.

Nu am îndrăzneala să vă spun ce să faceţi când întalniţi un astfel de „prieten”. Ce pot să vă spun este că el are un rol în viaţa orcărui om. Este o lecţie care o dată învăţată nu trebuie niciodată uitată. Acest prieten este un „rău necesar”, fără de care viaţa ar fi o poveste frumoasă, fără sfârşit, o utopie.

Poate că am o viziune ideologică şi restrânsă asupra acestui subiect. Poate că mă înşel, poate că nu am văzut totul, poate că tot ce am scris este greşit, în fond, este doar o părere personală.

Rămâneţi cu ce vreţi din tot ce am scris şi nu uitaţi:

Puteţi să îi iertaţi pe cei care v-au făcut rău, dar asta nu înseamnă că trebuie să aveţi încredere în ei fiindcă istoria se repetă.

 

Redactor: Mihăilă Cristian.

Imagine: hwsands.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here