„Cum, mamă, comunicare și relații publice, adică înveți să vorbești la ghișeu?! Acuma-ți trebuie facultate pentru asta? N-ai tu gura mare destul?...” – cam astea au fost cuvintele mămăiței mele în momentul în care i-am spus ce facultate am ales.
Desigur, bunicii au o întreagă strategie ca să afle astfel de amănunte din viața nepoților: fac documentarea, pregătirea „terenului” și a întrebărilor mai riguros decât un procuror în dosarul transferurilor. Astfel, în momentul în care te-au chestionat, știau în mod clar răspunsul de la părinții tăi, de la verișori, de la vecina care știa, la rândul ei, de la nepoțel etc. Întrebarea adresată ție, „La ce facultate ești tu, mamă?”, se poate traduce cu „Mi-a zis maică-ta unde ai intrat, dar eu aștept acum să-mi spui exact ce înveți tu acolo și ce o să muncești după, că noi suntem bătrâni, cât să vă mai ajutăm?”
În cele ce urmează am pregătit o serie de specializări (a se citi „o serie”, nu „seria”, care presupune enumerarea a absolut tuturor posibilităților existente) greu spre imposibil de înțeles de către dragii noștri bătrânei. Cei care trișau și ne dădeau bomboane înainte de masă, când eram mici, și bani în plus de buzunar, când am mai crescut (cu adaosul „Să nu-i mai spui lui taică-tău de banii ăştia, ia-ţi tu ceva frumos de ei…”):
1. Comunicare și PR. Câteodată e o provocare să le explici prietenilor și părinților ce presupune facultatea ta, alteori e greu să te prinzi chiar și tu cu ce se mănâncă. Nu ai cum, deci, să le explici bunicilor ceva ce nici tu n-ai înțeles prea bine, așa că, întrebat/ă ce ieși din facultate, cel mai ușor scapi cu răspunsul clasic (care pe mine, personal, m-a scutit de multe frământări): „purtător de cuvânt”.
2. Științe politice. „Adică, ce, te faci politician? Păi, politician te faci și fără facultate, uite la ăla…” – și, când încerci să explici că facultatea asta îți oferă mai multe posibilități, îți scapă cuvintele astea două: analist politic. Și s-a terminat discuția despre facultatea ta, că-și aduce bunicul aminte despre talk-show-ul pe care l-a văzut înainte de culcare și conversația capătă o altă dimensiune.
3. Studii de securitate. „Cum, mamă, că nu mai există Securitatea!” – cu asta cred că am spus tot.
4. Cibernetică. Programator sau informatician – două nebuloase pentru drăgălașii de bunici tradiționali. După ce le spui că sunt profesii căutate și că se câștigă mulți bani din ele, se liniștesc și te îndeamnă să mai servești o bucată de plăcintă, că pentru tine e făcută.
5. Marketing. Cea mai mare greșeală, în cazul ăsta, e să amintești de „cercetarea de piață”. Cuvântul piață are o singură definiție pentru bunici, în care conceptele de cerere și ofertă se referă doar la cererea de legume din partea lor și oferirea acestora de către piețari, contra unei sume de bani.
Să presupunem și un scenariu SF, în care tu nu ești sătul să dai explicații despre facultatea la care ești și în care bunicii tăi au răbdare să asculte până la capăt, fără să întrerupă, ce ai de spus și la sfârșit să fie edificați în legătură cu subiectul. Ei bine, chiar și în acest scenariu, unul dintre ei sigur va găsi loc și pentru replica asta: „Of, dar nu era mai bine dacă te făceai tu doctor sau inginer?
Redactor: Fulvia Olaru
