Are 22 de ani, e în ultimul an la Automatică și Calculatoare, îi place programarea, creează aplicații și chiar și-a înființat propria lui firmă alături de câțiva prieteni. Dar pe lângă toate aceste activități care îl pregătesc pentru o carieră în IT, își găsește timp și pentru o altă mare pasiune a lui: muzica. În liceu a descoperit că îi place să scrie versuri și de atunci face asta ori de câte ori îl lovește inspirația.

Știe exact cine e, ce vrea să transmită și nu ezită să spună lucrurilor pe nume, în versuri și nu numai. Crede că pentru a te putea numi artist e necesar să fii sincer și autentic, să nu încerci sub nicio formă să fii altcineva decât ești. Mai multe despre Mihai Ghinea aflăm chiar de la el:

Când ți-ai dat seama că ești pasionat de muzică și de scris versuri?

-Povestea cu muzica a început din liceu, în clasa a IX- a. Mi-a plăcut rap-ul de mic, dar pot să spun doar că a fost un hobby. La un moment dat pot să zic că am depășit bariera asta și mi-am luat o placă de sunet, un microfon și încercam eu prin casă să fac tot felul de lucruri.. să scriu versuri, să decupez beat-uri. Dar niciodată n-am produs. 

-Prin liceu mai aveam un coleg care făcea chestia asta și țin minte că stăteam în dormitor la mine și scriam versuri, trăgeam voci. Cam așa a decurs. Uneori intra mama și ne chema la masă.. era oribil, distrugea tot.. se ducea toată inspirația.

Cum îți găsești inspirația să scrii?

-Cred că vine din frustrări. Și uneori nu neapărat ale mele. Cred că împrumut foarte mult și de la oamenii din jur.

-Acum 6-7 ani, ceva de genul, atunci am scris primele versuri. Dar erau oribile atunci. Atunci nici nu știam eu clar ce vreau să spun.  Dar acum îmi place ce scriu. Noaptea îmi vine inspirația, de obicei când toată lumea doarme.

Și cam cât de des scrii versuri? E un proces lung?

-Stau destul de mult să scriu piese. E un proces de lungă durată și le mai și schimb. Adică poate să-mi vină o idee și să scriu în jurul ei, într-o zi pot să scriu un vers despre o chestie, într-o zi despre altceva.. și văd eu cum le lipsesc ca să capete ideea la care ajung într-un final. Dacă mă inspiră ceva, pot să scriu și strofele și refrenul. Stau o noapte lungă, când intru în febra stau mult, nu mă mai interesează nici dacă am cursuri de la 8.

-Îmi place să ascult muzica altor artiști, în principiu din afară pentru că mă insipră. Înainte, când auzeam o piesă bună, nu mai scriam versuri 3 luni. Ziceam gata, nu mai scriu nimic. Ascultând ceva atât de bun, îmi ziceam că n-am cum să scriu și eu la fel. Dar acum ma motivează.

Te-ai gândit vreodată serios la o carieră în muzică?

-Asta e o întrebare grea. Îmi place să fac aplicații, îmi place programarea foarte mult. De aia am și ajuns aici și de aia timpul meu e destul de puțin dedicat muzicii. Dar uneori se îmbină lucrurile când nici nu sunt acolo. Adică acum o săptămână jumate am aflat că am fost difuzat la radio și a fost un șoc extraordinar. Un prieten, Mihnea, a făcut un cover live și l-a pus pe net. Bogdan Șerban a văzut piesa asta și originalul și i-au plăcut foarte mult. Și o tot difuzează.

-Eram cu tata la telefon, eram prin mall și îi căutam un cadou de ziua lui și am aflat că va fi piesa pe radio. Apoi am plecat spre Pitești și am dat repede pe Guerilla și îl sun pe tata iar să-i spun că s-ar putea să fiu pe radio. Mie nu-mi prea venea să cred, moment în care a început piesa, am început să țip când am auzit. După am sunat-o pe soră-mea, pe mama …, am țipat în telefon…, m-am bucurat e putin spus.

-O să fac IT mai departe, dar iau în considerare și varianta cu muzica. Mă gândeam să le îmbin cumva, să fac o aplicație. Dar mai întâi să termin cu licența. Am mai avut și niște proiecțele, mai și lucrez în paralel. Mi-am deschis o firmă cu niște prieteni și facem aplicații.

Familia te-a susținut în povestea cu muzica?

-Nu prea știu ei exact despre ce e vorba. Le place, cred eu, dar sunt mai mult ceva de genul „du-te la facultate”. Sunt mai rezervați. Acum sunt un student la Calculatoare, în anul 4, care își face licența și scrie versuri. Licența e în lucru, mai am câteva examene, e o perioadă aglomerată.

Ce artiști te inspiră de la noi?

-Mie mi-au plăcut foarte mult Paraziții când eram în liceu. Cred că de asta m-am și apucat să scriu. Îmi plăcea cum scrie Cheloo. Dar mi-am dat seama că începusem să-mi însusesc din tehnica lui și că ar trebui să-mi caut vocea mea.

-Muzica asta e destul de concentrată. Sunt foarte multe versuri. Probabil nu e atât de sonoră ca o piesă cu un refren, prerefren, cu cinci cuvinte pe măsură.. așa foarte complexă nu cred că e.

Dar din afară?

-Eminem îmi place foarte mult, dar nu știu cât de mult se vede că mă influențează. Și mai sunt și alți artiști care mă inspiră. De la noi nu prea am mai ascultat de prin liceu, atunci ascultam foarte mult. Acum ascult în mare parte rapperi din afară. Eminem,Tech N9ne, Upchurch, Yelawolf.

Apropo de piesa „Frica”, care sunt fricile tale?

-În piesa „Frica” e vorba de frica de a fi schimbat. De când am plecat din Pitești și am ajuns aici s-au schimbat multe. Și cred că de asta mi-e frică, să nu fiu schimbat, influențat de mediul asta care, deși plin de oportunități, e cam otrăvit. Am venit în București pentru facultate. N-aș vrea să pierd abilitatea de a scrie. La un moment dat nu am mai scris foarte mult și am zis eh, e clar, nu-i pentru mine. Nu prea-mi place să scriu dacă nu am un subiect clar în minte. Cred că trebuie să se alineze stelele să scriu o piesă cap coadă.

Ultima piesă scrisă?

-Cred că e o piesă de dragoste.

Te răzgândești des în privința pieselor pe care le scrii?

-Da, de obicei cu piesele de dragoste sunt mai reticent.. Înainte îmi era rușine, nu voiam să fiu chiar atât de sincer, sunt cam direct când scriu. Dar acum n-am o problemă.

Ai avut parte de vreun moment mai neplăcut?

-Am avut un concert la un moment dat, am uitat versurile pe scenă. A fost atât de penibil. Aveam un rapper preferat în liceu și el cânta undeva în Pitești și am cântat în deschiderea lui. Îmi aduc aminte că am scris o piesă, am înregistrat, ieșise cât de cât. Eu eram panicat și la strofa mea mi-am uitat versurile. M-am blocat pur și simplu. Să zicem că am uitat 4 versuri din 8 și am mai nimerit câteva. Dar nu m-a judecat lumea, a început să aplaude.

-Nu sunt foarte inițiat în muzică. De multe ori pornesc de la un instrumental. Sunt foarte pretențios când vine vorba de instrumentale, durează foarte mult să găsesc ceva ce îmi place. De obicei caut un instrumental și îmi inspiră un subiect.

Ai face o piesă cu un subiect impus?

-De multe ori mi se întâmplă asta. Dar nu vine cineva să-mi impună. Când caut eu instrumentale pe net, foarte mulți le pun denumiri și își însușesc stări prin numele instrumentalelor. Să zic că uneori mă inspiră chestia asta, dar doar uneori. 

Dar dacă ar trebui să cânți creațiile altcuiva?

-Ar fi ciudat rău, mai ales dacă nu am o legătură cu versurile.. nu mi s-a întâmplat, nici nu știu cum aș reacționa. Probabil aș cânta dacă aș fi familiarizat cu subiectul și dacă ar fi ceva ce aș spune eu. Dar cred că le-aș cânta cu o teamă, aș zice că dacă nu-s ale mele, care mai e rolul meu?

-Eu nu pot să înțeleg artiștii care cântă versurile altcuiva. Nu aș putea colabora cu nimeni care face asta. Mi se pare că nu ai ce căuta într-un studio dacă tu nu faci nimic. 

Sunt foarte multe piese pe radio care sunt scrise de nu știu câte persoane, unul vine cu un vers, altul vine cu alt vers..

-Mi se pare un mod sintetic de a crea muzică și superficial. Am ajuns la un moment dat prin niște încăperi să scriu versuri.. trebuie să te raportezi și la vârsta omului, mi-a fost foarte greu, e foarte ciudat să scrii pentru altcineva. Trebuie să ai grijă ce cuvinte să folosești..

Alte hobby-uri în afară de muzică?

-Nu am foarte mult timp liber. Dar când am, fac muzică . Încerc să acord mai mult timp decât acordam înainte.

Ți-ai propus vreodată un deadline?

-Nu, am evitat chestia asta pentru că nu vreau să trag de mine când vine vorba de versuri. Și nici n-aș putea. Dar în programare fac chestia asta cu deadline-urile. Pot să lucrez sub presiune, asta m-a învățat facultatea. Având foarte multe teme la multe materii, cu deadline uri și multe cerinte.. înainte era greu, dar acum parcă a devenit parte din mine..

Îmi vine în minte întrebarea aceea pe care o urăște toată lumea.. cum te vezi peste 5 ani, dar peste 10?

-Peste 10 ani mă văd liber, făcând muzică. Dar cred că trebuie să-mi câștig libertatea asta cumva.. făcând aplicații sper. O să încerc să-mi pun firma asta la punct, deși e destul de greu. Nu știu dacă mă văd făcând doar muzică pentru că n-ar mai naște nimic frustrări. Cred că în vreo cinci ani mi-ar plăcea să și produc muzică. 5 ani cred că e un deadline de bun simț să pot face asta.

Cum era Mihai în copilărie?

-Eu am crescut la țară de mic până am plecat la școală. Am stat la bunici, oameni pe care îi venerez. I-am zis și bunicului de piesa asta cu „Bătrânu’ ” și a fost emoționat.

-Îmi aduc aminte că eram tembel. Bunicul e vânător și de mic mă lua cu el la pădure. Îmi arăta tot felul de animale, țapi, căprioare, iepuri … atât de atent eram încât tușeam, mă foiam și compromiteam orice încercare de inițiere în rândul vânătorilor.

Îți aduci aminte de un sfat pe care l-ai primit de la bunici?

-”Să nu mă vând că ce am eu e foarte scump”. Și cred că reușesc. Vorbesc zilnic cu ei. Când le aud fericirea în glas, îmi dau seama că nu am ce probleme să am aici.

Când erai mic ce pasiuni aveai?

-Tâmpenii. Chiar și plecatul de acasă. Evadam foarte mult. Când creșteam cu bunicii, inițial am stat la bloc cu ei și apoi ne-am mutat la țară. Plecam de acasă, plecam dimineața, veneam seara. În timpul ăsta ne jucam, eram mulți copii, ne plimbam pe câmp, făceam case în copaci.

Legat de ultima piesă scoasă, Bătrânu’ , ce te-a inspirat să o scrii?

-La piesa Bătrânu’ m-a inspirat situația actuală din țară.. e o situație deplorabilă. Bătrânii nu sunt puși într-o lumină bună. Ei sunt foarte înțelepți. Când am scris piesa m-am gândit că și eu o să îmbătrânesc și o să ajung la fel. Și la un moment dat spun „acum bătrânul meu e prea bătrân” și trebuie să stau în locul lui. Cred că e de datoria mea să îi apăr, datoria mea ca tânăr. De fiecare dată când stau de vorbă cu bunicii, întotdeuna mă încarc și îmi aduc aminte cine sunt și ce am de făcut.

Dacă ai putea schimba un singur lucru în țară, care ar fi?

-Cred că aș digitaliza foarte multe lucruri, chiar și sistemul de votare. Aș vrea și un forum pe care să poți să votezi și să discuți legile actuale și care urmează să fie date.

Cum ai reacționa dacă ți s-ar spune că nu ai ce trebuie pentru a intra în peisajul muzicii rap?

-Am oameni lângă mine care-mi spun că sunt ok. Depinde de ce persoane îmi spun treaba asta. Dacă sunt persoane pe care le respect și admir, cred că m-ar speria puțin. Dar dacă vine cineva care nu are nicio treabă cu chestia asta, nu mă interesează.

Cel mai nebunesc lucru pe care l-ai făcut?

-Mi-a plăcut foarte mult de o fată la un moment dat și când ne-am despărțit a fost urât. Voiam să o recâștig și mă duceam la ea acasă, stăteam câte opt ore în fața blocului, cu flori. A fost o inspirație pentru mine un an de zile.

Ai vreun regret?

-Cred că faptul că n-am petrecut mai mult timp cu bunicii. Ăsta ar fi un regret.

Cum ai vrea să fii perceput de cei care te ascultă?

-Sincer și autentic.

Cât de important e pentru un rapper să fie autentic?

-Cel mai important, fiindcă, consider eu, rap-ul gravitează în jurul caracterului tău, mai aproape decât alte genuri muzicale, fiind o muzică mult mai concentrată și mai acidă. Dacă nu ești tu, nu iese la fel.

Un sfat pentru tinerii pasionați de muzică, care nu îndrăznesc să facă pași în direcția asta din teama de a nu fi judecați?

-Nu cred că sunt eu în măsură să dau vreun sfat, însa ce pot să zic e că la mine muzica a venit pe cale naturală. Cred că ce e foarte important e să nu te intereseze decât arta ta și perfecționarea ei.

Nu uitați că pe Mihai îl găsiți pe Facebook sau Instagram dacă vreți să fiți la curent cu cele mai noi proiecte ale lui.

Comentarii

comentarii