Puține filme sunt la fel de disturbing precum e „Pi”. Sau care să conțină atât de multe ipostaze ale unui personaj într-un timp atât de scurt. Și nu deranjează doar retina, ci e atât de compus din stări de spirit contradictorii, încât e nerecomandabil celor slabi de înger. Pentru că s-ar putea să cauzeze reacții adverse nocive.
Știm cu toții ce e aia Pi. Sau poate ne e mai ușor de recunoscut dacă-l vedem sub forma asta: π. 3,14, o constantă matematică. Filmul care-i poartă numele este unul psihologic suprarealist, a cărui protagonist este obsedat de matematică și cifre, comportamentul său devenind distructiv, de multe ori. Pe nume Max Cohen, este atât personaj principal cât și narator, jucând rolul unui teoretician în ale numerelor, care consideră că tot ce se află în natură poate fi înțeles cu ajutorul acestora.
Este capabil să facă calcule dificile fără să apeleze la un calculator, fapt ce impresionează o vecină minoră, Jenna, ce locuiește la câteva apartamente de el. Evident, suferă de dureri de cap extreme, paranoia, experimentează episoade intens halucinatorii și e incapabil să socializeze cu oamenii. Interacționează cu vecina sa, Devi și cu mentorul său în ale matematicii, Sol. Reușește să facă predicții la bursă cu ajutorul calculatorului său, botezat Euclid, care cedează după ce afișează un număr format din 216 cifre. Aparent, predicția calculatorului era corectă, Max nereușind, însă, să găsească numărul. În discuția cu Sol, află că și acesta îl descoperise în timpul cercetorilor, cu mulți ani în urmă.
Relaționează cu un grup de evrei care consideră că Torah e un ansamblu de numere trimis de Dumnezeu și cu agenți de pe Wall Street care îi oferă un chip numit „Ming Mecca” în schimbul muncii sale. Acceptă. Cu ajutorul acestuia, analizează modele matematice din Torah, Euclid cedând din nou. Nu înainte de a afișa același număr format din 216 cifre. Când dorește să-l copieze, își dă seama că-l știa deja.
Însă, migrenele sale devin tot mai grave. Agenții de pe Wall Street găsesc rezultatul muncii sale pe hârtie, încearcă să-l forțeze să explice ce înseamnă, dar este salvat de grupul de evrei. Aceștia par să-i ceară același lucru. Refuză să le explice, afirmând că orice ar fi, numărul a fost descoperit de el, singur. Când ajunge la Sol acasă, află că acesta a murit. În casa sa, găsește o hârtie cu același număr din 216 cifre. Considerând că are legătură cu durerile de cap, încearcă să se concentreze asupra lui, dar cedează. Îl vedem cum își face o trepanație în emisfera dreaptă, probabil incapabil să mai suporte seria de evenimente bizare în care se regăsește. La final, îl găsim pe o bancă, în parc, observând natura, în pace.
Recunosc, mi-a revenit migrena din timpul vizionării filmului. E timpul să mă opresc. Dar vă recomand să-l vedeți. Reacțiile puternice sunt un dezirat.
Sursă fotografie: www.imageshack.us
