Care sunt motivele pentru care credeți că vin străinii în România? Care sunt impresiile rămase și ce locuri vizitează după ce ajung în țară? În calitate de persoană care lucrează în domeniu și întâlnește zeci de străini săptămânal, pot să vă răspund imediat. Că vin entuziasmați, speriați, din obligație, să-și vadă rudele îndepărtate, să iasă în club, să rezolve niște afaceri, să viziteze vestitul castel Dracula sunt doar câteva dintre motivele care îi determină sau încurajează să facă primul pas pe meleagurile bântuite. Am să vă spun scurte povestioare și am să vă las pe voi să deduceți concluziile.
1. Povestioare cu asiatici simpatici
Vine un japonez la recepție și, fiind seară, mă întreabă care e cel mai sigur drum pe care poate merge până în Centrul Vechi. Ei bine, m-am uitat la el și părea cam încordat. I-am arătat pe hartă pe ce bulevard mai aglomerat ar putea să meargă și, încercând să-l destresez puțin, am făcut o glumă și i-am zis: ,,Dacă mergi pe aici nu o să te mănânce nimeni!”. S-a uitat confuz la mine, a realizat în cele din urmă ce i-am zis și a izbucnit în râs. Poate a fost puțin cam exagerată gluma, dar măcar mi-am atins scopul.
Acum ceva timp a venit un grup de chinezi, cu niște afaceri de rezolvat. O vedeam pe una dintre fetele din grup că întotdeauna când trecea prin recepție, zâmbea cu gura până la urechi. În cele din urmă a prins curaj și mi-a zis că îi plac foarte mult românii, că suntem toți foarte frumoși. P.S.: Era pentru prima dată în România și nu știa prea multe despre noi. Dovada e în poza de jos.
Am avut șansa să întâlnesc și o coreeancă, venită în vizită pe meleagurile noastre împreună cu soțul ei britanic. Stând de vorbă, i-am spus timid că învăț și eu limba ei. Reacția ei a fost una de încântare și uimire să întâlnească pe cineva care e interesat de cultura lor și a început să-mi vorbească în coreeană. Mă uitam la ea și parcă eram hipnotizată de entuziasmul ei, că nici nu mai știam cum să-i răspund.
2. Party și dans pe mese sau de ce vin (unii dintre) tinerii europeni în România
,,Vreau și eu, dacă se poate, o rezervare în Bamboo sau Chaboo sau Fratelli. Care crezi că e mai bun?”. Răspunsul meu, menit să îi scutească de efort: ,,Știțí, sunt multe cluburi și în Centrul Vechi și e mai aproape.” Dar nici nu vor să audă. Îmi arată pe telefon filmulețe cu bunăciuni dansând pe unde apucă și țin morțiș să meargă acolo, că doar nu au venit în România fără să facă și ei o filmare cu super telefonul lor! Mirarea mea crește când vin și îmi arată poze și diferite înregistrări cu mașina lor, casa, locurile în care au călătorit, ce chestii mișto au făcut și se uită la mine de parcă ar aștepta să mă topesc din picioare după ce văd. Încă o dovadă că se pune mult accent pe materialism în zilele noatre.
3. O istorioară funny cu un cuplu din Portugalia
Am avut plăcerea să întâlnesc o profesoară venită din Portugalia cu soțul ei. A venit seara o prietenă și a luat-o în oraș. Înainte de a pleca trebuia să îi dau ceva ce păstram la recepție, dar nu l-a mai putut lua și i-am zis că i le voi da soțului ei, la care ea: ,,Eu nu am soț!” și a plecat în oraș. La un moment dat, coboară soțul din cameră și-i zic: ,,Trebuie să vă dau ceva!”. Le ia, se uită la ele și-mi zice: ,,Păi sunt ale soției mele!”, la care eu: ,,Ce mi-a scăpat?” Mi-a plăcut de ea că e un spirit liber, că îi place să facă glume și să se distreze, în ciuda vârstei. Și ce mi-a spus cel mai interesant e că la universitatea unde predă, obișnuiește să dea petrecere în pijamale pentru studenți. Mi-a fost greu să cred așa ceva, dar după ce mi-a dat mai multe detalii nu m-am gândit decât la faptul că la noi, de ce nimeni nu se bagă la așa ceva?
4. Turiștii vârstnici și obiectivele lor în București
În cele mai multe cazuri, ei vin în România pentru a merge la cazino sau la operă. Și când îi întreb cum a fost în oraș, îmi răspund: ,,Am fost la Teatrul X-ulescu să văd opera aceea. A fost superb, probabil că o știi.” Eu, deși sunt o persoană foarte activă și implicată în multe activități, dar mai puțin în consumul de operă, zic: „ Ok…bine!” și încerc să-mi caut de treabă. S-a întâmplat să-mi povestească un străin la un moment dat că a pierdut vreo 800 de lei la cazino, moment în care mie mi-a cam căzut fața. S-a uitat la mine și mi-a zis: ,,Stai liniștită, că la pensia mea de 2000 euro, asta e nimic.” Să mai spun și că rămân șocați să audă că, în România, trebuie să muncim o lună întreagă pentru a lua suma pe care ei o pierd în doar câteva minute?
5. O poveste fără răbdare sau nu e totul atât de roz precum pare.
Un client din Israel a organizat o excursie la Sinaia cu mai mulți prieteni și a închiriat o mașină. Fiind vremea urâtă, cu temperaturile foarte scăzute și cu ninsorile abundente, normal că era un trafic infernal și niște cozi imense. De dus, s-au dus ei, dar la întors, lungă poveste. Sună la recepție: ,,Domnișoară, caută pe internet și spune-mi de ce nu mai pot înainta EU cu mașina! Ce e cu aglomerația asta pe străzi?”. Redundant să vă spun că m-au luat toți nervii. După ce m-a pus cu o zi înainte să sun la 7 restaurante, că nu răspundeau nici unul (fiind perioada sărbătorilor) și mă stresa din oră în oră să îi sun, că Măria sa nu se putea deranja să o facă, mai punea și întrebări absurde, al căror răspuns era mai mult decât evident. O dovadă clară a respectului și a perspectivei lor despre oamenii români.
Exemplele pot să continue, dar mă opresc deocamdată aici. Concluziile generale? Românii sunt frumoși, ai unde să ieși când vii în țară, nu e un loc prea scump, iar pentru unii, sunt buni de luat peste picior.
