Vocea României e concursul unde oamenii cu voce vin să își testeze limitele –sau barierele– vocale. În cazul lui Ștefan Știucă, dincolo de ce a apărut la televizor, a fost o armată de oameni: de la familie, trupa sa, The Mob și prieteni, până la fani. A întors toate scaunele juraților, pe al lui Tudor Chirilă chiar de la primele trei secunde cu piesa „Nothing compares 2U”.
Ștefan e un om cu un caracter interesant care are multe de zis. Râde mult și îi place să vorbească, dar are harul de a nu plictisi. Am avut ocazia să stăm „la un pahar de vorbă”, cum a zis el, și să povestim despre cine e omul din spatele vocii cu care s-a consacrat.
1. Dacă ți-ai descrie viața printr-un cântec care să le formeze oamenilor o idee generală despre tine, care ar fi și de ce?
Știi, ținând cont de turnura evenimentelor din viața mea din ultimul an, am o maculatură muzicală super stufoasă. Dar, analizând ultimii mei ani din viață cu împăcări, despărțiri, iubiri, cântări, necântări, cred că soundtrack-ul e Tom Waits – „Jersey girl”. Nu știu de ce, pentru că Jersey girl nu e neapărat o femeie. Jersey girl e himera, e visul tău, e cutia ta a Pandorei pe care poate refuzi să o deschizi și, din când în când, la un pahar de vorbă, poți să mai umbli prin ea.
2. Atunci când începi să cânți încerci să transmiți mesajul melodiilor prin emoțiile personale? Îți pui sufletul pe tavă?
Cel mai plăcut sentiment în timpul interpretării marilor succese ale marilor artiști este acel moment drăguț în care reușești să dai de tine în textul lor. Între trei rânduri, două note și un acord plăcut te întâlnești cu propria-ți personalitate și cu propriu-ți trecut.
În momentul în care îți asumi trăirea interiorizată a acelui personaj, închizi ochii, te transformi doar în difuzorul unui mesaj și te lași un pic pe tine la urmă, nu te iei atât de serios, dar iei cântecul în serios. Sunt norocos că cel puțin jumătate dintre piesele pe care le cânt, le cânt cu asumare. Mă regăsesc 100% în ele.
3. Dacă te-ai putea întoarce la începutul carierei tale cu experiența pe care o ai acum, ce sfat ți-ai da?
Dacă aș putea printr-un miracol să metamorfozez ultimii opt ani, să-i comprim și să-i duc înapoi, mi-aș spune: „Ștefane, compune ceva acum, când ești virgin și fraged. Fă-ți creația ta proprie acum, până să te atingă vraja pieței muzicale pe care noi, românii, o numim showbiz că ne place nouă să simțim că avem un showbiz.” Aș vrea să fi început de atunci să cânt și să compun, nu să fac doar cover-uri.
4. Ce a însemnat pentru tine participarea la emisiunea „Vocea României”? Cum te-a maturizat?
Experiența „Vocea României” este, după cum am afirmat și la televizor, un pas atletic în afara zonei mele de confort. Un pas împins și avântat în afara zonei de principii morale proprii. Un pas în necunoscut pe care l-am făcut cu drag. M-am maturizat în sensul în care, la fel ca orice maturizare, a presupus să omor ceva din mine pentru a da naștere la altceva din mine. Cam asta am făcut și orice experiență din viața asta m-a făcut mai matur. Totuși, Vocea României nu e vreo „Mecca” a vieții mele.
5. Mai ții legătura cu ceilalți concurenți?
Nu cu mulți. Țin legătura cu Laura Voinu de la echipa lui Smiley, care e colega mea de trupă, cu Encuna care sunt niște băieți foarte simpatici, cu Mano am mai vorbit și cu membrii trupei de la Vocea României care sunt „cel mai puțin plasticat element din show-ul ăla și cel mai aproape de muzică”. Cu trupa emisiunii am rămas prieten și împart cu ei un vestiar, pot spune în momentul ăsta.
Și mai e și Oana Cenușe. Din punctul meu de vedere, ea e revelația acestei emisiuni și faptul că nu e în București cântând alături de mine e o chestiune de timp. Dintre toți concurenții care au fost acolo ea e cea mai bună prietenă a mea din emisiune și cea la care țin cel mai mult.
6. Tu ai și trupa „The Mob”. Cum a luat ființă acest concept?
În urmă cu 8 ani eram în apartamentul meu cu doi chitariști, cântând Nirvana în fața unui grup restrâns și select de prieteni care nu conteneau din a ne încuraja să ne facem o trupă. Conjunctura a făcut ca tot atunci am cunoscut un toboșar și un basist, pe lângă cei pe care îi aveam deja și ne-am decis să dăm o audiție la un club din Herăstrău care avea marea deschidere și căutau un band pentru acel concert. Noi eram amatori și ne-am dus și am luat audiția. Am cântat prima dată în fața a 2000 de oameni.
După asta a fost un carusel nebun în care s-au schimbat toboșarii de vreo trei ori. În rest, cei 4-5 membri din nucleul de bază al trupei au rămas aceeași și suntem ca o familie.
7. Până acum ați făcut numai cover-uri la melodii. Aveți în plan să scoateți și un album cu piese originale?
Suntem obligați un pic să facem ceva original, deși cântăm cover-urile într-o manieră foarte originală și în propria interpretare. Teama de respingere s-a dus o dată cu pașii în afara zonei de confort de care am povestit. Drept urmare, cred că anul ăsta o să scoatem și noi niște piese, dar nu vă așteptați să fie comerciale sau duete cu cântăreți români mediatizați.
8. Dacă nu alegeai cariera și drumul muzicii, unde crezi că ai fi fost acum?
Dacă nu aveam parte de binefacerile zeilor să fiu binecuvântat cu un gram de talent și ureche muzicală, sunt foarte mari șanse să fi activat încă în latura întunecată a vieții mele sau să fiu un sportiv cu capul mare și nasul spart fiindcă am făcut lupte. Ce știu sigur că n-aș fi făcut e că nu m-aș fi dus la serviciu 5 zile pe săptămână fără să mă întreb cine mă conduce și de ce.
9. Ce părere ai despre tinerii artiști din România? Au vreo șansă de reușită în industria muzicală actuală?
Au o super șansă de a reuși în super industria muzicală din România cântând muzică submediocră, cu cât mai puține cuvinte, lirică redusă la trei-patru cuvinte pe strofă, puternic repetitivă. Nici măcar dezacordurile nu reprezintă un impediment în calea unui artist tânăr la noi. Și sfatul meu este să-și încerce norocul pentru că în mare parte e vorba doar despre noroc.
10. În ce direcție ți se pare că o ia industria muzicală românească în general?
Așa zisa industrie muzicală românească e o industrie a parvenirii. E târziu pentru întrebarea asta. O simplă zapare a telecomenzii pe posturile de muzică sau pe prime time-ul după amiezii posturilor de mainstream îți va oferi o explicație cât se poate de clară a direcției pe care o urmează industria muzicală de la noi. Aceasta ar fi una orientală, după câte se pare. Ăsta e viitorul, ăsta e prezentul și trecutul. Întrebarea e: ce ne facem cu muzica de azi dacă ne-am certat cu muzica de ieri?
11. Ce sfat le-ai da tinerilor la început de drum care au doar un vis?
Cel mai bun sfat pe care îl pot da oamenilor cu un vis, adică tuturor celor care au așteptări mari de la ei, este să fie conștienți că niciun om pe lumea asta nu are capacitatea să-i nască a doua oară și că broscuța cea surdă este singura care a terminat maratonul broscuțelor pentru că ea nu a auzit pe nimeni de pe margine strigând că este lentă. Drept urmare, să închidă ochii și să vizualizeze viitorul frumos la care speră indiferent la ce aud din stânga și din dreapta. Și să se înconjoare mereu de oameni care îi fac să se simtă în siguranță.
Pe Ștefan și trupa lui îi puteți găsi și pe facebook-ul și pe instagram-ul The Mob ca să aflați unde vor avea spectacole în viitorul apropiat. Au în plan multe proiecte incitante, așa că stay tuned!
sursă foto: arhiva personală, instagram
