Filmul american „La La Land” a ajuns la niște performanțe la care nu ne așteptam, ne-a surprins cu nenumărate premii, cum ar fi cele 7 Globuri de Aur sau cele 8 premii „Critics’ Choice Awards”. Acum este nominalizat la Oscar, nu o dată sau de două ori, ci de 14 ori, la 14 categorii diferite. Doar încă 2 producții, din toată istoria filmului, au reușit să obțină atâtea nominalizări, anume „All about Eve” (1950) și „Titanic” (1997). Mai mult decât atât, filmul ne amintește de perioada anilor ’50, de trecutul încântător al jazz-ului și este chiar o dedicație pentru marile musicaluri clasice.
La La Land este un musical, o comedie romantică care îi are protagoniști pe doi tineri, Mia și Sebastian. Mia este o actriță începătoare care visează să joace în producții mari și să se perfecționeze din punct de vedere profesional. Sebastian este un muzician, un pianist îndrăgostit de jazz. Acțiunea se petrece în locuri diferite ale Los Angeles-ului zilelor noastre, însă decorul, costumele și muzica te trimit cu gândul la perioada anilor ’50. De aceea, mulți oameni consideră că acest film este un omagiu adus musicalurilor clasice.
Greu de crezut că un musical poate fi apreciat în anul 2016. Am fi tentați să spunem că i-a trecut vremea, că e timpul pentru filmele de acțiune, SF, încărcate de efecte speciale. Cine mai are chef și timp pentru astfel de vechituri clasice? Uite că La La Land a reînviat dragostea pentru noțiunea de „clasic”. Bineînțeles că acest clasic este adaptat secolului XXI.
Ideea de film a lui Damien Chazelle, regizorul și scenaristul „La La Land” a fost să ia musicalul vechi și să îl facă veridic, să-l transpună în viața reală unde lucrurile nu sunt întotdeauna roz. „Take the old musical but ground it in real life where things don’t always exactly work out”.
Filmul îmbină elemente ale anilor ’50 și ’60 cu elemente de actualitate, cum ar fi: smartphone-urile, laptop-urile, mașinile de ultimă generație. Cine aduce esența, sufletul marilor musicaluri clasice este Sebastian. El este personajul care aduce elemente clasice aproape de spectator: e singurul căruia îi place jazz-ul în adevăratul sens al cuvântului și singurul a cărui mașină are un model retro.
Revenind la acțiunea filmului – Mia și Sebastian se întâlnesc și se îndrăgostesc în Los Angeles. Ambii sunt artiști, cântă, dansează și îți dau o energie bună de la început până în ultima secundă a filmului. Mia este prezentată ca o actriță aflată la începutul drumului, dă multe audiții pentru a-și începe cariera. Sebastian este pasionat de jazz și crede că este cea mai frumoasă formă a muzicii. El vrea ca jazz-ul să câștige lupta cu timpul și să fie din nou apreciat, astfel hotărăște să își deschidă propriul local de muzică jazz. Planurile lui sunt amânate, căci în peisaj apare prietenul lui, Keith, care în propune o ofertă muzicală. Tânărul intră în trupa acestuia, având nevoie de bani. Cântă un fel de jazz, „stricat”, aș spune, de influențele muzicii electronice aduse de trupă.
O scenă în care putem admira calitățile actoricești ale protagoniștilor este aproape de sfârșitul filmului, o ceartă între cei doi tineri. Emma Stone și Ryan Gosling sunt un cuplu foarte talentat. „La La Land” nu este primul sau singurul film în care au jucat împreună. Au fost iubiți și în „Crazy Stupid Love” (2011), „Gangster Squad” (2013). O alegere foarte inspirată, iar cântecul „City of stars” o demonstrează cel mai bine.
Partea interesantă, pe lângă combinarea clasicului cu modernul, este că filmul promovează valori importante. La La Land este o producție pentru cei care cred în visele lor și încearcă să le transforme în realitate. Așa cum Mia dorește să fie o actriță bună, iar Sebastian să poată salva jazz-ul de la dispariție.
Au fost filme bune în 2016, spre exemplu mie mi-au plăcut mult SF-urile „Passengers” și „Arrival” și drama „Collateral Beauty”. Dar nici unul dintre ele nu a avut ceva surprinzător la modul să te dea pe spate. Bine, nici „La La Land” nu te dă neapărat pe spate, dar are ceva nou: e un musical în 2016. Și e un musical foarte apreciat. Acest curaj de a face un film „neobișnuit” pentru timpurile noastre este de admirat. Cu siguranță filmul a reușit să-și spună povestea, iar povestea să fie auzită de noi toți. Doar pentru ingeniozitate și curaj ar merita să câștige toate cele 14 premii Oscar la care e nominalizat.
E chiar foarte bun, vă recomand să-l vizionați și să vă gândiți mai mult la sensul lui. Și încercați să nu-l respingeți pentru faptul că e un musical.
Aici aveți trailer-ul. Apropo e foarte prost în comparație cu calitatea filmului. Just saying.
Surse foto: la.curbed.com, thenewswheel.com, pinterest.com, ooyuz.com.
