Nici doi ani nu au trecut de când am pășit pentru întâia oară în lumea voluntariatului, că am cunoscut atâția oameni frumoși, să mă inspire o viață întreagă. Oameni care au avut curajul să își construiască ochelarii potriviți prin care să vadă lumea din jurul lor, oamenii care, în fiecare zi, mută munții și fericirea lor e în valuri, pentru că ales să facă ceea ce le place cu adevărat. Poveștile lor mă motivează și mă provoacă să continui să investesc în mine și să îmi împlinesc visul, să îmi șlefuiesc pasiunea și să o transform în realitate
Astăzi îndrăznesc să fiu povestitor, nu doar cititor și iată cum aștern cuvinte despre doi tineri care au demonstrat că au viziune, care au înțeles că progresul este un drum lung, plin de gropi, dar care merită apreciat și trăit la cele mai înalte culmi. Doi tineri integri care vor să schimbe ceva și ei chiar fac lucrurile să se întâmple, într-o țară în care și speranța pare că pălește în sufletele oamenilor.
Ei sunt vocea tinerilor din România, reprezentând interesele noastre, la nivel național și internațional, prin intermediul programului Delegat de Tineret la Națiunile Unite. Eliza Chirilă și Cosmin Chiriță, cei doi câștigători ai mandatului 2013-2014, cei care cred în generația tânără ca fiind șansa României de astăzi și cei care mi s-au lipit de suflet pentru că fac ceea ce eu iubesc cel mai mult: reprezentare. Povestea lor o găsiți în rândurile de mai jos:
1. De unde a pornit dorinţa de a deveni Delegat de Tineret ai României la Naţiunile Unite?
Eliza Chirilă: Urmăream de ceva timp programul Delegat de Tineret la Națiunile unite, asta pentru că am fost mereu interesată de contextul internațional și de politicile de tineret de la nivel național și european. Mi s-a părut o provocare extraodinar de frumoasă să devin Delegat de Tineret, privind această oportunitate ca o încununare a muncii mele din domeniul de tineret și non-guvernamental. Am considerat că ar fi un pas extrem de important în dezvoltarea mea personală și profesională, așa că am aplicat cu toată încrederea și curajul necesar!
Cosmin Chiriță: Am aflat despre Program încă de la începuturile lui, pe când eram elev, iar odată ce am intrat în Asociația Tineretul ONU din România (fosta Asociație BISMUN) am început să mă și implic direct în acesta, susținând Delegații prin mijloacele posibile Asociației (promovare, evenimente, sponsorizare). Astfel, fiind în permanență aproape de Program, în ultimii 3 ani, am realizat că aș putea candida și eu, de îndată ce simt că am ajuns la nivelul necesar de implicare și expertiză în domeniul politicilor de tineret, conștientizând și aportul pe care l-aș putea avea asupra Programului și din interior, ca Delegat.
2. Povestiți-mi, vă rog, despre experienţa de până acum ca Delegat de Tineret. V-ați schimbat în vreun fel anume?
E.C: Aleg să îți răspund la această întrebare cu un mare: DA! Experiența de până acum m-a schimbat foarte mult! Am învățat în primul rând să fiu mult mai calculată: în gândire, în vorbe, în fapte. Apoi, mi-am testat anumite limite, fie că vorbim de limite de muncă, fie că vorbim de limite de răbdare. De asemenea, am câștigat mai multă încredere în mine, dar și în oamenii din jur, care mi-au fost alături pe tot parcursul mandatului. Este o experiență minunată și o recomand tuturor tinerilor pasionați de acest domeniu! Sunt locuri deosebite în care ajungi, oameni frumoși pe care îi cunoști și mai ales numeroase uși ce ți se deschid. Dacă ar fi să contabilizez succesul acestui mandate doar prin numărul oamenilor noi pe care i-am cunoscut din august și până acum, ar fi suficient! Mereu se pot face lucruri mai multe, lucruri mai bune, însă consider că tot ceea ce am construit alături de Cosmin și de partenerii noștri este de mare importanță pentru sectorul de tineret din țara noastră.
Personal, voi pleca mult mai bogată din acest mandat, pentru că mi-am făcut numeroase conexiuni în diverse colțuri ale lumii, pentru că am învățat puțin din ceea ce înseamnă să reprezinți România la nivel înalt, pentru că am susținut un discurs în fața întregii lumi, din plenul Adunării Generale și mai ales pentru că am descoperit domenii noi și mi-am îmbunătățit caracterul și mintea.
C.C: A fost și continuă să fie o experiență “transformațională”, din toate punctele de vedere. Totuși, nu cred că pot spune că m-a “schimbat” în vreun anume fel, posibil și pentru că știam de la bun început ce presupune “postul”. În mod cert, este o provocare continuă, datorită diversității activităților și evenimentelor la care participăm sau pe care le organizăm (de la discursuri la nivel înalt și până la actualizarea paginii de Facebook sau gândirea materialelor de promovare), fiind astfel cea mai complexă, solicitantă și profesionistă activitate prin care am trecut până acum. Iar dacă ar fi să menționez o caracteristică sau abilitate pe care cred că am dezvoltat-o pe parcursul acestui mandat ar fi aceea de “a vedea” partea pozitivă a tuturor situațiilor și provocărilor prin care trecem/ de “a lua” tot ce e mai bun din fiecare încercare.
3. Cu ce provocări v-ați confruntat pe parcursul acestui mandat?
E.C: Cea mai mare provocare a fost cu propria mea persoană: am avut multe situații în care răbdarea mi-a fost testată și pot spune că am dobândit anumite skill-uri de diplomație publică, datorită diverselor evenimente la care am participat și a contextului în care acestea s-au desfășurat. O altă provocare a fost aceea de a mă documenta mereu, de a fi cât mai informată și mai ales de a respecta termene limită și norme de limbaj. Apoi, au mai existat și provocări financiare, care au fost însă depășite foarte rapid, datorită oamenilor ce sprijină programul și cred în impactul pozitiv pe care îl poate avea în rândul tinerilor. Fiecare provocare m-a ambiționat și mă bucur că ele au existat în acest mandate, pentru că mi-au dat multe de învățat!
C.C: M-aș referi la “provocările” de până acum ca, mai degrabă, la experiențe de “creștere”, așa cum am menționat la întrebarea anterioară, căci fie că a fost vorba de a găsi finanțare pentru deplasările noastre interne și internaționale, sponsori/susținători pentru inițiativele noastre sau participanți/tineri interesați de evenimente, am constatat cu fiecare ocazie și mi s-a confirmat de fiecare dată aforismul: ”Where there’s a will, there’s a way!/Acolo unde există voință, există și o cale!”. Prin fiecare “creștere” prin care am trecut ne-am bucurat de sprijinul multor oameni din jur, prieteni și apropiați sau chiar și necunoscuți, care, de la un “Like” și până la o donație, astfel ne-au dat feedback și ne-au impulsionat să continuăm activitatea de “prioritizare a tineretului pe agenda publică din România”.
4. Cum au cooperat tinerii din România la campania online: Have your saying at the United Nations?
E.C: Tinerii români au fost destul de receptivi la această campanile, trimițându-ne părerile și ideile lor pe care mai apoi le-am integrat în discursul nostru de la Națiunile Unite. Totuși, personal m-am așteptat la un interes mai sporit din partea lor și la o implicare mai activă, pentru că le-am oferit oportunitatea deosebită de a-și auzi ideile prezentate chiar în plenul ONU, în fața întregii lumi. Ne bucură mereu entuziasmul tinerilor ce urmăresc acest program, ce ne cer păreri sau sfaturi și mai ales, ne bucură să vedem că am reușit să adăugăm plus valoare programului, plus valoare ce sper să dăinuie în timp.
C.C: Am avut reacții pozitive odată cu lansarea campaniei, mai ales din zona societății civile de tineret și a ONG-urilor partenere și chiar am primit sugestii, idei de discurs și propuneri de inițiative pentru a doua deplasare a noastră la ONU/New York. Chiar dacă implicarea directă a tinerilor în campanie putea fi și mai consistentă, am apreciat enorm gândurile verbalizate, profitând de experiența și expertiza oamenilor, de care povesteam mai sus.
5. Care sunt valorile promovate de tinerii din România, faţă de valorile tinerilor din alte state?
E.C: Tinerii de pretutindeni împart aceleași valori comune: respect, calitate, responsabilitate, încredere. Ceea ce diferă este modul de raportare al acestor valori și felul în care transpun valorile în viața de zi cu zi. Am spus-o mereu, cu voce tare: tinerii din România nu sunt cu nimic mai prejos decât cei ai altor țări, indiferent despre ce altă țară dezvoltată am vorbi, poate chiar din contră. Tinerii români au un potențial incredibil și mai ales au o frumoasă încăpățânare ce uneori mută munții din loc.
C.C: Am observat, ușor surprins, că în aceeași măsură în care tineretul român are probleme/provocări apropiate de cele ale altor tineri din Europa sau de la nivel mondial (șomaj, incluziune socială sau pe piața muncii neadecvate, sisteme de educație inadaptate), la fel de bine împărtășim, în mare, aceleași idealuri, dorințe și valori – evident, specifice fiecărei culturi sau societăți din care provenim. Fie că vorbim de integritate, onestitate și/sau “open-mindness”, le-am regăsit atât la tineri români, cât și la tineri germani, americani, mexicani sau sri lankezi (de exemplu). Totuși, noi, ca generație, probabil din dorința de a schimba și îmbunătăți/aduce la nivelul real imaginea României pe plan extern și nu numai, cred că am transformat în valori conceptele de “inițiativă”, de “a lua acțiunea în propriile mâini/cu mânecile suflecate” și de “a fi parte din schimbare”, fenomen de lăudat, ale cărui rezultate pe termen lung, cred și sper că vor începe să se vadă în următorii 10-20 de ani.
6. Ce planuri de viitor aveţi, în timpul rămas ca Delegaţi de Tineret?
E.C: Am trecut fără să îmi dau seama, de jumătatea mandatului de Delegat și mă bucur că mă pot uita în spate cu mulțumire și satisfacție, pentru că am acceptat toate provocările și am avut parte de momente minunate. Privind spre perioada ce ne-a mai rămas în această calitate oficială, îmi doresc enorm de mult să ajungem în cât mai multe orașe din România, pentru a ne întâlni cu tinerii și a promova programul. Este important ca tot mai mulți tineri să afle despre existența sa și să fie informați. Dorința aceasta puternică de a cunoaște cât mai mulți tineri și de a discuta personal cu ei vine și din motivația de a aduce ONU mai aproape de tineri și tinerii mai aproape de ONU. La fiecare seminar de informare pe care l-am susținut alături de Cosmin am adus un plus de informație celor prezenți, fie că le-am vorbit despre Agenda de Dezvoltare post 2015, fie că le-am prezentat o oportunitate națională. Acesta este până la urmă scopul: să împărtășim experiența noastră, să inspirăm și să determinăm tinerii să fie curioși, să cerceteze, să se implice!
C.C: Vom continua activitatea de promovare a Programului prin cât mai multe parteneriate, căci sunt de părere că suntem în acea etapă în care trebuie să-i creștem vizibilitatea și implicit, potențialul, prin “actorii de tineret” pe care îi strângem în jurul Programului, și să convingem cât mai mulți tineri români, capabili să își reprezinte generația și dornici să candideze, de șansa reală, “pe bune”, de a performa ca Delegați. În același timp, sper să putem contribui cât mai mult și însemnat posibil la crearea și aplicarea politicilor de tineret în țară, cât și la concretizarea, pe plan intern, a unor inițiative ale Națiunilor Unite pentru “cea mai numeroasă generație tânără din istorie”. De asemenea, mi-aș dori să avem șansa de a reprezenta tinerii români la Conferința Mondială pe Tineret, din Sri Lanka, în mai și încă o dată la Adunarea Mondială a Tinerilor pe lângă Națiunile Unite, din august, la New York, pentru a încheia ciclic un mandat foarte activ și pentru a putea contribui în plus la planurile de acțiune pe tineret, la nivel internațional.
7. Cine sunteţi, atunci când nu reprezentaţi intereselor tinerilor români, la nivel naţional şi internaţional? În ce proiecte vă mai implicaţi?
E.C: Dincolo de postura mea de Delegat de Tineret al României la ONU, sunt un om simplu care crede în șansa României de a se dezvolta prin responsabilitate și respect. Sunt studentă la Facultatea de Drept a Universității Româno Americane din București, în anul III și președinte al Clubului Studenților din aceeași universitate. Mereu am spus că Universitatea la care am ales să studiez s-a transformat în a doua mea familie, pentru că aici am descoperit mentori și modele, surse de inspirație și de motivație.
Mare parte din timpul meu este dedicat sectorului de tineret din România, dar una dintre pasiunile mele este și comunicarea, lucru ce m-a adus în postura de Vicepreședinte Externe la Uniunea Studenților din România. M-am considerat mereu o norocoasă, asta pentru că am fost înconjurată de oameni ce au crezut în mine și m-au ambiționat continuu. Cred că am îngerul meu păzitor sus în cer și îi știu și numele. În rest, iubesc călătoriile, țin traininguri pentru studenți ori de câte ori am timp, mă implic în activități umanitare și fac parte din echipa de organizare a conferințelor Modele pentru TINEri, ajunse acum la ediția cu numărul VII.
C.C: Sunt în zona ONGurilor, voluntariatului și educației nonformale de aproape 8 ani și m-am implicat în proiecte dintre cele mai diverse, în funcție de cum mi-au suscitat interesul sau am simțit că mă provoacă: de la Programul Liderii Mileniului Trei și până la Conferințele BISMUN, Forumul de la Bruxelles sau Forumul ONG-urilor de la Marea Neagră, mă pasionează și mă dezvoltă fiecare experiență de management de proiect, continuând să colaborez cu diverse organizații, precum Fundația Konrad Adenauer sau Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, în materie de proiecte educaționale. În același timp, domeniul de training a devenit mai mult decât un hobby, fiind postura în care mă simt cel mai bine și cel mai “de acolo/din film” și o consider forma mea de aport la dezvoltarea generației tinere. Am interacționat până acum cu peste 2000 de tineri cursanți, în training-uri de leadership, lucru în echipă, comunicare și management de proiect – chiar în această perioadă țin cursuri de Management de Proiect și Leadership pentru aprox. 150 de elevi din București, prin Centrul PROEDUS al Primăriei Municipiului București. Și nu în ultimul rând, am inițiat un start-up, pe care “îl pun pe picioare”, tot în aria educației nonformale și anume cursuri de Photoshop pentru elevi de liceu din București și lucrez la o altă inițiativă de antreprenoriat, pe care sper să o lansez până la sfârșitul anului.
8. Ce vă nemulţumeşte la sistemul de învăţământ din România şi ce aţi schimba?
E.C: Hai să începem prin a …nu mai schimba nimic! Spun asta după ce am asistat de curând la câteva discuții foarte interesante despre strategia de competitivitate a României, care se lovea constant de problema deselor schimbări legislative. Câte despre sistemul de învățământ din România, mă supără lipsa de viziune și lipsa de respect față de actul educațional în sine. Cred că e nevoie să înțelegem că educația de calitate se face cu resurse pe măsură, fie ele economice sau umane. Un gram de pasiune și o investiție serioasă în sistem ar putea îmbunătăți lucrurile, dacă avem curajul de a ne asuma schimbarea.
C.C: Cred că problema fundamentală a acestuia este inadaptarea, din toate punctele de vedere și pe toate palierele. Pornind de la inadaptarea conform dorințelor/capacităților/nevoilor beneficiarilor (elevi, studenți), prin programa școlară/universitară și până la inadaptarea formării competențelor absolvenților apți pentru realitățile pieței muncii, vizând și inadaptarea sistemului de beneficii pentru profesori, cred că Școala a rămas o structură mult prea rigidă pentru ritmul evoluției tendințelor din ultimii ani. Consider că sunt multe de schimbat, de la bază și până la vârf, “din rădăcini”, sustenabil și pe termen lung, astfel încât Școala să poată ajunge să insufle anumite valori sau să încurajeze descoperirea de către fiecare individ a valorilor proprii (reale!) – chiar am exprimat această nevoie, într-una din intervențiile noastre la ONU, prin metafora “Tineretul pe bune, începe cu Școala pe bune!”, parafrazată dintr-o cauză publică de schimbare a paradigmei în Educație.
9. Aveți un mesaj pentru generaţia tânără din România?
E.C: Curaj, dragilor! Îndrăzniți să visați și să luptați pentru obiectivele voastre pentru că doar așa se vor îndeplini! Nu există *nu se poate*, atâta timp cât îți dorești un lucru cu adevărat. Și nu e o utopie. Este real! Am simțit asta pe propria-mi piele: orice obstacol poate fi depășit atunci când ești capabil de propriile tale forțe și crezi în ceea ce ești. Poate că nu trăim în țara perfectă, dar în puterea noastră stă schimbarea; în mâinile noastre e condeiul cu care ne conturăm viitorul. Piedici și obstacole vor exista la tot pasul, dar o minte ageră le va depăși mereu.
C.C: Îmi place să cred că cel mai puternic mesaj pe care îl poți transmite sunt faptele tale și ceea ce rămâne în urma ta, de aceea aș încuraja tinerii să “preia frâiele” atunci când simt nevoia și își doresc cu adevărat ceva – este o cale de acțiune infinit mai eficientă și mai plină de satisfacții decât lamentarea sau starea de blazare. Iar o altă metaforă pe care îmi place să o folosesc este “Deschide(-)ți mintea!” (fix așa), ca apel la flexibilitate către orice opinie sau situație de care te poți lovi, căci este încă un mijloc din care poți învăța și crește.