Ce este mai frumos decât să discuți cu oameni frumoși și talentați? Și pentru că știți și voi răspunsul, zilele trecute am ales să discut cu Iuliana Pușchilă, fostă concurentă la Vocea României și actuală artistă! Am aflat câteva lucruri interesante și am dezlegat și misterul din culisele show-ului de talente.
- Pentru a începe cum se cuvine, aș vrea să îmi spui cum ai început să cânți?
În primul rând, trebuie să spun că povestea mea se aseamănă cu a mai multor cântăreți. Am început să cânt prin casă, evident, cu spray-ul. Când veneam de la grădiniță o rugam pe bunica mea să mă asiste la tot spectacolul și cântam de când ajungeam și până veneau ai mei de la lucru. Într-o zi, educatoarea mea i-a spus mamei: „Doamnă, fetița dumneavoastră are talent și trebuie să faceți ceva neapărat cu ea, să urmeze cursuri de canto!”. Mama nu a băgat de seamă prea mult, atunci. Povestea a continuat până în clasa întâi, când eu tot nu mă opream din cântat, iar învățătoarea, de data aceasta, i-a propus mamei mele să iau lecții de canto, pentru că e păcat să nu cânt corect, dacă tot cânt prin casă mereu. Astfel că, în clasa a doua, mama m-a dus la Palatul Copiilor din Constanța, unde am început să cânt la cor, iar apoi am devenit solistă la dorința domnului profesor de atunci, Nicu Munteanu. Eram mereu foarte cuminte pentru a nu exista nici un motiv ca să nu mă mai lase ai mei să merg la canto. Era plăcerea mea cea mai mare!
2. Chiar dacă au trecut aproape 5 ani de la participarea la Vocea României, aș vrea să îmi povestești experiența ta de atunci, văzută poate cu alți ochi acum.
Prima oară când începeam să primesc întrebarea asta era imediat după ce show-ul se terminase, iar eu eram pe altă lume și nu puteam să mă trezesc încă la realitate și să realizez că s-a terminat, pentru că a trecut foarte repede. Spuneam mereu că a fost minunat, nu puteam să detaliez mai mult pentru că trăirile erau mai puternice decât cuvintele și nu prea puteam să explic concret. Însă au trecut câțiva ani de atunci și am început să și analizez din alt unghi toată experiența asta și să evaluez cum au stat lucrurile atunci. Mie mi s-a părut că lucrurile au mers destul de natural. Sigur, scenariile și replicile lui Bartoș erau scrise înainte pentru că show-ul trebuia să iasă bine, iar cu o zi înainte de filmare, făceam mereu o repetiție șnur, pentru că, fiind un show live, trebuia ca totul să iasă foarte bine, deoarece nu mai aveai o a doua șansă ca să repari ceva. Dacă te gafai, așa rămânea! Însă, eu m-am simțit foarte bine cu toată echipa respectivă, mai ales că l-am avut antrenor pe Horia Brenciu, care a fost un antrenor super. După ce s-a terminat show-ul, pe lângă faptul că m-a susținut foarte mult în timpul competiției și și-a dorit să câștig atât pentru mine, cât și pentru restul echipei, Horia ne-a luat pe toți în concerte, la tot felul de evenimente private și în turneu. Dacă ajungea în Constanța mă suna și mă chema cu el la concerte. A fost foarte frumos și ca să mă rezum la ceva, experiența asta mi-a confirmat mie faptul că trebuie să fac muzică. Până atunci eram entuziasmată de treaba asta, cântam și luam lecții de canto, pian, chitară, însă Vocea României mi-a confirmat că trebuie să fac muzică, și dacă oamenilor le-a plăcut și au votat, înseamnă că trebuie să merg mai departe. 
3. Povestește-mi cum a fost colaborarea cu Horia Brenciu la piesa „Vocea ta”.
A fost fun! Orice colaborare cu Horia e funny pentru că el e un om care te face tot timpul să râzi, iar dacă ai emoții sigur face el ceva ca să-ți revii, se strâmbă ori face o glumă, iar când e vorba de lucruri serioase stăm și lucrăm serios. Experiența cu „Vocea ta” a fost foarte faină pentru că a însumat ca emoție tot ce am trăit noi cu două luni înainte, pe tot parcursul show-ului. O piesă, ca și o fotografie, imortalizează un moment, și reascultată după ceva timp, reușește să te facă să retrăiești tot ce s-a întâmplat în perioada respectivă. La această piesă am lucrat și cu Bobi Stoica, fostul membru al trupei Voltaj și bineînțeles că venise și tata cu mine, pentru că el este îngerul meu păzitor în toate locurile. Păstrez amintirea asta undeva frumos, aparte!
4. Să ne întoarcem din trecut în prezent și să ne povestești despre actualele tale proiecte.
Cel mai recent proiect al meu este noua mea trupă. Am niște băieți foarte talentați cu care cânt acum. Sunt toți niște muzicieni de excepție, dintre care unii au terminat conservatorul, iar alții încă studiază la Facultatea de Muzică. Sunt tineri, cu multă energie și multe idei. Am mai lucrat cu câteva studiouri de producție, dar încă nu am ales piesa pe care să o lansez în perioada asta. Atât eu, cât și echipa cu care lucrez, nu suntem hotărâți și nu știm exact ce o să scoatem, dar idei și materiale am strâns, trebuie doar să le punem în practică.
5. Spui că nu știi care va fi piesa cu care vrei să apari prima dată. Cred că acest aspect ține și de piața muzicală și de ceea ce se cere acum din partea publicului. Vreau să te întreb cât de ușor sau cât de greu se pătrunde acum pe piața muzicală pentru a ajunge un artist în toată regula și ce părere ai despre contextul muzical de acum?
Sunt mai multe impedimente pe traseul ăsta pe care îl urmărește aproape orice artist. În primul rând, piața este supra aglomerată pentru că, mai nou toată lumea cântă, ceea ce nu e un lucru rău, însă trend-ul s-a dus într-o direcție de ceva timp, iar eu simt că lumea vrea să audă și altceva. Consider că unii artiști au făcut pasul acesta spre altă latură, deoarece tot timpul trebuie să aduci ceva nou și să te reinventezi. Dacă continui pe același traseu, riști ca publicul să se plictisească și să nu mai facă diferența dintre un artist și altul. Din punctul meu de vedere, ăsta este unul dintre cele mai tragice lucruri pentru un artist. Da, recunosc că e foarte greu să pătrunzi pe piață pentru că se urmărește un șablon, care nu știu dacă mai e atât de actual și valabil, însă cu o echipă potrivită, cu un plan bine făcut și cu multă muncă, cred că reușești. Trebuie să fii foarte perseverent!
6. Deși iubești foarte mult muzica, ai ales totuși să faci facultatea de comunicare și relații publice. De ce această alegere?
Alegerea asta ține de o poveste mai veche, chiar din perioada în care trebuia să intru la liceu. Atunci trebuia să aleg dacă să mă duc la liceul de artă sau la un alt liceu cu profil normal. Atunci am avut eu primul declin și insistam să mă duc la liceul de artă, însă ai mei nu au fost de acord, spunând că ar trebui să mă gândesc și în funcție de ce medie o să am ca să aleg liceul. Am reușit să iau o medie foarte mare și ai mei mi-au spus că cea mai bună decizie ar fi să merg la liceul Mircea cel Bătrăn din Constanța și am mers pe mâna lor și nu regret alegerea. Când am intrat în clasa a noua, Școala de Arte era la cinci minute de mers pe jos, astfel că m-am înscris la cursuri de canto, pian și chitară și le-am făcut în paralel cu liceul. Dacă nu aș fi continuat să cânt, aș fi fost un om foarte trist! Am ales să urmez facultatea de Comunicare și Relații Publice pentru că simt că mă va ajuta în cariera de artist. Sunt foarte multe lucruri pe care nu mai ai ocazia să le afli sau îți va fi foarte greu mai târziu să le asimilezi decât acum, la 20 de ani. Nu m-am oprit din cântat nicio clipă, dar consider că în România, din păcate, lumea artistică nu-ți oferă o siguranță oricât de bun ai fi, spre deosebire de Anglia, ca exemplu. Am ales să am siguranța că pentru orice lucru negativ care s-ar întâmpla în cariera mea, să pot profesa și ca P.R., astfel încât să nu fie nevoie să mă depărtez de lumea artistică. Mi-ar fi plăcut să fiu înconjurată de muzică 24/7, dar acum, faptul că există diversitate și învăț și alte lucruri urmând o facultate cu alt profil, mă face să apreciez și mai mult timpul petrecut cu muzica și să o iubesc și mai mult.
7. Ai reușit să mulțumești pe toată lumea! Spune-mi dacă ai un obiect la care nu ai renunța niciodată.
Cred că telefonul! Am vrut să spun chitara, dar m-am gândit mai bine pentru că fără chitară pot să trăiesc 2-3 zile, însă fără telefon… Având în vedere secolul în care trăim și faptul că nu mai putem comunica unii cu alții fără telefon, e un obiect important. Dacă nu ai telefon ești un om pierdut. Eu dacă ies afară acum prin București, la două străzi mai departe m-am pierdut și nu mai știu să mai ajung. Încerc cumva, însă îmi este mult mai greu să mă adaptez fără. Sigur, nici de chitară nu aș putea să mă despart. E un obiect la care țin foarte mult și care prinde viață atunci când cânt la el.
8. Care sunt artiștii tăi preferați din România?
Îmi plac mai mulți artiști din țară printre care se numără și Dan Bittman. Fiecare artist pe care îl voi menționa acum are niște lucruri care mi-au atras atenția și mi-au plăcut foarte mult. Pe Dan Bittman îl admir de când eram mică, știu toate piesele trupei Holograf și ai mei erau fani și mă duceau la concertele lor. Îl admir foarte mult și ca om, pentru că am avut ocazia să îl cunosc. Desigur, pe Horia Brenciu se subînțelege că îl admir și îl respect foarte mult ca artist și ca om. Dintre artiștii noi, consider că Feli este o voce care aduce ceva foarte nou în industrie. Totodată, Tudor Chirilă îmi place foarte mult și simt că mă inspiră. 
9. Ce faci când nu cânți?
Când nu cânt sunt ori la facultate, ori fac curat în casă, ori fac cumpărături, ori sunt la sală unde mă chinui să rezist la orele de aerobic. Mi-am redescoperit pasiunea de a face sport. Mi-a plăcut de mică să fac sport și mă ajută foarte mult la cântat și mă motivează în ceea ce fac.
Horia Brenciu & Iuliana Pușchilă – „Vocea ta” (2012)
10. Ce așteptări ai de la cariera de artist?
Așa cum orice artist aspiră să ajungă cât mai departe și să fie în topuri, să aibă cât mai multe concerte și fani, asta îmi doresc și eu, dar viața îți demostrează că lucrurile nu stau mereu așa și te lovești de tot felul de dificultăți și probleme care te împiedică să reușești din prima sau din a doua încercare. Depinde foarte mult de tine și de câte încercări ești dispus să faci. În general, chiar lucrez la partea aceasta, să nu am foarte multe așteptări pentru a nu fi dezamăgită după, dar este inevitabil. Toți avem o anumită viziune despre cum vrem să iasă lucrurile, însă nu putem ști asta. Încerc să trăiesc în prezent și să învăț din experiențele anterioare și să iau ce e mai bun din experiențele negative, din care avem de învățat cel mai mult.
Mulțumim ceainăriei ARTea pentru găzduire!
