cisv.no

Probabil că nu sunt singura care s-a întrebat adesea ce înseamnă perfecțiunea și ce presupune ea. „Perfect, desăvârșit, fără cusur!” În regulă, dar la ce ne raportăm? Are unități de măsură, grade, trepte, note care să fie consemnate în vreun manual? Care sunt reperele? Perfecțiunea se raportează la o formă clară, la un conținut, la o atitudine? E un termen, un concept, un adjectiv, un ideal? Cine spune că perfecțiunea face referire doar la frumos sau la bun și că nu se raportează la fel de bine la urât sau rău?

Dincolo de ceea o așa-zisă definiție a perfecțiunii rămân de fapt foarte multe nedumeriri, pentru că fiecare își definește perfecțiunea în felul lui. Perfecțiunea e în ochii noștri, în urechile noastre, e filtrată prin noi. Nu cred că cineva a reușit să formuleze o teorie închisă despre perfecțiune câtă vreme se tot nasc semne de întrebare.

Perfecțiunea e subiectivă. Perfecțiunea este o convenție iar perfectul este imperfect în mod cert! Și-atunci, de ce aleargă oamenii după perfecțiune?! De ce trebuie să fie totul perfect?

Ei bine, niciunul dintre noi nu este perfect, poate și pentru că nu există o perfecțiune declarată ca etalon. Nu suntem, nu am fost, nu vom fi vreodată perfecți. Nici nu știu dacă ne-am dori vreodată asta pentru că perfecțiunea poate să însemne și rutină, plictiseală, impersonal și alte lucruri negative. Ca mai toate chestiile pozitive care au și o parte rea.

Fiecare, în unicitatea noastră, suntem o minune, suntem un unicat de care cineva se bucură, pe care cineva îl iubește.
Iar dacă mai era nevoie de o campanie care să ne demonstreze cât de imperfecți și totuși frumoși suntem, iată una cu aproape 15 milioane de vizualizări și multe zâmbete frumoase, imperfecte:

Because imperfect is the new perfect!

Sursă foto: cisv.no