,,Așteptarea ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puțin câte puțin.” (Octavian Paler)
Un cuvânt potrivit, privirea ei, surâsul lui, un simplu mesaj, altfel de momente, un ,,te iubesc”. ,,Ramai”, când vrei să pleci, ,,da”, când toți ar spune ,,nu”, fapte când tot ce-ai primit au fost motive. Așteptările tale, deghizate în tăceri și zâmbete false.
Așteptăm lucruri de la propria persoană. Cred că acestea sunt cele mai ,,sănătoase” așteptări, pentru că în puterea noastră stă împlinirea lor. Ne setăm anumite idealuri despre cum viitorul om complex și complet al cărui început îl reprezentăm ar trebuit să fie. Ce fel de carieră ne dorim, ce nivel de cultură ne-ar plăcea să avem, ce fel de iubiți vrem să fim, ce familie sperăm să întemeiem, unde dorim să ne situăm din punct de vedere financiar. Apoi încercam să atingem maximul fiecărui ideal, să fim zi de zi cea mai bună versiune a noastră. E adevărat că lucrurile sunt relative. Nu vom fi niciodată mulțumiți per total dacă nu învățam, mai întâi, să ne bucurăm de cele mai insignifiante lucruri. E dezirabil să ai cele mai mari așteptări de la tine, să îți dorești să evoluezi constant, dar nu trebuie să te pierzi în proces și să uiți să fii fericit cu stadiul în care te afli sau, pur și simplu să bucuri de moment (da, șablonara expresie ,,trăiește clipa” e cât se poate de veridică).
Așteptăm lucruri de la oamenii din jurul nostru. Știu, sunt cele mai fragile forme ale așteptării și mulți ne mințim: ,,eu n-am așteptări de la acela”. Să fim serioși, însă! Avem așteptări, involuntar, de la oricine îndrăznește să poposească pe la noi prin viață. Shakespeare spunea că așteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă.Dar oare nu noi suntem rădăcina așteptărilor? Le creăm din speranțe, le îndradacinam în noi și le lăsăm să iasă la suprafață în mod repetat. Cele mai mari așteptări le avem de la persoanele dragi. Așeptam cuvintele corecte, gesturile care noi credem că ne-ar face fericiți. În realitate ne proiectăm eul în persoanele de lângă și cu greu înțelegem că e imposibil să reacționeze aidoma nouă ori să ne citească întru exactitate gândurile. Într-adevăr, simțim că vibram pe aceeași undă cu celălalt când așteptările ne sunt îndeplinite, iar când nu se întâmplă acest lucru percepțiile noastre despre ei se modifică. Suntem dezamăgiți.
E un lucru cert că așteptările duc la dezamăgiri, dar sunt și ele parte componentă a vieții. Ne conturează caracterul și ne fac să apreciem mult mai mult fericirea simplă. Fugim de sentimental dezamăgirii, dar ne creăm așteptări din ce în ce mai mari. Ceea ce ar trebui să facem este să evaluăm corect omul de lângă noi, să ne ascuțim simțul realității și să nu-l mai proiectăm imediat în ideal apoi să așteptăm imposibilul. Oamenii ne oferă multe; în fapt, oamenii ne oferă totul, dar nu pot fi întruchiparea perfecțiunii pe care ne-o dorim. Frumusețea lor stă tocmai în imperfecțiunile caracteristice. Psihoterapeutul Ursula Sandner spune că ,,nu sunt ceilalți cei care ne dezamăgesc, ci doar așteptările noastre pe care le aveam în legătură cu ei, caracteristicile pe care noi le-am atribuit și pe care nu le posedă deși au altele pe care nu le cântărim și care nu ne interesează. De fapt, pretindem comportamente și moduri de a acționa care în realitate sunt de fapt ale noastre și nu ale persoanelor cu care interacționăm. Nu sunt ceilalți care ne dezamăgesc , ne amăgim singuri când credem că am înțeles totul despre cei din jur și în realitate nu înțelesesem nimic.”
În final, dacă toate așteptările ne-ar fi îndeplinite, ar interveni imediat altele și altele, pentru că nu te oprești niciodată. Ce poți să faci, în schimb, este să îți menții așteptările la un nivel moderat și să mergi pe ideea că cele mai frumoase cuvinte sunt cele imperfecte, gesturile cu adevărat sublime sunt cele naturale, iar tot ceea ce îți dorești va apărea la momentul oportun, adesea inopinant.
Concluzia o va afla fiecare mai devreme sau mai târziu. Vreau să cred că pe lume există oameni pentru oameni: unii privesc cu noi în aceeași direcție, alții ne privesc în ochi și ne înțeleg undeva deasupra cuvintelor, iar tot ce le vom dărui lor, vom primi fără măcar să le așteptăm: genuin, surprinzător, frumos. Exact așa cum trebuie să fie.
Sursă fotografie: www.borderlineadults.files.wordpress.com
