Dacă pentru unii dintre noi aceasta este o poveste din realitatea românească, mă întreb cum a reacţionat juriul şi publicul străin la drama familiei. Povestea filmului este desprinsă din cazuri reale. De fapt chiar noi am auzit de atâtea ori poveşti despre accidente rutiere în urma cărora unii şi-au pierdut viaţa, iar vinovaţii nu au plătit pentru fapta lor şi au scăpat nevinovaţi. Exact acest lucru scoate în evidenţă filmul: traficul de influenţă şi corupţia în instituţiile româneşti.
Poziţia copilului este un film dramatic despre o mamă posesivă, rol interpretat de actriţa Luminiţa Gheorghiu, un tată, tipul de om uşor de manipulat, o “cârp㔺i copilul interpretat de Bogdan Dumitrache. Limgajul vulgar nu lipseşte din recuzita filmului, ceea ce emană o notă de gravitate în relaţiile dintre membrii familiei.
Printre aniversări fastuoase şi oameni înstăriţi îşi face apariţia momentul culminant generat de accidentul lui Barbu care loveşte cu maşina un copil în localitatea Bucu, de lângă Slobozia. Tensiunea și grijile îşi fac apariţia. Bucur aflat în stare de şoc este apărat de mama lui, care încearcă să modifice declaraţia fiului şi să influenţeze poliţiştii. Unul dintre poliţişti află că doamna Cornelia este architect şi îi cere o favoare ”putem să ne înţelegem într-un fel”. Problemele copiilor sunt rezolvate de relaţiile părinţilor. Într-o discuţie aprinsă, părinţii simt respingerea lui Barbu şi de ciudă cred că poate câţiva ani de pârnaie i-ar prinde totuşi bine. Mama ar fi în stare să îşi dea “şi sufletul şi o mână pentru el”. Iubita lui Barbu recunoaşte totuşi că Cornelia “nu este tocmai o persoană agreabilă”. Oricum relaţia celor doi era pe sfârşite.
Stând mereu în umbra mamei, Barbu poate părea un băiat laş, uneori răzvrătit şi lipsit de respect pentru părinţi. Alintat de Cornelia ”cuculeţ”, Barbu este totuşi un bărbat peste 30 de ani, ipohondru, cu frică de ace şi nehotărat în deciziile de relaţie. Atât îşi doreşte: ca el să vina spre mama lui, el să o sune, el să o caute. Şi totuşi, mama consideră că părinţii se realizează prin copii, tot ce nu au putut ei realiza în viaţă, vor încerca prin copii.
Finalul este surprinzător. Printre lacrimile şi cuvintele de iertare adresate părinţilor îndureraţi, mereu mă gândeam că este doar un show, doar de faţadă, oricând va reveni în maşină şi nu se va lăsa dominată de aceasta dramă. Dar nu a fost aşa, Cornelia îşi aminteşte de Barbu de când era mic, el este toată viaţa ei, l-a încurajat să se afirme şi l-a îndrumat mereu. Finalul reprezintă eliberarea frustrărilor personale.
Constrastul dintre simplitatea casei din localitatea Bucu, muşamaua, scaunele, inele Corneliei şi haina de blană este evident. Undeva la mijloc nu mai contează banii. Moartea unui copil de 14 ani nu poate fi uitată sau cumpărată.
Sursă foto: www.cinemagia.ro
Cristiana Salahoru
