Open Hearts: Te voi iubi pentru totdeauna

    0
    380

    Elsker dig for evigt, Open Hearts sau Suflete deschise este un lungmetraj danez din 2002 regizat de Susanne Bier. Aceasta folosește tehnica cinematografică Dogma 95 pentru a prezenta într-un mod cât mai realist drama a două cupluri ale căror vieți se întâlnesc printr-un eveniment tragic.

    open-hearts

    Gândită și pusă în aplicare de Lars von Trier și Thomas Vinterberg, Dogma 95 presupune o distanțare de efectele speciale, de decoruri, lumini și sunete artificiale și se impune ca o producție bazată pe o filmare „aici și acum”, în care modificările ulterioare în studio nu sunt acceptate. Nu știam nimic despre acest stil și mă întrebam la început dacă mă uit la ce trebuie, imaginea fiind una mișcată din cauza faptului că se folosesc camere care sunt ținute în mână. Această epurare tehnică are ca rezultat o focusare pe personaje si pe subiectul filmului, cum se întâmplă și în acest caz.

    Povestea este una neobișnuită: doi tineri vor să se căsătorească, Cecilie (Sonja Richter) și Joachim (Nikolaj Lie Kaas) par să aibă în față un viitor împreună. Dar un accident de mașină, destul de stupid aș zice eu, le decide soarta, astfel că Joachim este paralizat de la gât în jos. El o respinge pe Cecilie, iar ea ajunge să aibă o legătură cu soțul celei care a provocat accidentul, pe numele lor Niels (Mads Mikkelsen) și Marie (Paprika Steen).

    MV5BMjA2MDk1NTI3MV5BMl5BanBnXkFtZTcwMjMwNjM5NA@@._V1__SX1219_SY623_

    Ce m-a frapat la acest film a fost momentul accidentului, care apare când te aștepți mai puțin. Imprevizibilul dă aici curs unui fir relativ previzibil al relației dintre cei doi, dar face cărțile pentru că reușește să destabilizeze universul celor două cupluri.

    Dacă Mads Mikkelsen interpretează veridic un bărbat de vârstă mijlocie care se îndrăgostește iremediabil, Sonja Richter convinge prin faptul că întruchipează într-un mod deloc ostentativ un personaj fragil, ea rămâne singură după nefericita întâmplare, dar suficient de puternică încât mai dă o șansă vieții.

    Finalul este unul deschis și lasă să se înțeleagă încă o dată că hazardul este cel care ne domină viața, oricât de capabili ne-am crede noi că o putem controla.

    Nu vă recomand să urmăriți trailer-ul filmului pentru că mi se pare că dezvăluie câteva scene importante, fapt care explică și absența lui din acest articol.

    Sursă foto: imdb.com