Paul Mureșan
Paul Mureșan

Paul Mureșan este un tânăr artist ale cărui pasiuni sunt animația, ilustrația și regia, cunoscut printre altele pentru scurtmetrajul ,,Pui de somn’’, desemnat în 2014 drept cel mai bun film românesc la Anim’est. Doi ani mai târziu, la același festival, a câștigat un premiu pentru animația ,,Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva’’. Scopul acestui interviu este de-al cunoaște mai bine pe Paul Mureșan.

Când ai început să desenezi?

 Eu cu fratele meu am început să desenam când eram foarte foarte mici. Mi se pare că era cea mai mișto chestie pe care puteai să o faci în Bistriță în momentul ăla. Era totul foarte trist, toată lumea se bătea. Era un vibe foarte ciudat, eu și Vlad fiind din 88-89, deci am prins exact tranziția, dacă pot spune așa.

Inspirația

Cel mai minunat lucru din acea perioadă era apariția desenelor animate. Cumva noua ne-a fost clar ce facem. Din câte țin minte, învățătoare noastră ne-a zis că atunci când toți desenau căsuțe, familii care se țin de mână și soare, noi desenam demoni și Batman.

Eram pe filmul ăla noi, și în cărțile de colorat țin minte că fratele meu. Unde trebuia să fie culoarea pielii, punea negru sau verde, întotdeauna schimba regulile astea. Acest lucru le enerva pe educatoare. Atunci ne-am dat seama că poți cutremura pe cineva prin simplu fapt că nu pui culoarea care trebuie unde ar trebui. Multă lume crede că desenul poate fi numai o pierdere de timp sau că na, da-le la copii ceva să facă. E o chestie foarte puternica până la urma desenul, te face să simți foarte multe lucruri.

Care a fost desenul tău  animat preferat când erai mic?

Desenul meu preferat de când eram copil e un dinozaur care mănâncă un craniu. Desenam dinozauri eu cu Vlad foarte mult, suntem înnebuniți până în ziua de azi de dinozauri. Profesorii noștri ne-au zis că o să ne treacă, dar momentan nu ne-a trecut încă.

De unde ai ideile pentru animații?

Nu cred că de regula ideile sunt o problemă în animații. Mi se pare că dacă stai și pui o hârtie alba pe jos cu gândul că vrei să faci ceva mișto, nu cred că iese. Dar dacă reușești să mergi în beciul acela din mintea ta, acolo sunt tot felul de probleme. Nostalgii, probleme, cum arată soarele pe bordura dimineața când erai mic, rugina de pe leagăn.

Crearea- Paul Mureșan

Mi se pare că noi avem multe, multe subiecte. Ce mi se pare mie e că întâlnesc mulți oameni foarte talentați care nu știu ce să deseneze. Atunci sunt și aplicații pe care le poți folosi pentru a primi idei de desene. Nu cred că aia e problema, ideile mișto de desen. Mi se pare că pe măsură ce mergem în beciul ăla putem folosi mult material.

Problema este că pentru a folosi acel material trebuie să treci printr-un proces dureros. De exemplu, eu când fac câte o animație apelez la ceva ce mi s a întâmplat, ceva ce nu am înțeles . Lumea îmi spunea că sunt un pic cam nebun la cap, că se tem un pic de mine. Acest lucru completând foarte bine și cu faptul că sunt gay și atunci lumea îmi spunea că sunt un pic handicapat, nebun.

 

Pasiunea lui Paul Mureșan.

 

De ce nu te-ai oprit doar la desen și ai continuat până la animații?

 

 Cred că m-am îndrăgostit de animații când eram mic. Când am văzut la televizor desene animate mi-am zis că eu aia fac când cresc mare, a fost așa simplu. E una când creezi un desen elegant și așa, dar când le vezi că mișcă. Vezi că ai făcut ceva și acel ceva mișcă, e senzația incredibilă, sau când desenul are un public și îi auzi cum râd sau se sperie. Empatizează pentru niște hârtie, e incredibil. Nu există chestia aia pe care le-o transmiți lor, starea, emoția, personajul nu exista în mintea publicului. Tu ai reușit să faci o emoție care există din ceva ce nu există. Mi se pare că lumea se temea de mine, fiindcă sunt altfel, atunci am început să-mi desenez visele care erau și așa destul de nebune. Astfel a apărut „Pui de Somn„.

Pui de Somn”, animație realizată și regizata de Paul Mureșan

Pui de Somn
Pui de Somn

Am vrut să merg cu acest lucru până la capăt, să arat ce desenez, ce simt, să nu cenzurez. Pe măsură ce făceam desene despre visele mele, sau despre faptul că nu știu ce o să înțeleagă părinții mei că sunt gay. Oare de ce mă tem așa de tare de moarte, subiecte care nu sunt foarte confortabile, pe măsură ce făceam chestiile astea.

Publicul se împărțea în 2 chestii. Unu de ce trebuie să zici la toată lumea chestiile astea și doi foarte mulți oameni au început să se lipească de animațile astea, dând și feed-back. ”Și eu am pățit asta„ , ”și eu am visat asta„, ”Și eu mă simt uneori un pic nebun”. Mi se pare că e mult mai multa bogăție în zona aia de a arata că ești un pic stricat, decât să pretindem că suntem super normali și nu avem probleme. Mi se pare că a pretinde că totul e bine face rău. Să desenam numai dragoni, elfi sau chestii care nu au nici o legătură cu viață asta. Dar dacă te apropi de centru și îți dai seama ce te deranjează, mi se pare că acolo sunt ideile care așteaptă să iasă.

 Cum a pornit proiectul ”Pui de Somn„?

 Mai demult făceam multe animații despre voluntariat, că făceam foarte mult voluntariat. Eu încercam să rezolv probleme din exterior, multe multe, unde problemele erau din interior. Era foarte mișto că făceam voluntariat , dar trebuia să fac un pic de voluntariat și pentru mine. Atunci am început să fiu un pic sincer cu mine, să mă uit înăuntru și de acolo a pornit. E un fel de exercițiu e introspecție ”Pui de Somn„. Și atunci îmi notam visele, am ajuns să am vise lucide. Mi s-a părut că exista o lume foarte bogată înăuntru pe care o putem accesa. Tot căutam afară stimuli, ceea ce e foarte bine. Mi se pare că și înăuntru sunt mulți și atunci ”Pui de Somn„ a fost efectiv pentru a deschide o ușa înăuntru.

La realizarea unei proiect, lucrezi în general singur sau cu mai multe persoane?

 La realizarea unui proiect lucrez în general singur. Am avut colaborări cu fratele meu și cu un prieten pictor, Liviu Pop. Cred că colaborarea a funcționat fiindcă ne știm foarte bine, că de altfel sunt destul de pretențios. Dat fiindcă încă mă încăpățânez să animez totul pe hârtie și toată lumea animează pe tabletă. Nimeni nu vine la hârtie, numai că Paul are chef, atunci de regulă singur le fac.

Procesul de creație a unei animați realizată de către Paul Mureșan

Cât timp durează în medie realizarea unei animații?

 Realizarea unei animații durează. Un minut îmi ia cam o luna de lucru. Pentru opt minute am făcut o animație despre moarte, se numește ”Ceva„, am avut 10 mii de desene pentru acea animație.

Dorești să continui pe acest drum?

 Voi desena cât pot, fiindcă îmi place mult. E mult de lucru dar este foarte fain. Am mai multe video-uri în care efectiv vezi procesul cum stau la masă și realizez desenele.

 

Paul Mureșan și viitorul animaților în România

După opinia ta, există un viitor al animaților în România?

 Animația, deși probabil că nu pare așa, este peste tot. Pe ecranele telefoanelor, orice mișcă, ce nu e viu e animație un pic. Ideea e că practic este peste tot, în reclame, și atunci e mare nevoie de ea și mi se pare că are un viitor în Romania. Acum explodează cel mai mult. Acum sunt tot felul de soft-uri cu care poți face foarte repede o animație. Ai o tonă de tutoriale, nu trebuie să faci o zi de scoală că să înveți. Anatomia artistică o poți învață de pe youtube. Nu a fost niciodată la mai îndemână să înveți animație, să înveți o groază de lucruri, dar și animație.

Comentarii

comentarii