Am zărit-o pe Corina întâia oară anul trecut, cam pe vremea asta. Eu îmi petreceam după-amiezile în sediu, proaspăt intrată în mandatul de vicepreședinte, cu multe pe cap: metodologii, articole, campania de recrutare. Ea stătea cu laptopul în brațe, pe canapeaua din hol, muncind cu drag și spor, pentru a ei organizație studențească, Voluntari pentru Idei și Proiecte. La vremea aceea, ea era managerul comunității Leadership Development, iar astăzi conduce, din funcția de președinte, organizația în care a învățat să mute munții din loc.

1528752_10202637012827943_1007142035_n

Nu țin minte să fi schimbat vreodată vreo vorbă cu ea, dar am admirat-o în tăcere și încă o admir pentru ambiția și determinarea cu care își împlinește visurile. Mi-am făcut curaj și am îndrăznit să îi cer permisiunea de a-i lua un interviu și de a-i face cunoscută povestea. Povestea Corinei “mută-munții” Angelescu, scrisă chiar de ea.

1. Cine este Corina “mută-munții” Angelescu?

Îmi place să spun despre mine că sunt un voluntar de profesie. Fac lucrurile cu drag și mă înconjor de oameni frumoși, pe care îmi place să îi îmbrățișez des. Apreciez foarte mult inițiativele care ies din tipare și vreau să știu că mă provoc și că fac lucrurile cu profesionalism, în propriul meu ritm. Metafora “a muta munții” înseamnă foarte mult pentru mine și mi-a marcat cumva ultimii ani, în sensul în care am aflat foarte multe lucruri despre mine în momentul în care am fost mai deschisă și am acceptat din ce în ce mai multe provocări. Acum știu că îmi caut singură munții pe care vreau să îi mut din loc și nu mă tem în nicio secundă că nu voi reuși să fac asta.

2. Ce nu știu oamenii despre Corina?

E o dorință pe care numai recent am ajuns să o verbalizez, dar mă gândesc din ce în ce mai serios să devin antreprenor, pentru că așa simt că îmi pot dezvolta visurile în stilul meu. Sunt încă într-o perioadă în care explorez și descopăr noi zone de interes pentru mine, dar îmi doresc ca toate acestea să se alinieze la un moment dat într-un mediu flexibil și creativ, în care învățarea mea să fie în continuare una autentică, așa cum e în mediul ONG-urilor studențești. Și cred din ce în ce mai tare că antreprenoriatul este răspunsul.

3. Când te-ai alăturat echipei VIP și care erau așteptările tale atunci? De ce VIP și nu oricare altă organizație studențească din cele zece pe care le patronează Academia de Studii Economice?

M-am alăturat echipei Voluntari pentru Idei și Proiecte în anul doi de facultate, după ce în primul an participasem la Personal Development School, un proiect de tradiție al VIP. Participarea la proiect m-a ajutat să cunosc o parte din oamenii plini de entuziasm care ne-au și transmis nouă, participanților, o parte din ceea ce înseamnă spiritul organizației. I-am apreciat din prima secundă pentru implicare, energie și profesionalism și mi-am dat seama că ei sunt oamenii alături de care vreau să îmi construiesc o studenție așa cum merită să fie, plină de provocări.  Nu m-am înșelat. Ca așteptări, nu știu dacă aveam așteptări de la organizație, cât aveam așteptări de la mine – să iau cât mai multe din această experiență, să mă cunosc pe mine și să devin mult mai responsabilă în propriul proces de învățare.

Susțin cu tot dragul activitatea tuturor ONG-urilor studențești din ASE și nu numai. Ce consider că face diferența în momentul în care alegi între una sau alta dintre organizații este modul în care rezonezi cu oamenii care o alcătuiesc. În rest, pasiunea cu care facem lucrurile, cred că se regăsește în oricare dintre ele, atât timp cât vedem scopul mai mare, și anume acela de a avea un impact în educație și în societatea românească.

954822_10201618559407244_155364201_n

4. De ce președinte VIP?

Pasul de a deveni președinte VIP reprezintă cea mai mare provocare de până acum. Decizia nu se reflectă numai în sentimentul că e momentul să dau înapoi organizației care m-a crescut în ultimii doi ani, ci ține foarte mult de tăria cu care cred în potențialul membrilor noștri și, implicit, în potențialul de dezvoltare al organizației. E un sentiment aparte să știi că faci parte dintr-un motoraș care generează schimbarea în bine în viața celor din jur și într-un sistem educațional care are nevoie de astfel de inițiative ca de aer.

5. Cu ce provocări te-ai confruntat în această funcție?

Ideea în sine de a fi liderul echipei de conducere a unui ONG ca Voluntari pentru Idei și Proiecte e o provocare. Pentru că vine la pachet cu multă responsabilitate, cu o înțelegere la un alt nivel a organizației și cu multe situații noi care mă scot din zona mea de confort. Dar la finalul zilei nu pot decât să mă bucur că am parte de o experiență de învățare atât de puternică, alături de niște oameni frumoși și puși pe treabă, care cred la fel de mult în impactul pe care împreună îl putem avea în societate.

6. De ce Universitatea Alternativă? Ești un „schimbă-lume”?

Dacă sunt sau nu un schimbă-lume n-aș putea spune, cred că acest lucru se reflectă foarte mult în ceea ce faci, nu în ceea ce spui. Dar da, Universitatea Alternativă e un loc în care ai toate șansele să găsești o mulțime de tineri puși pe treabă, care nu își lasă dorințele și visurile pe o foaie, ci fac pasul următor și încep să le transpună în realitate, tocmai pentru că sunt niște “schimbă-lume”.

Am ales să fiu un student alternativ pentru că susțin cu tărie învățarea autentică, învățarea personalizată, care e în primul rând despre tine ca individ și mai apoi despre un sistem în care ar trebui să te integrezi. Universitatea Alternativă e despre învățarea centrată pe individ și pe nevoile sale. După un an ca student alternativ, experiența din VIP este mult mai valoroasă tocmai pentru că am trecut-o prin filtrul lucrurilor pe care le-am aflat despre mine, implicându-mă în procesele pe care le oferă Universitatea.

7. Povestește-mi, te rog, experiența CROS Camp.

Grea intrebare. Și zic grea pentru că e dificil să rezumi în câteva cuvinte tot ce ajungi să simți și să trăiești într-o săptămână de CROS Camp. Cert e că e o experiență life-changing, pe care ajungi să o vezi de fiecare dată din altă perspectivă. Am fost până acum în două Camp-uri, iar întrebările cu care am rămas după fiecare dintre ele mi-au dat de gândit pentru mult timp. În câteva rânduri, CROS Camp-ul este despre tine, cel care vii cu niște întrebări cărora le cauți răspuns și în schimb pleci cu și mai multe întrebări, este despre a înțelege atitudinile care stau la baza comunității Universității Alternative – Relating, Learning, Sharing, Playing și Dreaming – și e despre tine, cel care vrei să vezi care din aceste atitudini te reprezintă de fapt și pe care dintre ele îți dorești să le integrezi în viața ta.

10547482_10152578211468769_6134381108569047934_n

 8. Cu ce te ocupi atunci când nu muți munții sau nu schimbi lumea?

“A muta munții” nu se aplică numai în zona profesională. Din contră, și pe plan personal am proprii mei munți pe care îmi propun să îi mut, de la a construi relații puternice și autentice cu oamenii importanți pentru mine, până la a îmi rezerva timp în care să fiu eu cu mine, timp în care să mă relaxez sau să reflectez asupra lucrurilor din viața mea. Cred că în calitatea deciziilor pe care le luăm se reflectă grija pe care o avem pentru noi, așa că încerc în fiecare zi să iau deciziile care să mă ajute să ajung mai aproape de cea mai bună versiune a mea.

9. Ce planuri de viitor ai?

Pe termen lung, știu că voi contribui la îmbunătățirea și dezvoltarea educației din România, prin implicarea în comunități precum cea din Universitatea Alternativă sau din Voluntari pentru Idei și Proiecte. Ziceam și mai devreme de intenția de a vedea dacă mi se potrivește antreprenoriatul. Cel mai probabil o să îmbin asta cu pasiunea mea pentru resurse umane și pentru leadership și management.

10. Un mesaj pentru cei care, încă, nu au curajul tău?

Recent am auzit o expresie care mi-a plăcut foarte mult, și anume aceea că unui lider îi stă bine atunci când e “confidently humble”. În ultimii ani am întalnit și mulți oameni sceptici, care nu cred că schimbarea se întâmplă. Gândindu-mă mai bine, mi-am dat seama că asta poate să vină dintr-o lipsă de exemple de “așa da”. Sau mai bine zis dintr-o lipsă de exemple vizibile de “așa da”. Pentru că oameni care să facă lucruri cu impact și care să ne inspire există, numai că trebuie să știm unde să îi căutăm. Tocmai de aceea, mesajul e să fim humble, cum spune și sintagma, dar în același timp să nu ne reprimăm reușitele și să îi lăsăm pe ceilalți să fie inspirați de ceea ce facem. Altfel spus, să avem încredere în noi și în impactul pe care îl putem avea.

Pentru că mie îmi e drag Bucureștiul, am rugat-o pe Corina să completeze o fișă de București. Cum e Bucureștiul ei? Locul preferat din capitală este Parcul Tineretului, iar localul preferat-Music Rooms. Clădirea preferată este CROS Learning House și adoră sunetul șinelor de tren din Gara de Nord. În schimb, nu îi plac locurile foarte aglomerate.

Povestea Corinei “mută-munții” Angelescu nu se oprește aici. Va urma.

Sursă poze: arhivă personală

Articolul precedentAccident cu LSD
Articolul următorYard Sale 23-24 august @ Dianei 4
Sunt o persoană optimistă şi dornică să afle lucruri noi. Îmi place să scriu şi să îmi exprim părerile despre subiectele de actualitate. Consider că tinerii sunt principalii vectori ai schimbării în societatea romanescă şi că viitorul acestei ţări este în mâinile lor. În rest, sunt un tânăr cât se poate de normal cu preocupări specifice vârstei. Îmi dau seama când fac greşeli şi încerc să nu le mai repet.