Prima dată l-am descoperit pe Almodovar, recunosc. Și cum se spune că nimeni nu-și uită prima iubire, eu încă resimt o mare plăcere în a-i revedea filmele. Sau a-i vedea din filmele pe care nu le știu.

Mi-e greu să aleg un film care-mi place de la el. Poate pentru că-mi plac toate pe care le-am văzut. Totuși, cred că La mala education m-a absorbit. M-a enervat, mi-a făcut rău. Mi-a fost greu să reușesc să-nțeleg stereotipizarea și frâiele puse libertății. Poate pentru că eu am tendința s-o valorizez foarte mult și să-mi placă de ea mai mult decât de multe alte lucruri. Poate mai mult decât orice.

Povestea ni-i aduce în prim plan pe Enrique Goded, un tânăr cineast ce se află în căutarea unui nou subiect pentru următorul său film. Acesta îi apare propriu-zis la ușă: prietenul său Ignacio Rodriguez pe care inițial nu-l recunoaște. E îi cere rolul principal: o victimă devenită transexuală în urma acțiunilor pedofile din copilărie. Citind scenariul, Enrique își retrăiește copilăria, cu fiecare detaliu ce i-a rămas întipărit pe retină, amintindu-și de primul său iubit (da, ați citit bine) Ignacio. Și-l redescoperă, treptat, în același timp în care ne este prezentat și nouă. Suntem plimbați prin întreaga istorisire a întâmplărilor din trecutul celor două personaje. Eu am ajuns să empatizez cu ei, să-mi fie dragi. Să-i invidiez pe alocuri, pentru conexiunea pe care au reușit-o. Rară, de altfel.

Enrique nu este convins că Ignacio este cel potrivit pentru acest rol. Însă este sigur că este potrivit să-i stea în pat. Lucru pe care îl și face. Filmările încep, istoria se repetă, ne regăsim părtași anonimi unor întâmplări pe care unii le-ar considera improbabile. Alții le-ar considera triviale sau chiar agresive. Poate mulți le vor aprecia pentru ceea ce sunt. Niște secvențe reușite dintr-un film care ilustrează niște bariere umane. Încă existente.

Lucrurile se schimbă, personajele ajung să nu fie ceea ce afirmă că sunt și astfel, confuziile se spulberă până în final. Oamenii își regăsesc identitățile și ultimele scene îți pot lăsa un gust ușor amărui. Dar per total, filmul e reușit. Cei care nu reușesc să-l vadă din cauza homosexualității vizibile, nu-mi par decât extrem de conservatori și triști. Scuzată să fiu, dar e o realitate.

 

Redactor: Alexandra-Georgiana Andrei

Sursă fotografie: zavodudarnik.files.wordpress.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here