Cumil

Nu e tocmai ușor să privești liber la ce vrei. În zilele normale, ca asta de azi, de azi de ieri, de azi de mâine, privirile sunt rapide, banale, țepene. Nu catadicsesc nici măcar cu o jumătate de ochi grijuliu să mai admire, să se mai mire. Oamenii vor să ajungă acasă, sunt grăbiți, se culcă repede. Poate în zilele libere le rămâne timp și chef să echilibreze balanța cu câte-o ocheadă aruncată într-un fel mai sofisticat. Sau cum zicea cineva: ,,Îmi păstrez privirile clocotitoare pentru ocazii.”.

Ce bine că are cine să admire în locul lor.

În Centrul Vechi al Bratislavei, picioarele se mișcă încet și atent, delicat și fără noduri, lin și puțin ironic către Cumil. Cumil the Sewer Worker. În traducere, noi i-am spune Privitorul. N-ai văzut cum se uita la tine? Observi, desigur, că stăruie în a te fixa. Nu e contact vizual, e mai mult o apucătură glumeață căutătura lui: se spune că stă acolo jos pentru a se uita pe sub fustele femeilor. Sau că este un muncitor slovac tipic, relaxat, care iese fericit la suprafață, după o zi de muncă subterană. Sau chiar că mai mult privește decât să muncească. Ești liber să-i faci tu o poveste. Viktor Hulik, autorul și, deci, vinovatul, și-a dorit ca oamenii să se întrebe cine este necunoscutul, la cine se uită și de ce zâmbește. Nu există ,,Cine e?”, ,,Ce vrea?”, ,,Ce?”, ,,De ceeee?”. Ah, nu. E ceva de genul fiecare vede ce vrea.

Cumil vede ce vrea. Încă din  1997, de când a fost proiectat pentru a anima un colț din Bratislava. Făcut din bronz, e dur, în stil comunist. Asta nu l-a împiedicat să își piardă de câteva ori capul de pe umeri. Și nu femeile i-au zburat mințile, așa era splendid! De-a lungul timpului, el a fost implicat în multe accidente de mașină, ceea ce a dus la distrugerea capului. Din fericire, localnicii au amplasat un semn chiar lângă el, pentru a pune capăt deteriorării statuii. ,,MAN AT WORK” îți spune să fii atent. Cineva poate sta oricând la picioarele tale.

Poziționarea bizară a statuii este motivul pentru care mulți turiști o pierd din vedere. Știți cum sunt turiștii. Îi recunoști după rotația neîncetată a capului de la stânga la dreapta și invers. Puțini sunt cei care caută obiectivele turistice…pe jos.

Dar unii vin special pentru a-l privi în ochi. Și parcă tocmai atunci Cumil are și mai multă formă și culoare. Când se suflă viață peste el. Sau când pălăria și nasul îi sunt mângâiate pentru noroc. Norocosul de el, ar zice bărbații. El, un trup în spatele unei simple carcase, stă și privește atâtea Eve, care parcă până în clipa aceea nu au așteptat decât această alinare. Dar nu se divulgă nimic. Privirea lui spune clar: ,,Știu întotdeauna cum să fiu fericit”. Îl cred pe cuvânt. Doar e cel mai popular bărbat din oraș.

Bratislava e plină de surprize. Cumil e doar una dintre ele. Nu poți să treci pe aici fără să îl saluți. Doar caută-l pe jos. Calm, cu nerăbdare. Și-ți va ieși în cale într-o bună zi.

Comentarii

comentarii