Povestea care incepe odata cu cele doua liniute

    0
    337

    415

    Spectacolul „Doua liniuţe” e un semnal de alarmă, e făcut ca să educe, însă într-un mod cât se poate de plăcut, pentru că nu se foloseşte de o lecţie de dirigenţie, ci de cea mai energică şi complexă dintre arte – teatrul. Şi astfel disimularea nu mai există şi nici teama de reacţie în faţa adevărului. Pe scenă joacă personaje cu cele mai autentice trăiri, fără să ascundă nimic şi fără să cosmetizeze o realitate dură – iresponsabilitatea tinerelor care ajung să se confrunte cu avortul. Subiectul este într-adevăr unul foarte sensibil şi intim, iar confortul spectatorului poate fi în orice moment afectat. Însă regizoarea şi scenarista Lia Bugnar tratează cât se poate de inteligent această situaţie şi plusează cu farmec şi comedie acolo unde există riscul ca cineva să se simtă ofensat şi să nu mai urmărească povestea cu empatie.

    „Cele două liniuțe sunt acelea de pe un test de sarcină, atunci când acesta iese pozitiv. (Lia Bugnar) Regizoarea a gândit textul ca un experiment, şi-a dorit să vadă cât de mult îndrăznesc oamenii să râdă atunci când un subiect cât se poate de trist e abordat altfel decât cu seriozitate. Ea a împletit într-un fel surprinzător tragicul şi comicul astfel încât iniţial râzi cu lacrimi, însă apoi zâmbetul descreşte. Ce ţi se părea amuzant ajunge să fie văzut cel mult ca o ironie amară, iar lacrimile sunt încă prezente, însă atunci când încerci să te abţii din plâns. De fapt, râzi cu lacrimi şi plângi râzând.

    Decorul ne permite să ne dăm seama că vom petrece câteva zeci de minute în parc, alături de personajele care se aşază pe o bancă neiertată de oamenii dornici să lase urme. Este însă un element celebru, „banca de la statuie”, un reper de întâlnire pentru îndrăgostiţi. Ce surprinde la acest spectacol imediat ce a început este să afli că banca nu este numai lemn şi fier, ci este şi ea un personaj. Ea simte şi se exprimă, suferă şi e martora suferinţei. Actriţa Ilinca Manolache aduce obiectul la viaţa într-o interpretare impresionantă, plină de candoare, amuzament şi emoţie. Iar când aflăm că şi băncile plâng câteodată, observăm că rochia uneia dintre protagoniste, un element deosebit în viaţa ei, devine şi ea un personaj, care îşi spune povestea din punctul ei de vedere de articol vestimentar. Intervenţiile acestor personaje atipice (de menţionat şi prezervativul expirat interpretat de Istvan Teglas) aduc un plus de savoare spectacolului şi conferă substratului educativ un impact şi mai mare. Adică, dacă până şi ele sunt afectate, noi de ce am rămâne pasivi la experienţa ce ne este împărtăşită?

    Poveştile, care ar trebui să ne servească drept exemplu, ne trag de mânecă si ne avertizează să ne ferim să ajungem şi noi personaje similare, au în centru două cupluri. Crina este olimpica la matematică, tipul fetei ambiţioase şi inteligente, dar prea ocupate să obţină premii la competiţiile internaţionale ca să mai aibă experienţă şi pe plan personal. Însă Facebook-ul nostru, cel de toate zilele, devine mijlocul prin care îl cunoaşte pe Robert şi cu care comunică doi ani înainte să se întâlnească pentru prima oară. Robert însă nu este sculptorul în gheaţă din spatele ecranului, ci este un puşcăriaş căruia îi este permis să iasă pentru o zi pentru a merge la înmormântarea tatălui. Alege să meargă să o vadă pe ea, iar întâlnirea lor lăsa urme care poate de pe rochie vor dispărea, dar în sufletul lor sigur vor persista.

    În paralel, dar într-o legătură puternică, aflam despre Cami, o tânără al cărei ideal este să ajungă soţie, dar care după 16 avorturi află că testul ei de sarcină indică din nou doua liniuţe. Iubitul ei, Tavi, cuprins de remuşcări, se hotărăşte să devină responsabil, însă nu mai are ocazia. Cami repeta testul şi se dovedeşte că nu aşteaptă de fapt un copil, iar asta devine regretul vieţii ei.

    Spectacolul „Doua liniuţe” este ca un simbol Yin-Yang, în care pozitivul şi negativul, optimismul şi pesimismul sunt atât de apropiate, iar graniţa dintre ele este atât de fină, încât fiecare ajunge să-i invadeze teritoriul celuilalt. Veselia şi tristeţea sunt simultane, se completează, se confundă, se întrec şi se amestecă până când nu mai ştii pe care să o alegi şi ce e mai potrivit să simţi, având în vedere subiectul tabu – avort versus contracepţie. Aşa că, tocmai asta face spectacolul „Două liniuţe” şi mai diferit, faptul că îţi este permisă orice stare, nu trebuie să mai gândeşti ce e cazul să simţi şi te bucuri doar de teatru.

    Distribuția:

    Crina – Medeea Marinescu

    Robert – Marius Manole

    Ricky – Cătălin Babliuc

    Banca – Ilinca Manolache

    Tichiuța/Gândul – Istvan Teglas

    Tavi – Anghel Damian

    Rochia/Cami – Irina Antonie

    Regia: Lia Bugnar

    Costume: Dorin Negrau

    Butaforie: Cătălin Grigorescu

    Durata: 1h 30

    Redactor: Alina Păduraru

    Sursă foto: godotcafeteatru.ro