De-a lungul vieţii avem parte de nenumărate întâmplări şi evenimente. Acestea pot fi dezamăgiri ori reuşite. Se presupune că ele sunt cele care constituie ingredientele pentru o existenţă frumoasă. Dar eu consider că cele mai importante lucruri din viaţa oricărei persoane sunt oamenii care îl înconjoară, cu care interacţionează şi, mai ales, de la care are ce învăţa. Acum că mai am puţin şi termin facultatea, închei un capitol important din viaţa mea. Profit de ocazie pentru a vorbi despre oamenii care m-au inspirat pe mine de-a lungul anilor. Un număr mare de colegi, prieteni, cunoştinte au reuşit să îmi ofere adevărate lecţii de viaţă. Însă, fără îndoială cei mai mulţi au fost profesori. Am ales să vorbesc în particular despre trei persoane fără ajutorul cărora sunt convinsă că nu aş fi ajuns să realizez anumite lucruri. Pentru a fi mult mai obiectivă, am decis să ofer un nume fictiv fiecăruia în funcţie de o caracteristică dominantă.

Domnul cu ochii albaştri

L-am cunoscut acum opt ani de zile. Aveam 14 ani şi eram clasa a 8-a. Cum Limba Română a fost dintotdeauna materia mea preferată la şcoală şi cum examenul la Capacitate se apropia, am vrut să ştiu mai multe decât preda profesoara la oră, aşa că am decis să fac meditaţii la această materie. Domnul cu ochii albaştri era profesor de Limba Română şi mi-a fost recomandat cu mare drag de o cunoştinţă. M-am încumetat şi am mers la prima oră de meditaţie. Poate sună clişeic, dar acele două ore cât a durat şedinţa am realizat că iubesc cuvintele şi mai ales că iubesc să jonglez cu ele.

Şedinţele au ţinut aproape şase luni şi în ciuda faptului că această materie nu avea teoreme, principii, legi ajunsesem să o stăpânesc la perfecţie. În fiecare şedinţă domnul profesor îmi dădea o carte din biblioteca lui imensă pe care să o citesc. Citeam cu cea mai mare poftă şi aşteptam cu nerăbdare şi curiozitate următorul volum.

Am luat examenul cu brio şi am plecat din casa  omului cu ochii albaştri mulţumită şi extrem de recunoscătoare.

Au trecut anii şi a venit clasa a XII-a. Alt examen important al vieţii, Bacul. Cred că mai mult din plăcere m-am întors la întâlnirile cu domnul profesor. I-am mulţumit încă o dată şi am trecut mai departe.

Acum că mai am un pic şi termin o altă etapă parcă mi-aş dori să revin în apartamentul ce părea un anticariat să mai citesc încă o carte pentru că ştiu că mai am destule.

Dincolo de cărţile pe care mi le oferea mereu, acest om mi-a oferit răspunsul la foarte multe întrebări, mi-a oferit încredere şi mai ales sprijin.

Doamna de fier

Acest personaj este cel mai controversat dintre toate cele prezentate astăzi. Doamna de fier predă Limba Franceză, limbă pe care recunosc că în clasa a IX-a o detestam. Mi se părea lipsită de sens.

După ce într-una dintre ore am fost ascultată la tablă şi am primit nota 3 pentru răspunsurile mele stupide, am decis că este timpul pentru o schimbare. Am provocat-o să mă înveţe franceză la un nivel avansat. La început a fost cât se poate de sceptică şi de temătoare. Într-un final a acceptat. Fiind o fire foarte exigentă şi greu de mulţumit mi-a făcut viaţa un calvar timp de doi ani. „Am mâncat franceză pe pâine”, cum se zice în popor. Am ajuns să ştiu şi în somn verbele pe care înainte le detestam, am ajuns să văd filme franţuzeşti fără subtitrări şi mai ales să trec examenul de Delf.

Dar nu contează neapărat rezultatele propriu-zise avute în urma acestei experienţe, cât ceea ce am descoperit petrecând timp cu acest om. Am ajuns să realizez că doamna de fier era mai gingaşă ca o floare, că se emoţiona când o complimentai şi mai ales când îţi aminteai de ziua ei, de ce arome îi plac, ce culori preferă.

Cred că devenisem mai mult prietene. Nu am cuvinte destule pentru a enumera toate lucrurile pentru care îi mulţumesc. Cred că cel mai mult iubesc că a acceptat provocarea şi mai ales că a avut încredere în mine. Îi mulţumesc din suflet pentru tot şi o rog să aibe grijă de ea, pentru că e preţioasă!

Domnul calmitate

El este ultimul personaj prezentat astăzi şi în ciuda faptului că îl cunosc de cel mai puţin timp, m-a impresionat cel mai tare. Aşa cum v-aţi dat seama este un om foarte calm. Pe lângă această calitate este şi o persoană foarte inteligentă. L-am cunoscut acum aproximativ un an şi m-a frapat. Profesorii universitari interacţionează mai greu cu studenţii lor datorită numărului mare al acestora. Însă Domnul calmitate este un profesor atipic. Mi-a predat un curs doar un semestru, dar i-am iubit materia întrucât niciodată nu a constituit o corvoadă. Niciodată nu am mers la seminarii doar pentru că aşa trebuia. Am făcut totul din pură placere.

Anul acesta petrec destul de mult timp în preajma lui pentru că între timp a devenit şi profesorul meu de licenţă. De fiecare dată când merg să discut cu dumnealui am senzaţia că mi se deschid noi orizonturi, că lumea începe să se coloreze în urma conversaţiei cu el. Toţi mă întreabă cum am ajuns să lucrez cu el. Nici nu ştiu exact, vă mărturisesc. Totul a venit de la sine. Nu cred că eu l-am ales pe el, mai degrabă el m-a ales pe mine.

Acest om m-a ajutat să înţeleg ce îmi doresc să fac pe viitor, ce să cer de la propria mea persoană, ce lucruri contează cu adevărat în viaţă şi mai ales faptul că perseverenţa te va duce mereu departe.

Pe voi ce persoane v-au inspirat cel mai mult de-a lungul timpului?

 

Sursă fotografie: inspire-be-inspired.blogspot.ro

Redactor: Mădălina Ispas

 

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here