Poetul national, regele si criminalul sunt „In parc” pe aceeasi banca

    0
    205

    In-parc_Istvan-Teglas_spectacol_de_teatru

    „Privitor ca la teatru

    Tu în lume să te-nchipui:

    Joace unul şi pe patru,

    Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

    Şi de plânge, de se ceartă,

    Tu în colţ petreci în tine

    Şi-nţelegi din a lor artă

    Ce e rău şi ce e bine.” (Mihai Eminescu, „Glossă”)

    Teiul lui Eminescu nu este singurul loc în care poţi căuta inspiraţia pe care versurile geniului au găsit-o. La fel cum nici casa elegantă de la intersecţia dintre Cristian Tell şi Biserica Amzei care a aparţinut pe vremuri faimoasei Miţa Biciclista nu este unica deţinătoare a ecourilor poveştii dintre curtezană şi regele Ferdinand.

    Regizorul şi scenaristul Radu Iacoban îşi imaginează că exact banca din lemn pe care ne-am aşezat a putut fi mai întâi locul întâlnirii şi al declaraţiilor de amor dintre Veronica Micle şi iubitul ei, Mihai Eminescu, sau cadrul în care soarta ţării a fost hotărâtă înainte de Primul Război Mondial de către rege şi amanta lui. La fel cum ar fi putut fi şi locul unei alte crime a vestitului Ion Rîmaru sau martora blazării unei relaţii contemporane. Astfel se leagă povestea spectacolului „În parc”, o comedie care nu-ţi va înşela aşteptările în cazul în care îţi doreşti să râzi la un comic de calitate.

    Pe scena Godot Café-Teatru, pe un fundal negru, la răscruce de epoci, se află o bancă simplă din parc. Scenografia sumară ne împinge să ne creăm aşteptări cu privire la interpretarea actorilor, pe care ştim că astfel regizorul a vrut să o pună şi mai mult în lumină, să umple scena, în lipsa oricărui alt obiect de decor. Banca este nu numai pretextul de întâlnire a patru cupluri din ere diferite, ci şi o maşină a timpului, care ne poartă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, către începutul Primului Război Mondial, pentru a ajunge în anii ’70 şi în final înapoi în zilele noastre. Hainele şi dialogurile se schimbă, dar năravul ba, pentru că, în ceea ce priveşte problemele din cuplu, „Toate-s vechi şi nouă toate.”

    Cei doi actori, Istvan Teglas şi Rodica Lazăr, sunt cameleonici şi dau dovadă de un talent remarcabil, pentru că în 70 de minute se multiplică şi ne aduc pe scenă opt oameni diferiţi. Expresivitatea lor n-ar mai fi avut nevoie de cuvinte, pentru a ne conduce în poveste. Istvan Teglas se remarcă prin faptul că exploatează totul din personajele lui, fiecare caracteristică a celor patru bărbaţi. După fiecare scenă, ambii actori reuşesc să ne facă să uităm că în urmă cu două minute ne-au făcut să credem că sunt altcineva, şi intră cu o altă poveste autentică.

    Întunericul pe care are loc tranziţia dintre vremuri este luminat datorită muzicii formaţiilor Phoenix sau Robin and The Backstabbers, care au fost alese să facă parte din spectacol.

    Mergi „În parc” şi călătoreşti în timp, râzi de problemele unui cuplu ca să-ţi piară zâmbetul când îţi dai seama că te-ai întâlnit cu tine, pentru că te poţi regăsi în una din cele patru povești puse în scenă de Rodica Lazăr şi Istvan Teglas.

    Redactor: Alina Păduraru

    Sursa foto: godotcafeteatru.ro