Am un respect deosebit pentru outsideri. Pentru oamenii introvertiți care reușesc într-un final să-și găsească persoanele potrivite de care să se apropie. Nu știu dacă e din cauză că-mi resimt uneori neintegrarea, sau doar pentru că este evident că „some of us have it worse than others“.

Filmul The perks of being a wallflower mi-a rămas întipărit printre sinapse datorită unei replici: „And in that moment, I swear we were infinite“. Secvența respectivă mi-a oferit o senzație de eliberare pe care am tot încercat să o regăsesc și ulterior. Nu pot spune că am reușit.

În general refuz să văd filme cu adolescenți. Mă aștept la un fir narativ cel puțin previzibil și râsete pe fundal, care să-mi dicteze senzația de umor de calitate. Dar nu este cazul. The perks of being a wallflower mi-a rupt peste 2 ore din timp. Dar a meritat. Mi-a ilustrat un amalgam de stări și senzații care mi s-au părut bine alese pentru a ilustra viața unui om care socializează cu dificultate din varii motive.

Charlie, noul wallflower intră într-un grup de oameni cu care poate spune că are multe în comun, de la muzică la cărți. Pentru prima dată, se simte parte integrantă dintr-o gașcă pe care o admiră și în care simte că poate fi el însuși. Pentru un individ care în general nu-și găsește locul nicăieri, asta e mare lucru. E cel mai mare lucru, aș putea spune.

Charlie încearcă să treacă peste amintirile nefericite ale copilăriei și peste tragedia suicidului prietenului său cel mai bun. Făcând parte din grupul de outsiders, reușește să se detașeze de probleme, deși nu le depășește complet, aflându-se mereu pe o punte e legătură între trecutul nefericit și prezentul, respectiv viitorul spre care privește cu plăcere și dragoste. Și spun dragoste pentru că inevitabil o simte și el. Pentru o fată din același grup, dar mai mare decât el: Sam. Din aceste întâmplări dintre ei, ce au din fericire o finalitate mulțumitoare atât pentru personaje cât și pentru mine, mi-a rămas în minte un mic dialog dintre Charlie și al său profesor de literatură: „Why do nice people choose the wrong people to date? / We accept the love we think we deserve.“

Al treilea personaj din cel mai bine conturat microgrup de outsideri, este fratele vitreg al lui Sam, pe nume Patrick. El este un wallflower homosexual, care suferă din cauză că nu poate fi cu persoana iubită. Pentru că acel individ nu-și acceptă condiția, ba chiar îl ia peste picior pe cel cu care se întâlnește pe ascuns. Un moment nefericit și scabros pentru permanentele prejudecăți ce încă există și printre tineri. Printre adolescenții care uneori pot fi mai potrivnici alegerilor pe care alții ca ei le fac, decât oamenii de la care te-ai aștepta să fie mai conservatori. Trist.

Dar per total, poate și prin prisma finalului care m-a pus pe gânduri și pe 30 de minute de zâmbit, am rămas cu o senzație plăcută în urma vizionării filmului. Atât de plăcută încât după ceva timp, l-am revăzut. Și cred că orice persoană care trece măcar 30% prin ce trec cei ce nu-și găsesc locul mai nicăieri, s-ar putea bucura de ceea ce vede în acest film.

 

Redactor: Alexandra-Georgiana Andrei

Sursă foto: www.uwimprint.ca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here