Facultatea nu este o perioadă uşoară pentru niciun student.Cei de la Comunicare şi Litere au foarte multe cărţi de citit, cei de la Politehnică au nenumărate probleme şi ecuaţii de rezolvat, cei de la Medicină se luptă cu oasele şi sistemul nervos, iar cei de la Arhitectură pierd nopţile desenând şi retuşând planşe. Dar care este punctul comun care uneşte toţi studenţii ?
Acel prag pe care vrem, nu vrem trebuie să îl trecem, indiferent de ce facultate am terminat. Acest prag se numeşte Licenţă şi după cum spune şi proverbul „Dacă nu o laşi să moară nu te va lăsa să trăieşti”.
„Sindromul Licenţă” apare în viaţa unui student cam prin al doilea semestru al anului doi când profesorii au grijă să îi amintească cât de important este să îţi alegi un îndrumător bun din timp, cât de folositor este să te organizezi şi să scrii totul cu calm şi mai ales cât de important este să iei o notă mare.
Pe măsură ce trec zilele descoperi că timpul este cel mai mare duşman al tău şi că „nu lăsa pe mâine ce poţi face astăzi” se transformă în „ai face bine să o termini astăzi”.
Dar ca să detensionăm un pic atmosfera şi să aducem zâmbetul pe buzele tuturor celor osândiţi de această mare povară a Licenţei am decis să prezentăm câteva zicale din popor referitoare la acest subiect:
Astfel avem :
Cine se trezeşte de dimineaţă, scrie mai mult la licenţă.
Cine fură azi o frază, mâine fură un întreg capitol.
Timpul trece, foile rămân albe.
Cât de bine îţi scrii lucrarea de licenţă aşa dormi.
Nu omul face pe licenţă ci licenţa pe om.
Ce ţie nu-ţi place, licenţei tale nu-i face.
Uşor de zis, greu de scris.
Prima pagină a licenţei e oglinda sufletului.
Licenţă făcută cu sila nu se poate.
Mădălina Ispas
Sursă fotografie :http://www.sabina-cornovac.ro/
