Mame adolescente. Cu toții auzim despre ele, le vedem la televizor și ne întrebăm ce poate determina o tânără să ajungă în situația lor. Ceea ce nu ne întrebăm este dacă sunt fericite, dacă se descurcă, dacă s-ar fi putut face pentru a le împiedica decizia de a păstra copilul când ele însuși sunt copii.
Proiectul mameadolescente.ro vine cu o nouă perspectivă asupra câtorva povești de viață ale tinerelor care au copii. Fondatorii își propun să trezească puțin România la realitate și să facă lumea să vadă că educația sexuală chiar joacă un rol important în formarea unei tinere. Dincolo de tabuuri, dincolo de bariere și prejudecăți, sunt niște fete pe care viața le-a lovit din plin și au ajuns să aibă copii. Câte știm, de fapt, despre ele și de ce nu le oferim beneficiul îndoielii până la proba contrară?
Ozana Nicolau, inițiatoarea proiectul vine să aducă lămuriri și răspunsuri tuturor acestor întrebări. Alături de fotografii Vlad Bîrdu și Alexandra Dinca, Ozana Nicolau a a documentat timp de un an poveștile a 30 de femei din Urziceni, Ploiești, Vaslui și București care au devenit mame în adolescență. Iar, cu ajutorul ilustratoarelor Alexandra Burda și Georgiana Chițac – Illustrator, cercetarea fost transpusă în documentarul web Mameadolescente.ro care aduce în lumină șapte dintre aceste povești și care explorează condiția vulnerabilă a mamelor adolescente în societatea noastră.
-
Mamele adolescente sunt încă un subiect tabu pentru societatea românească. Cum își propune acest proiect să schimbe percepția colectivă?
În primul rând, sexualitatea este un subiect tabu pentru societatea românească. Proiectul își propune să arate ce înseamnă o sarcină timpurie dincolo de presupuneri și preconcepții, pentru că majoritatea o percep ca pe o catastrofă fără a avea de fapt detalii concrete și exacte. Mulți dau verdicte despre cât de devastatoare este o sarcină în adolescență fără a lua în seamă că efectele negative pe care mamele minore le suportă provin, mai presus de toate, din atitudinea societății față de ele și, abia secundar, din cauza sarcinii în sine.
Iar sexualitatea este un subiect tabu și pentru că românii suferă de sindromul „struțului cu capul băgat în nisip”. Nu se vorbește despre sexualitate pentru că multor adulți le e greu să admită că adolescenții au și o latură sexuală, la fel ca adulții. Și decât să admită un adevăr pe care nu-l știu a gestiona, atunci e mai simplu să îl nege.
Mameadolescente.ro cuprinde alături de poveștile a șapte fete care au devenit mame și resurse corecte de educație sexuală: nu e neapărat să existe numai un dialog între adulți și adolescenți, e binevenit să existe discuții despre sexualitate și între adolescenți dacă ele se bazează pe informații corecte. Educația între egali (peer-to-peer education) este la fel de valoroasă ca și educația pe care o pot oferi adulții copiilor.
- Femeile care s-au implicat în proiect nu au romanțat deloc realitatea. Credeți că sinceritatea aceasta va stârni controverse?
Ar fi minunat ca proiectul să stârnească controverse, dar cântărind reacțiile pe care le-am primit până acum, aș spune că publicul se află, mai degrabă într-o stare de negare. Proiectul pune o oglindă în fața societății românești: stăm prost la capitolul educație sexuală, adolescenții nu sunt nici informați, nici împuterniciți să fie responsabili cu propriul corp.
Când numărul mare al sarcinilor timpurii ne indică fără tăgadă că există o problemă, societatea le acuză pe mamele minore că „nu au fost cuminți”, în unele cazuri că „au păcătuit”, că și-au ratat viața – ca și cum adolescentele ar fi ajuns în aceste situații fără să fi fost influențate de nici un factor din jurul lor. M-aș bucura dacă mărturiile fetelor ar porni nu neapărat o controversă, dar o discuție pe agenda publică.
Și eu sper și că vom reuși să creăm o comunitate în jurul documentarului web. Am observat în perioada de documentare că mamele minore sunt foarte izolate, însă, la fel ca orice mamă, ele au nevoie de sprijin și de a interacționa cu alte mame, de a împărtăși experiența prin care trec. Când acest lucru nu se întâmplă, suferă nu doar mamele adolescente, dar și bebelușii lor. Așa că sper că platforma și blog-ul vor deveni un punct de întâlnire pentru multe mame mici.
- Ce rol joacă educația unei tinere în acceptarea unei sarcini?
Am constatat de-a lungul documentării că mai relevant decât educația tinerei este educația părinților ei. O sarcină timpurie implică un risc mare de abandon școlar, dar ca o tânără să înțeleagă care sunt consecințele întreruperii studiilor pentru viitorul ei, depinde de cât de valorizată este educația în familie, depinde nu de ceea ce spun părinții despre educație, ci de cât (și cum) s-au educat ei înșiși.
Un element crucial, mai important decât educația, este starea emoțională a fetei. Un nivel de educație oricât de ridicat, nu poate compensa pentru problemele emoționale. Multe adolescente care devin mame au părinți indisponibili emoțional (fie din cauza unui divorț, fie din cauză că sunt plecați la muncă în străinătate, fie pentru că acei părinți, la rândul lor, nu au primit suficientă dragoste și atenție în copilărie).
O adolescentă care nu se simte iubită și apreciată, care nu are o legătură emoțională profundă și autentică cu părinții, va ajunge să caute un substitut al acestei legături într-o relație erotică și, în speranța că relația va continua, să păstreze și sarcina.
Există și o prejudecată conform căreia adolescentele din oraș evită sarcinile timpurii pentru că au un nivel de educație mai ridicat; realitatea este, însă, că posibilitățile materiale din mediul urban le fac pe fetele din oraș să nu ajungă mame minore (pur și simplu părinții lor își permit financiar o întrerupere de sarcină mai mult decât părinții din zona rurală).
- Care credeți că este cel mai important factor care influențează o femeie să se arunce în relații sexuale la o vârstă fragedă?
Dorința de conexiune cu partenerul. Nu discutăm dacă e vorba de un partener de o noapte sau de o relație de durată, dar dorința de a împărtăși cu partenerul ceea ce simte și de a se conecta emoțional cu el cât mai puternic sunt elementele cheie. Așa cum spuneam, în spatele acestei dorințe de comuniune se află de multe ori, o lacună gravă lăsată de părinți, iar conectarea cu partenerul reprezintă și o compensație pentru tot ceea ce fata nu a simțit în familie: nu s-a simțit dorită, valorizată, iubită.
Însă faptul că fetele își încep viața sexuală timpuriu, ar putea să nu fie o problemă, dacă atât ele cât și partenerii lor ar ști și ar fi dispuși să se protejeze. Educația sexuală, care le-ar putea oferi informațiile necesare contracepției, ar oferi și avantajul amânării începerii vieții sexuale – fapt dovedit de situația din țări precum Olanda, unde educația sexuală este obligatorie și unde s-a constatat că, datorită informării, debutul vieții sexuale are loc mai târziu.
- De ce nu iau fetele în considerare avortul dacă nu sunt fericite cu situația lor?
Situația nu e niciodată albă sau neagră. Sarcina apare de multe ori în urma unei relații dorite. Copilul este neplanificat (și nedorit) dar relația cu tatăl acestuia este dorită și atunci continuarea sarcinii este asociată de fete cu continuarea relației cu partenerul.
Există și cazuri în care bărbații își doresc copilul, pentru că acesta este o dovadă/ o demonstrație a bărbăției lor. Uneori, fetele marșează la această dorință a partenerului și duc sarcina la capăt pentru a răspunde în primul rând nevoilor lui.
Pentru că o sarcină timpurie este condamnată de societate, dar și pentru că adolescentele nu au o relație apropiată cu părinții, fetele nu au curaj să vorbească cu niciun adult; adesea părinții află când sarcina devine vizibilă, mult peste termenul de 3 luni și atunci, chiar dacă adolescenta ar opta pentru un avort, este imposibil din punct de vedere medical și legal.
- În ce procent rămân aceste tinere cu bărbații care le lasă însărcinate?
Nu știu să existe o statistică pentru România (ar fi nevoie ca aceste mame adolescente să fie supervizate timp de mai mulți ani), dar în multe cazuri cei doi nu rămân împreună tocmai pentru că sarcina nu a fost planificată, ci a fost un accident care a survenit într-o relație de tinerețe, când ambii parteneri caută mai degrabă să experimenteze, și nu un angajament pe termen lung.
Există și situații în care bărbați maturi (în jurul vârstei de 30 de ani) își doresc o relație stabilă cu o parteneră minoră. Aceste cazuri reprezintă, din punct de vedere legal, corupere de minori. Din punct de vedere moral… las la latitudinea cititorilor să aprecieze dacă discrepanța majoră de experiență dintre cei doi este de benefică sau nu. Totuși, acești bărbați maturi care își doresc să întemeieze o familie cu o fată minoră, rămân de multe ori alături de ele.
- În esență, adolescentele sunt încă la stadiul de „copii”, în special pentru părinți. Ce dificultăți întâmpină cel mai des un copil care crește alt copil?
Din punct de vedere emoțional, este dificil să sprijini un nou-născut atunci când tu însuți ești în plin proces de formare. Apariția unui bebeluș reprezintă o provocare și pentru o femeie adultă, deci este cu atât mai solicitant pentru o mamă adolescentă (căreia i se impută că a făcut o greșeală, care este învinovățită destul de fățiș că are un copil) să răspundă nevoilor constante de atenție și grijă ale bebelușului. Cred că ne putem imagina ce conflict interior apare atunci când bebelușul, care are nevoie de iubirea și atenția mamei adolescente, este simultan și cauza pentru care mama minoră este arătă cu degetul de către cunoscuți sau chiar repudiată de familie.
Din punct de vedere al parcursului școlar, într-un caz ideal, adolescenta are de ales: fie se întoarce la școală (dar în acest caz trebuie să aibă o rudă apropiată care să ia copilul în plasament și care să stea cu el zilnic în timp ce ea merge la cursuri), fie își poate întrerupe studiile timp de 2-3 ani până când copilul poate merge la grădiniță. Problema este că după o întrerupere de 2-3 ani, reluarea studiilor devine extrem de anevoioasă, intervine uitarea și lipsa obișnuinței de a studia zilnic.
- Abandonul școlar e o problemă majoră în rândul mamelor adolescente. Câte dintre aceste fete ar dori să își continue studiile și să devină persoane mai educate pentru copiii lor?
Fetele pe care le-am întâlnit în timpul documentării doreau să își termine studiile, iar o parte au reușit. La cele care nu au reușit nu a fost vorba de lipsă de interes sau de motivație, ci de faptul că viața le-a copleșit cu un tăvălug de probleme domestice, presante, zilnice care nu le-a mai lăsat timpul fizic pentru a învăța. Fără susținere din partea familiei este imposibil, totuși, pentru o elevă să își crească copilul și simultan să finalizeze liceul.
Sunt și zone din țară în care există o lipsă acută de locuri de muncă și, într-adevăr, acolo fetele știu că absolvirea liceului nu contează deloc în a avea un trai mai bun, pentru că pur și simplu nu există locuri de muncă. În aceste cazuri, fetele fac planuri de a pleca din țară (așa cum povestește personajul Iulia în documentarul web), dar aici nu mai este vorba de abandon școlar din cauza sarcinii, ci de o tendință valabilă la nivelul întregii țări: oamenii se reorientează către acele țări din UE unde pot avea mai multe oportunități, indiferent că au 10 sau 12 clase.
- Cât de dese sunt complicațiile pe care le întâmpină fetele din cauza lipsei de maturitate a corpului?
Sarcinile timpurii sunt cauza principală a mortalității la fetele minore. Organismul adolescentei este un organism în creștere care, atunci când survine o sarcină, nu știe de cine să aibă grijă mai întâi: de adolescentă sau de bebelușul pe care acesta îl poartă. Hormonii de creștere (care se secretă în perioada 11 – 16 ani) sunt diferiți de hormonii care se secretă în timpul sarcinii.
Sarcinile timpurii nu sunt urmărite, fetele ajung la medic, în multe cazuri, pentru prima dată atunci când nasc, pentru că fie nu le pot spune părinților, fie nu pot să accepte realitatea că vor deveni mame.
Pentru că oasele bazinului nu sunt complet dezvoltate, medicii recomandă si efectuează în numeroase cazuri cezariană (o intervenție chirurgicală majoră care survine deoarece corpul mamei nu este suficient dezvoltat). Există, de asemenea, un risc mai mare de naștere prematură – ceea ce afectează copilul pentru tot restul vieții (acesta este predispus la diverse dezechilibre), nu doar în primele luni după naștere.
- Care sunt cele mai mari regrete pe care le au aceste fete când își spun poveștile de viață?
O mamă adolescentă trăiește într-o furtună emoțională, așa că tumultul interior le consumă fetelor toată energia, nu prea mai rămân resurse și pentru evaluări retrospective. N-am întâlnit nici o fată care să regrete că a păstrat sarcina, deși absolut toate au spus că le-a fost extrem de greu. Pentru că au dus o luptă peste puterile lor, n-ar repeta experiența maternității – unele au mărturisit explicit, altele mai voalat. Dar, oricât ar fi fost de greu, nu regretă nici copilul, și nici întreruperea studiilor, pentru că acești copii sunt acolo și după ce partenerii nu mai sunt (în acele cazuri în care cuplul se destramă) și pentru că mult râvnita dragoste pe care au căutat-o inițial, le este oferită de copil.
Iar din punctul meu de vedere, este mult mai regretabil modul în care societatea tratează mamele minore, decât existența în sine a sarcinilor timpurii. Sigur, ar fi de dorit să se întâmple rar sau deloc, dar faptul că mamele minore sunt blamate și vulnerabilizate și mai mult în acest fel, nu reprezintă o soluție, ci este doar un semn al neputinței societății de a accepta răspunderea pentru organizarea sa.
