Mary and Max este un film din 2009, regizat de Adam Elliot. Pornind de la un caz real, Mary and Max nu este o animație ca oricare alta prin simplul fapt că subiectul și imaginea depășesc limitele previzibile ale acestui tip de proiecție cinematografică. Este o dramă dulce-acrișoară despre speranța unei prietenii.
Naratorul, a cărui voce este dată de Barry Humphries, ne spune povestea a două personaje care, la prima vedere, nu au nimic în comun. O fetiță de opt ani din Melbourne, Australia, Mary Daisy Dinkle (Bethany Whitmore, Toni Colette) nu are niciun prieten și nici nu se bucură prea mult de atenția părinților. O idee năstrușnică îi vine în minte atunci când este la poștă: să trimită o scrisoare unui american și să îl întrebe de unde vin copiii. Îl alege pe Max Jerry Horowitz (Philip Seymour Hoffman), un bărbat de 44 de ani din New York, singur și care suferă de insomnii.
Filmul urmărește astfel o corespondență deloc obișnuită prin care cei doi își schițează timid trăirile. Încă de la început, te întrebi unde va duce acest schimb, care este rostul lui. Impactul unei asemenea legături în viața lipsită de afecțiune a protagoniștilor este unul pe măsură, iar finalul este cel care îți dă răspunsul: fiecare are propria șansă de a găsi ce merită.
Știi până unde poate ajunge atașamentul inocent pentru celălalt? Îți spun eu: până în punctul în care prietenul tău îți trimite lacrimi într-o sticluță pentru că tu nu poți să plângi.
Mary și Max sunt două crâmpeie care ajung să construiască un întreg.
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=KZ3vlMO-Z-I[/youtube]
Sursă foto: tumblr.com
