În momentul în care scriu aceste rânduri, Campionatul European de Fotbal din 2016 şi-a descifrat deja toate misterele.
Fie că eşti pasionat de fotbal sau dornic de a te informa, ştii deja cine a luat trofeul, care echipe au depăşit aşteptările sau al căror potenţial a fost supraevaluat. Aşa că nu mai e nevoie să repet aceleaşi date prezentate de câteva ori înainte de alte surse.
Nu m-aş hazarda să comentez meciurile în sine. Cu toate că m-am aflat în faţa micului ecran la majoritatea partidelor, nu pot spune că am fost şi atentă pe toată durata lor: adesea mă trezeam făcând altceva, fie din cauza plictiselii, fie din cauza capacităţii de concentrare reduse.
Însă comentatorii şi reclamele au reuşit să imi atragă mai tot timpul atenţia.
Nu ştiu cum a fost situaţia pe Dolce Sport, dar ProTv-ul sigur nu a dus lipsă de perle. Nenumăratele lucruri ciudate pe care le-au spus specialiştii în sport de la postul din Pache Protopopescu m-au făcut să le transform vorbele în piese ale unui joc de băut.
Astfel, cel care urmărea meciul trebuia să bea orice fel de alcool dorea de fiecare dată când :
- naţionala României era menţionată în legătură cu performanţele din trecut;
- puteai simţi în glasul lor regretul referitor la rezultatele slabe ale naţionalei de la această ediţie;
- se făcea o legătură între jucătorii sau antrenorii români şi jucătorii de la alte echipe naţionale/cluburi de fotbal, indiferent de cât de exagerate păreau;
- un comentator menţiona ceva despre viaţa privată a unui fotbalist;
- existau replici care nu aveau nicio legătură cu ceea ce se petrecea pe teren;
- se vedea că cei doi erau prost informaţi.
Şi, nu în ultimul rând:
- dacă era evident că unul dintre cei doi care vorbeau erau subiectivi.
Tare mă bucur să văd că inepţia comentatorilor sportivi s-a răspândit şi la posturile private.
Chiar mă întrebam dacă vom mai trece prin aceleaşi peripeţii ca la Campionatul Mondial din 2014, când televiziunea naţională a înregistrat şi ea numeroase gafe.
Pe de altă parte, publicitatea nu m-a dezamăgit în majoritatea timpului. Asta poate şi din cauza faptului că am reuşit să mă ,,refugiez” pe Internet, astfel reuşind să evit eventualele rebuturi din mass-media românească.
Astfel, reclamele care mi-au plăcut de la acest campionat sunt:
Spot-ul celor de la Hyundai a ajuns să îmi placă datorită copilului din reclamă. Entuziasmul lui parcă îmi aduce aminte de comportamentul meu de dinaintea unui concert.
Abordarea celor de la Orange asupra fanilor pare a fi lipsită de clișee, aşa că nu m-a deranjat să o văd şi la televizor.
Cu toate că nu prind mai deloc canale de televiziune britanice, am ales să includ un promo de la BBC Sport doar pe criterii estetice.
Apreciez reclama de la Carlsberg pentru intenţiile sale, adică sporirea optimismului şi sentimentului de unitate în rândul suporterilor englezi, prin apelul la performanţe din trecut precum parcursul până în semifinale de la ediţia de acum douăzeci de ani.
Ce păcat că dorinţa nu s-a transpus şi pe teren.
În mod ironic, următoarea reclamă e din Islanda, care a reuşit să învingă reprezentativa engleză în optimi.
Mi s-a părut interesant să văd o scurtă poveste a unei echipe care a depăşit aşteptările în acest an.
https://www.youtube.com/watch?v=Vm5ih5DHpAM
Şi, bineînţeles, închei cu o reclamă de la Nike, în care Cristiano Ronaldo face schimb de corpuri cu un adolescent englez.
Nu sunt o fană a fotbalistului portughez, dar conceptul mi s-a părut tot timpul interesant.
Abia aştept să văd de ce voi mai avea parte la următoarele campionate.
surse foto: uefa.com, Mihai Eminescu, activenews.ro
