Maria Zancu

Suntem într-o continuă descoperire în care vrem să aflăm ce ne place și cine vrem să fim. Luptăm să devenim cei mai buni și ne angajăm în procesul nesfârșit de a sedimenta în propria persoană cât mai multe cunoștințe. Dacă ne-am opri puțin din acest drum și ne-am întreba când au început toate aceste demersuri, ce am răspunde?

Undeva pe la șapte ani, când au început și primii ani de școală. Atunci, am aflat ce înseamnă să muncești pentru tine și cum educația este cea care te va forma. Tot atunci, am înțeles puterea exemplului de la o persoană pe care o vom avea ca model mulți ani în parcursul profesional și personal, deopotrivă.

Doamna învățătoare sau domnul învățător, despre ei este vorba. Oamenii care au sarcina de a forma caractere încă nedescoperite și de a fi mentorii unei generații, timp de patru ani, indiferent dacă e primul an de predare sau ultimul.

Cum este și Maria Zancu, o tânără învățătoare de 23 de ani. A pornit în acest drum în urmă cu aproape patru ani, iar din toamna acestui își va petrece anul școlar cu elevii clasei a IV-a, fiind ultimul an cu prima sa generație. Fire activă pe rețelele sociale, a încercat să educe elevii prin exemple din lumea mereu schimbătoare. Maria Zancu s-a izbit de multe în tot acest demers, dar a reușit să le ducă la capăt prin perseverență și empatie, la fel cum a trecut cu brio și predarea pandemică.

Înainte de începerea anului școlar, Maria Zancu ne-a povestit despre ce înseamnă pentru ea cariera didactică, cum au decurs toți acești ani și care au fost cele mai mari provocări întâmpinate:

Cum ai răspunde la întrebarea „cine ești și ce faci”? Doamna învățătoare sau tânăra entuziastă care vrea să educe lumea?

Sunt un om, cred că acesta este cel mai bun răspuns. Sunt doamna învățătoare pentru elevii mei, sunt tânăra entuziastă care vrea să educe lumea atunci când vorbesc despre învățământ în online, dar în timpul liber sunt aceeași Maria care uneori nu știe ce vrea, dacă e bine ceea ce face sau dacă e suficient sau nu. Toate acestea pe care le fac le pun cumva ca un prenume, fiindcă numele meu diferă în funcție de locul în care mă întâlnești și persoanele cu care vorbești despre mine: unii îți vor spune că sunt încă prea tânără să fac asta, alții vor spune că apreciază ceea ce fac, iar alții vor întreba cine sunt, fiindcă nu au auzit de mine. Sunt Maria, o tipă de 23 de ani care și-a dorit să facă lumea un loc mai bun și nu a știut cum, așa că a devenit învățătoare…și a aflat.

Când a fost momentul în care ți-ai dat seama că vrei să devii învățătoare? A venit de la sine sau ai analizat mai multe opțiuni?

Când eram mică îmi doream să fiu star pop, stewardesă, dar nicidecum învățătoare. Mă jucam mereu de-a doamna învățătoare cu oricine îmi ieșea în cale, dar nu m-am gândit că asta va fi meseria mea. La liceu voiam să fiu scriitoare, regizor de teatru și om de publicitate. Așa că m-am dus pe drumul acesta, dorit de mine, dar nu și de soartă. Îndată ce am intrat la facultate, mi s-a făcut dor să fiu în preajma copiilor și să fac ceva care să conteze, așa că m-am angajat. De atunci sunt învățătoare: chiar dacă nu mi-am dorit de mică, nu am avut oameni în familie care să lucreze în învățământ și am finalizat liceul pedagogic…până la urma pot spune că așa a fost să fie.

A fi învățător nu este un drum ușor, fiecare zi fiind o provocare să îți gestionezi frici și temeri, în special pentru că ai datoria de a educa copiii. Pentru tine, cum au fost primele zile la catedră?

Eram atât de obosită încât nu mă mai descurcam la facultate. Mă frustram că nu le știam pe toate, că nu m-am născut expertă și că aveam nevoie să pun întrebări, multe întrebări. Chiar dacă am colegi care m-au ajutat, mie îmi era rușine să mă duc și să întreb tot ce îmi doream, fiindcă trăiesc mereu cu impresia că deranjez dacă pun întrebări. Copiii au fost minunați, de aceea mă temeam mai mult…parcă să nu ”îi stric”, să nu îi duc pe drumul cel bun. Multă vreme am avut gândul acesta: că nu fac bine, că alții s-ar fi descurcat mai bine decât mine. Fricile și temerile unui debutant sunt reale și profunde și, mai mult decât oricând, au nevoie de ajutor, să înțeleagă faptul că totul va fi așa cum trebuie în final și că nimeni nu s-a născut învățat.

De când lucrezi în învățământ, a fost vreo perioadă în care ai simțit că nu știi dacă ai făcut alegerea potrivită?

Cred că nu sunt singura care s-a gândit să își dea demisia, și nu o dată, de mai multe ori. După cum spuneam mai sus, am trait mult timp cu impresia că cei din școală sunt superiorii mei și că eu sunt doar una mică ce mai are multă mămăligă de mâncat și care nu face lucrurile cum trebuie. Fapt care a dus la multe insecurități, la multe conflicte și cap plecat, fiindcă ”sunt tânără”. Mi-am schimbat mentalitatea în momentul în care a venit pandemia și m-am trezit în fața unui calculator, cu elevii în online și nimeni nu știa ce trebuie să facă. Am simțit atunci că suntem egali și că avem cu toții același start, ceea ce mi-a permis să fiu puțin mai blândă cu mine. Am început să citesc, să particip la ateliere și conferințe online, să îmi recapăt încrederea în mine, încredere pe care ar fi fost normal să o am de la început, însă nu am știut cum să fac asta.

Cum este să fii un învățător „cool”? Mă refer la faptul că încerci o abordare modernă de predare, dar și prin faptul că ai o prezență activă pe rețelele sociale (Instagram, TikTok).

Această prezență activă pe rețelele de socializare mă costă, și nu puțin. Sunt oameni din breaslă care nu mă iau în serios fiindcă postez videoclipuri educative pe TikTok sau fiindcă abordez temele legate de învățământ cu lejeritate, fără cuvinte pompoase, pentru ca tinerii să înțeleagă despre ce este vorba. Pe de altă parte, am câștigat o comunitate de tineri care își doresc să educe lumea și care abia așteaptă să intre în învățământ, fiindcă am vorbit pe limba lor despre ce înseamnă să fii profesor, iar asta este mai important decât orice alt mesaj răutăcios aș primi.

În ceea ce privește abordarea modernă, stăteam zilele trecute și mă gândeam că eu sunt mai mult un elev la catedră decât un profesor, fiindcă uneori mă simt pe dos. Nu-mi plac abordările serioase, nu-mi place să vorbesc non-stop, să țin prelegeri, să îi învăț cu manualul în față sau să particip la cursurile în care doar se vorbește și nu există aplicabilitate. Uneori mă simt neintegrată, ca să fiu sinceră până la capăt, însă asta am ales să fac…iar dacă încep să fiu altcineva, nu voi rezista în sistem prea mult.

Faptul că ești o învățătoare tânără, vine cu avantaje pentru elevi? Sunt mai receptivi, înțeleg mai bine?

Suntem o familie, în care fiecare are dreptul să fie cine își dorește. Nu cred că ține de vârsta mea acest aspect, ci de cât de mult te implici. Cunosc profesori în prag de pensionare pe care îi iau drept exemplu de implicare și bunătate, dar există și tineri care nu sunt atât de îndrăgostiți de meseria aceasta.

Așadar, nu cred că vârsta este cea mai importantă, cât nivelul de empatie și cel de înțelegere pe care le avem la clasă și în viața de zi cu zi. Un profesor implicat, înțelegător, atent, pasionat, va fi același om și în afara orelor, ceea ce îi va atrage și mai mult pe copii, iar automat aceștia își vor dori să învețe de la el.

Pentru că ai început de la o vârstă timpurie să predai, respectiv 19 ani, ai avut și încă mai ai, multe lucruri de învățat. Așa a luat naștere și Teacher ME. Ce reprezintă mai exact platforma și ce vrei să dai mai departe din experiența ta?

Îmi doresc ca niciun profesor să nu se simtă singur, indiferent dacă e debutant sau are gradul I. Depun mai multă atenție către profesorii debutanți, dar și elevii și studenții care urmează să intre în învățământ, fiindcă știu prin ce vor trece. Îmi doresc să se simtă pregătiți, să simtă că pot face asta și că merită să fie în locul pentru care au muncit. TeacherME este o comunitate în care învățăm unii de la ceilalți, o comunitate în care încurajăm bunătatea, empatia, respectul și munca în echipa. Dacă la început voiam eu să dau din experiența mea, acum îmi doresc ca toți tinerii din acestă comunitate să fie înconjurați de oameni care au experiență și la care pot apela oricând pentru un sfat. Este un drum lung până acolo, fiindcă acest concept de ”comunitatea profesorilor tineri” nu exista până acum un an și jumătate, iar mulți profesori nu înțeleg încă de ce punem așa mare accent pe tineri, fiindcă în viziunea multora dintre noi, tinerii nu știu ce vor. Dar luăm totul pas cu pas, până ajungem acolo unde ne dorim: la o comunitate în care tinerii sunt bine-veniți în învățământ.

Ai momente când te întrebi dacă ai dat tot ce e mai bun din tine la fiecare oră predată?

În fiecare zi și în fiecare săptămână. Este defectul meu de care încă nu am reușit să scap. Mă liniștesc după ce primesc feedbackul real al copiilor mei. Așa înțeleg dacă ceea ce fac este bine sau nu.

Cum a fost perioada pandemiei pentru tine? Cum te-ai adaptat orelor online și care au fost cele mai provocatoare experiențe întâmpinate?

Cum spuneam mai sus, perioada pandemiei a fost un început nou pentru mine. Am devenit cine sunt astăzi, am început să am mai multă încredere în mine și în ceea ce fac, dar întotdeauna să mă documentez și să descopăr moduri noi de predare. Mi-am dat seama ce îmi doresc să fac, ce mai am de lucrat la mine, dar și că pot să predau de oriunde și oricum.

Normal, nicio schimbare nu pornește de la un moment frumos. Am trecut prin momente grele, prin anxietate accentuată din cauza statului în casă, prin momente de panică, prin momente în care am spus că nu mai vreau să văd laptopul în viața mea și multe altele. Mereu am găsit cum să ies din situația aceea ce părea pe moment fără scăpare, fiindcă sunt oameni dincolo de ecran care au nevoie de mine.

Mai este puțin și începe școala. Ce gânduri te încearcă? Ești pregătită pentru începerea unui nou an școlar?

Sunt emoționată, fiindcă voi avea clasa  a IV-a, ultimul an cu prima mea generație. Nu pot spune că sunt 100% pregătită, fiindcă vara aceasta a trecut până am apucat eu să clipesc o dată, iar anul trecut a fost extrem de dificil și  încă îl simt aproape, dar ușor-ușor încep din nou să mă pregătesc de un  nou an școlar plin de surprize.

La rândul tău, tu de unde înveți și te inspiri?

Profesorii care vorbesc despre experiența la catedră sunt cei care mă inspiră, dar și oamenii din jurul meu. Învăt de la oameni despre bunătate și încerc pe cât posibil să stau departe de a judeca și a jigni. Îmi plac oamenii sinceri, oamenii care pot da un feedback real, fără să-l încarce cu propriile frustrări și îmi place să văd adulți care educă frumos.

Ce mesaj le-ai transmite tinerilor profesori la început de drum?

Învățați despre bunătate și blândețe și aplicați-le mai întâi pe voi. Meritați să fiți la catedră, fiindcă ați muncit să ajungeți acolo. Nu vă lăsați dărâmați de oameni care vor să vă descurajeze, fiindcă vor fi mulți și asta este ceea ce vor să vadă de la voi: că plecați capul. Aveți încredere în voi și puneți întrebări, fiți curioși și îndrăzneți.

Pe Maria Zancu o poți găsi pe Instagram, TikTok sau pe pagina TeacherMe.