le-magasin-des-suicides-2012-1-gO animație cu un umor negru, macabru, lugubru, you name it. Am râs de moarte, la propriu. N-am cuvinte suficiente (sau poate pertinente) ca să-mi exprim plăcerea sarcastică la vizionarea acestui film.

O familie (constant deprimată) formată din evident părinți și 2 copii, o fată pururea tristă și un nou venit, băiat, au o mică afacere: vând orice ai nevoie pentru a-ți pune capăt zilelor. Se pare totuși că băiețelul este cel constant fericit, zâmbăreț și refuză să-și plângă de milă, fapt ce este o noutate și o bizarerie. În raport cu al său context de dezvoltare pe parcursul anilor.

De fapt, în raport cu restul oamenilor pe care pare să-i întâlnească zilnic. Cei ce trăiesc într-un oraș mare, de un gri dorian lugubru și morbid, ai cărui locuitori se (non)bucură constant de ale lor vieți blazate, abundente de rutină și lipsite de aer curat de respiro. Așadar, un magazin cu prezentările a diverse modalități de sinucidere, care mai de care mai dureroase sau mai puțin dureroase, de greutăți distincte și cu utilități variate, pare o decizie de marketing excelentă.

Cum s-ar spune, se potrivește perfect în peisaj. Conferă completare tabloului întunecat și deprimant. Ofertă complexă. Băiatul familiei este cel care aduce o pată de culoare și de veselie. Încearcă să schimbe stările de spirit ale familiei, nefiind de acord cu adoptarea acestor metode pentru a pune capăt nefericirii prodigioase a oamenilor. După multiple încercări, reușește să-i inducă poftă de viață surorii sale, ajungând să facă asta și cu părinții. Sora sa chiar se îndrăgostește, realizând că asta era ceea ce-i lipsea ca să considere că viața are gust.

Aceștia-și schimbă afacerea, din magazin cu articole pentru sinucideri, în unul ce servește bunătățuri (gen clătite). Aparent și clienții au devenit mai fericiți. La fel și proprietarii. Amuzant e că singurul mod de a le demonstra părinților cât de valoroasă le este viața pe care o considerau atât de „disposable”, a constat într-o sperietură soră cu … moartea.

Umorul negru poate da și lecții, n-are doar rol de amuzament. Se pare că poți să-nveți cât de valoroasă ți-e viața și prin prisma unor animații. Poate chiar, mai ales cu ajutorul lor. Că se vor a fi copilăroase și hilare, dar au niște atuuri sub mânecă.

Recomand cu căldură „Les magasins de suicides”. S-ar putea, totuși, să creeze dependență și să încolțească-n mintea voastră o dorință de a-l revedea.

 

Sursă fotografie: www.toutlecine.com

Comentarii

comentarii