Le scaphandre et le papillon

    0
    301

    image

    “Oare înainte am fost orb şi surd sau a fost nevoie de lumină necruţătoare a dezastrului, ca să îmi pot găsi adevărata natură?” Jean-Dominique Bauby

    Filmul în regia lui Julian Schnabel reuşeşte să obţină în drumul său cinematografic 4 nominalizări Oscar, 2 premii şi o nominalizare Globul de Aur, 2 premii şi o nominalizare Cannes. Povestea filmului are la bază cartea cu acelaşi nume, scrisă de Jean-Dominique Bauby, editor șef al revistei Elle, care deţine rolul personajului principal în această ecranizare. Biografia a avut un deosebit impact emoţional asupra spectatorilor, deoarece se povesteşte drama reală a omului care se pierde pe sine.

    Accidentul care a marcat viaţa lui Bauby, ţintuindu-l la pat, oferindu-i o singură cale de comunicare şi anume ochiul stâng, determină schimbarea perspectivei. Spectatorul este iniţiat într-o lume a sunetelor estompate, a luminilor difuze. Perspectiva se schimbă, viziunea este împrumutată. Spectatorul vede la început doar percepţia lui Bauby asupra lumii.  Odată ce adevărata istorie iese la iveală, apar noi interpretări. Ecranizarea lui Schnabel nu uimeşte prin drama reconstruită, ci tocmai prin reacţia personajului în faţa propriului dezastru. Acceptarea vine însoţită în cele din urmă de posibilitatea schimbării prezentului.

    Bauby găseşte pentru sine o altă realitate: scrisul apare ca unică metodă de a exprima interiorul, de a se împărtăşi. Modalitatea găsită şochează prin necesitatea răbdării şi perseverenţei. În cele din urmă, cartea care poartă însemnele suferinţei umane, apare sub numele de „Le scaphandre et le papillon” („Scafandrul şi fluturele”). Titlul însuşi este o metaforă pentru viaţa lui Bauby. Scafandrul devine însemnul apăsării destinului, imposibilitatea de a reveni la suprafaţă şi vastul ocean de durere şi incertitudine care se deschide în faţă, în timp ce fluturele înfăţişează interiorul neschimbat al omului care cândva a avut totul, miezul umanităţii care zace în fiecare şi puterea gândurilor şi a cuvintelor de a se înălţa mai presus de corp şi efemer.

    „Am dorit ca acest film să fie un instrument, ca şi cartea lui, un dispozitiv de autoajutorare, care să vă ajute să faceţi faţă propriei morţi. Asta am sperat şi din acest motiv am făcut acest film.” Julian Schnabel

    Redactor: Stanciu Flavia

    Foto: blogspot.ro