O comedie despre insomnie

O comedie despre insomnie? Sună interesant. În plus, adorm greu noaptea. Să-i dau o șansă. Și iată-mă ajunsă în sala minusculă și primitoare a Teatrului Coquette, urmărind o piesă tare simpatică.

Despre ce e vorba în „O comedie despre insomnie” ?

Într-o noapte, în jurul orei 12, Rodica se întoarce acasă după o seară petrecută la teatru. Se pare că piesa pe care a vizionat-o i-a ridicat niște semne de întrebare, căci îl trezește din somn pe soțul ei, Erasm. Îl ține treaz toată noaptea, fiindcă începe să îi reproșeze diverse lucruri, printre care existența sa mediocră.

Interesant este că soția îi vorbește despre mediocritate, ignoranță, culturalizare, măreție și genialitate, însă sunt doar niște noțiuni pe care nu le înțelege. Astfel, Rodica devine doar o aspirantă a valorilor înalte. Se crede inteligentă, educată, însă repetă obsesiv „o clipă cruciadă” și „epocă contemporală”. Soțul ei, care trebuia să doarmă la ora acea târzie, se minunează de reproșurile Rodicăi, apoi se enervează și îi arată soției ce înseamnă să faci cu adevărat ceva remarcabil. Cum reușește să se impună în fața soției și ce se întâmplă cu relația celor doi? Nu pot să vă spun. Probabil nu doriți spoilere.

Este doar o comedie despre insomnie?

Din păcate sau din fericire (depinde ce gen de piese preferi) este o comedie simpatică. Și cam atât. Cică se regăsesc mulți parteneri de viață în discuțiile și în comportamentele personajelor. Rodica și Erasm formează exact tipul acela de cuplu care se ceartă din orice tâmpenie. Vă regăsiți în descriere?

Revenind la opinia mea legată de piesă, ți-o recomand, dacă vrei să râzi și să te delectezi cu ceva super light. Nu e nimic complex, nimic filosofic, doar o adaptare simpatică a unuia dintre textele lui Dumitru Solomon.

Nu te aștepta să găsești vreun mesaj ascuns în „O comedie despre insomnie”. Totul ți se servește pe tavă, nu se lasă loc interpretărilor. Piesa are, însă, un caracter moralizator, expune problemele conjugale și încearcă corectarea acestora. Exact ca textele lui Caragiale pe care le citeam în școală.

Eu încă nu știu ce să cred, deși am vizionat piesa acum 2 săptămâni, nu știu dacă mi-a plăcut sau nu. Sunt mare amatoare de subtilități, vreau ca o piesă de teatru, un film sau o carte să îmi dea de gândit, să mă surprindă într-un fel sau altul. Întreaga acțiune, inclusiv finalul sunt previzibile. Totuși, râzi garantat. Te face să uiți de probleme și să te concentrezi doar pe dialogurile amuzante dintre Cristi Dionise și Claudia Drăgan (care, apropo, joacă foarte bine).

Una peste alta, pentru o seară plăcută în doi sau alături de prieteni, vă sfătuiesc să îi dați o șansă. Durează doar 50 de minute, biletul e până în 20 de lei și dacă o prindeți la Teatrul Coquette (căci se joacă în mai multe teatre) chiar merită. E o atmosferă specială pe care Teatrul Național nu poate să ți-o ofere. Actorii sunt aproape de tine, totul e mai real, mai autentic.

sursă foto: zilesinopti.ro.

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here