În primul an de facultate, când m-am mutat în București, mă plimbam și eu ca turistul pe Calea Victoriei și mi-a atras atenția din nou monumentul din Piața Revoluției. Asta pentru că niciodată, nimeni nu știuse să-mi spună ce reprezintă, mai exact, și care îi e rolul tocmai acolo. Eram atunci cu o prietenă care statea de câțiva ani în Capitală și ea mi-a răspuns simplu, așa cum probabil ar fi răspuns trei sferturi dintre studenți: „E un cartof.” Misterul avea să țină până la primul search pe Google.

Și așa am aflat că: „Țeapă”, „vector cu coronita”, „cartof tras în țeapă”, „scobitoare cu maslină” „ghildușa piramida”, „țeapa lui Ghilduș”, „cuțitul din inima lui Iliescu” „un creier pe bat”, „maslina-n scobitoare”, „nuca-n țeapa”, „fleica-n frigăruie”, „cartoful revoluției”, „țeapa revoluției”, „țeapa de 56 de miliarde”- sunt câteva din poreclele pe care le-a strâns monumentul semnat de Alexandru Ghilduș.

Despre controversatul monument am reușit să vorbesc chiar cu cel care l-a creat, designerul Alexandru Ghilduș.

5846alexandru-ghildus-1

Mi-aș dori să aud de la dumneavoastră povestea Memorialului Renașterii, momnumentul din Piața Revoluției.

Asta e o poveste frumoasă și delicată, pentru că, asta e, contextul a fost unul ciudat. A fost în preajma alegerilor din 2004, când era o bătălie în plan politic. Ca și acum, de altfel – „care pe care”. PSD-ul fusese la guvernare cu Adrian Năstase și cu Iliescu Președinte. Iliescu își încheia mandatul și erau alegeri prezidențiale. Și atunci a ieșit Băsescu președinte. Și erau taberele astea care se ciondăneau.

Cum s-a decis ca tocmai dumneavoastră să fiți autorul monumentului?

Înainte de a începe ciondăneala asta între partide, a fost anunțat concursul pentru monument la sfârșitul lui 2004. Că a fost un concurs organizat de Ministerul Culturii. Soția mea a văzut anunțul, era unul micuț în presă. Probabil că nu se dorea să se afle prea mult. (râde) Nu știu, zic și eu acum tot felul de răutăți. Am aflat și eu alături de alți 14 designeri. Eu am fost singur în echipă, restul aveau echipe, eu probabil că am aflat și mai târziu. Și am ales o formulă pe care eu am considerat-o aproape de ceea ce a însemnat momentul respectiv. A fost ideea de înălțare a piramidei cu trei laturi – de la trinitate. Pe un fundament care are la bază religia, crucea din mijlocul căreia izvorăște speranța.

Monumentul_Renasterii_Nationale_Calea_Biruintei

Iar buștenii de pe cele patru alei care formează crucea, fundamentul monumentului, ce simbolizează?

Da, buștenii înseamnă suportul omenesc, naturalul și căldura. Și de acolo naște speranța, această piramidă care adună în jurul ei în acea coroană sufletele, gândurile, căldura și tot ce a emanat și continua să producă poporul ăsta într-o etapă de înălțare. Adică, aia este o etapă unde chiar sufletele celor care s-au jertfit (pentru că pe acel zid am pus numele tuturor) poate mai stau, poate se întorc. Acolo am gândit eu că ar putea să aibă un traseu sau o etapă a evoluției și ca un ochi care privește în continuare asupra a ceea ce se întâmplă aici. Adică „Băi, băieți, noi am făcut ceva, vedeți să nu stricați, dar noi ne ducem mai departe.” Deci, pe ideea de înălțare. Eu mi-am urmărit conceptul și ideea de promovare, am făcut și o conferință. M-am trezit cu niște neica-nimeni care protestau, n-am înțeles pentru ce protestau. După care am trecut prin tot felul de piedici în a primi avize și pe care le-am depășit pentru că eu m-am zbătut și am stat după ele. Dacă lăsam la îndemâna autorităților, să facă ei, să ia avize, nu făceam nimic. Și se bucurau unii. Eu le-am zis „Ați greșit că m-ați dat pe mine câștigător, eu chiar îl fac! Cu mine v-ați pus, eu îl fac.”

Dumneavoastră v-ați luptat cu birocrația?

Da, stăteam la cozi la toate ghișeele din primărie și la toate aprobările care erau. Eu cu legea în față mă duceam și îi presam, recunosc, dar asta pentru că ei nu-și respectau termenul. Dup-aia am înțeles de ce. Iar eu am scrise toate astea, că a fost singurul moment în viață în care am ținut un jurnal, pentru că am vrut să îmi notez ce am de lucru, ce am de făcut.

img_2745

Spuneați mai devreme despre piedici. În afară de formalitățile cu actele, au mai fost și altele?

Au fost mai multe interese. În primul rând, politice. Că așa cum a fost acum diaspora, elementul de dispută, atunci au găsit monumentul, că era în momentul ăla. Și, în al doilea rând, în plan comercial, pentru că pe spațiul ăla era un proiect de construcție a unui mall. Al unora. Astea s-au petrecut, că în presă să apar. Că au fost puncte de vedere profesionale contra, sunt de acord. Dar disputa nu a fost numai în plan profesional, dimpotrivă. Nici n-a fost în plan profesional. Că eu am mai discutat cu colegi, chiar și din străinătate, care au venit și au apreciat lucrarea. Aștia nevirusați de ce se întâmpla la noi. Românii au fost virusați. Au venit unii și i-au zis cartof, țeapă. Și omul e ușor de influențat. Singurii care n-au nicio treabă și care pot fi barometru și eu pe ăia i-am luat în seamă sunt cei din afară. Care vin în vizită în România. Și până să afle povestea, dacă le-o spune vreunul, ăștia fac fotografii, pleacă cu imagini „Ia uite, am fost acolo!” Apreciază. Din nefericire, am beneficiat de o conjunctură nefavorabilă. În plan politic, o bătălie politică, în care s-au legat fix de monument, și în plan comercial –  afacere a unora ratată.

Au existat discuții și despre buget.

Eu l-am făcut și cu bani normali, negociați, numai eu știu cât am negociat. Chiar mai jos decât am avut o ofertă comparabilă pe care Ministerul a cerut-o unei firme. Deci eu am zis că vreau s-o fac cât se poate de strâns, tocmai pentru că nu voiam să am discuții. În rest, eu sunt foarte mulțumit, am câștigat un concurs, a fost un concurs, n-am avut nicio pilă, nicio relație, niciun nimic. Eu am aflat de la un prieten de-al meu că am câștigat, înainte să se anunțe în presă. Mă sună un prieten și-mi zice „Bravo, felicitări!” Și zic „Mersi frumos, dar e așa o muncă…” Eu crezând că mă felicită că tocmai fusesem ales decan la facultate și zice „Nu, băi, pentru monument.” Și zic „Ce monument?” „Păi, uite, ai câștigat.” Și au început de atunci frecușurile. Și asta le spuneam și unora dintre critici care scoteau opiniile prin presa cu anumite interese. Am zis „OK, de ce n-ai participat la concurs? Aveai o idee, da? Mai bună decât a mea. De ce n-ai participat? Care este problema? Așa cum am aflat eu și au aflat și alți 14, așa și tu, dacă erai interesat, puteai să fii părtaș la acest lucru.”

212-F

 surse foto: stiri.com.ro, steerageyearns.wordpress.com, geolocation.ws

Comentarii

comentarii