Omida, operația estetică și copilul de clasa a doua

0
938

Era odată ca niciodată…. o omidă care ar fi vrut și ea să fie în trend cu absența unei formări intelectuale trainice.

Să fiu sinceră cam asta este ceea ce mi-a trecut prin minte atunci când am citit faimosul text care a primit undă verde de la Ministerul Educației să apară în manualele de clasa a II a. Probabil că autorii manualului au considerat că nu este suficientă prezența emisiunilor TV de slabă calitate, care nu fac altceva decât să promoveze diferite persoane care în mod cert nu pot fi considerate un model pentru viitorii noștri copii.

Constat cu tristețe că poveștile fraților Grimm au pălit demult în fața unui fragment de text care evidențiază faptul că operația estetică reprezintă o alternativă demnă de luat în considerare. Spun fragment de text, deoarece povestea în întregime transmite alt mesaj decât cel din manualul de clasa a II a.

Cu asemenea manuale, nici nu mă mir de ce văd zilnic pe facebook copilițe de clasa a IV a ori de clasa a Va care pierd timpul cu diverse postări inutile despre prietenii trădate, povești amoroase eșuate și câte și mai câte.

Astea să fie, oare, preocupările normale ale unui copil de 11, 12 ani ? Cred cu tărie că nu aceasta este calea pentru ca un copil să reușească în viață. Nu numărul nelimitat de ore petrecut pe facebook și nici manualele care promovează chirurgia plastică sunt calea spre culturalizare.

Probabil că reprezentanții Ministerului, în crunta lor disperare să imite sistemul de învățământ din Occident au decis să înlocuiască tradiționalele manuale cu altele noi. Însă pot să vă asigur că în Occident nu se trece ca gâsca prin apă, acolo lucrurile sunt simple: ori înveți temeinic toată materia ori ai ratat examenul.

Având la activ un stagiu Erasmus, iar actualmente urmând cursurile unui master în Belgia, cred că sunt îndreptățită să afirm că deja cunosc cât de cât sistemul din afară. Evident că depinde de la țară la țară, însă regula generală este aceeași: muncă, muncă și iar muncă. Nicidecum trișat la examene, relații intime cu profesorii, așa cum a fost cazul de la Iași, ori mită.

Spun toate acestea fiindcă, încă de mici, majoritatea copiilor sunt obișnuiți cu ideea că nu trebuie să muncească din greu pentru a obține ceva, nu sunt nevoiți să suporte greutățile vieții. Si nici nu au cum să înțeleagă mai târziu cât este de important să ai niște studii pentru a putea obține un post bine plătit. Nu au cum să înțeleagă toate acestea, nu când de la cele mai fragede vârste află din manuale că o operație estetică este de ajuns pentru a fi fericit.

Nu știu la ce se gândesc ceilalți, însă eu îndrăznesc să merg mai departe cu analiza acestui fragment de text și să afirm că de fapt se transmite, voluntar sau involuntar, un mesaj subtil prin care se promovează incultura.

Și ca dovadă, gândește-te la situația în procente a abandonului școlar: 17% dintre cei 40% de tineri cu vârste sub 14 ani aleg sa renunțe la școală. Mai mult de o sută de mii de copii din ziua de astăzi nu știu nici să scrie, nici să citească. O situație îngrijorătoare, zic eu!