Există o zi pe an când fiecare român își amintește că este român: 1 decembrie ! În această zi se întâmplă ceea ce majoritatea celor care își doresc mai mult de la viață decât o casă și o mașină (iar aici nu mă refer la încă o mașină) încă mai cred că se va întâmpla schimbarea. Înflorește în inima fiecărui tânăr un patriotism cum mai rar vezi, o iubire față de patrie fără limite și un respect de dimensiuni colosale față de cei care s-au jertfit pentru idealurile naționale. Pentru toți cei care și-au lăsat cu durere în suflet copiii și soțiile acasă și au plecat pe front, ale căror scop nu a fost o bucată de pământ, ci o unire cu frații din toate colțurile țării.
Nene Iancule, cântă-ne, noi suntem români
Amintește-ne că suntem aici în veci stăpâni **
Este atât de frumos când vezi copii animați de o puternică ambiție de a face o schimbare în mentalitatea românului de rând (doar pe 1 decembrie).
Este atât de frumos când vezi steaguri peste tot, de parcă fiecare ar spune răstit și cu o convingere bolnăvicioasă că este român (doar pe 1 decembrie).
Este atât de frumos când vezi că se acordă acel minim respect valorilor naționale și că toată lumea își amintește de cei care au făcut ceva pentru țară (doar pe 1 decembrie).
Este atât de frumos când vezi sute de mii de statusuri naționaliste sau poze de profil cu individul parcă romanizat într-o singură zi purtând mândru tricolorul (doar pe 1 decembrie).
Dar este atât de frustrant când vezi că toate astea se uită, iar pe 2 decembrie totul devine la fel de monoton. De ce doar pe 1 decembrie?
La mulți ani, scumpă Românie !
,,Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat.”
