812

Brăzdat de ample accente boeme, cu tente de pop-art desprins din însăși cea mai crudă realitate politică, colajele lui Ion Bîrlădeanu te poartă într-un trip atemporal mai tare ca orice halucinogen.

De la un Chaplin nazist și până la conservele lui Warhol, ai impresia că totul e formalitate deformată, unde, ca exponent al pop-artului de tip politic, Bîrlădeanu realizează o cartografie a sistemelor de guvernare, de la monarhie și până la democrație, o altfel de călătorie către o altă Ithaca modernă.

Nici eu nu știu ce-am vrut să spun cu fraza de mai sus. Nu mă pricep să scriu critică de artă, dar în orice caz, dacă ai curiozitatea să cauți poze cu lucrările maestrului o să te convingi de veridicitatea celor afirmate. Și părăsind sfera asta analitică, hai să-ți povestesc cum am dat eu de Ion Bîrlădeanu.

arhitectura-1906.ro

Undeva prin 2009, cand experimentam pentru prima dată libertatea de adolescent și-mi dădea mama voie să stau afară în fața blocului până la ora 21:00, s-a întâmplat că m-am întors în casă mai devreme și am deschis televizorul. Eram prea sărac pe atunci ca să-mi permit cablu și nu știu ce antenă improvizase tata că prindeam și HBO-ul. Artă frate! Îl aprind eu în speranța că poate prind vreun film prost de acțiune, dar spre surprinderea mea tocmai începuse un documentar: „Lumea văzută de Ion B.″ Omul era moldovean ca și mine, artist pe deasupra și mai stătea și în gunoaie. Combo. Mă uit preț de 5 minute și după conchid: „De ce nu?″

La vreo jumătate de oră după ce s-a terminat am uitat complet de documentar și m-am dus să citesc. Eram viteaz și-mi prinsesem urechile în lectura lui Cehov pe care a trebuit s-o reiau 3 ani mai târziu ca să o înțeleg. Una peste alta omul mi se păruse interesant.

1001arte

Doi ani mai târziu, când am reușit să-mi pun internet am dat din nou accidental peste om și am aflat că ajunsese chiar mișto (ca să mă exprim în termeni cât mai exacți). A avut expoziții alături de artiști ca Warhol sau Marcel Duchamp – la Paris, Londra, Basel și Copenhaga – iar prin 2010 a cunoscut-o si pe Lara Croft. Un an după aceea mi-au tăiat internetul…

tatianamarinescu.net

Acum o săptămână l-am văzut în față la Cărturești, alături de bicicleta sa, citind un ziar în timp ce-și fuma liniștit țigara. N-am apucat să-l abordez; mă grăbeam să-mi plătesc lumina ca să nu mi-o taie și pe asta.

Nea Ion e artistul meu preferat. Deși recunoscut internațional, și mai puțin la noi, omul își păstrează autenticitatea prin însăși modul de trai, reflectat în artă. Simplitate, cordialitate și critică de cel mai bun gust, toate subtilizate în colaje viscerale ale căror laitmotiv este însăși dorința de libertate. Iar o dau în critică și nu-mi place.

ion_barladeanu_marea_colectie

Ți-am lăsat câteva dintre lucrările lui, cine știe, poate ți-am stârnit curiozitatea. Totuși, încearcă să vezi și documentarul; nu degeaba a câștigat premiul pentru cel mai bun documentar balcanic.

Lucrarea mea preferată e cu băiatul care se pișă pe mormântul lui nea Nicu, iar ca sinopsis, de când l-am redescoperit m-am lăsat de ciuperci. Poate încerci și tu, sigur n-o să strice, căci după cum zicea nea Ion: „vita brevis, ars longa!″ (sau viața e scurtă, arta e pentru totdeauna).

New Bitmap Image

Surse fotografii: 1001arte.ro, postmodern.ro, arhitectura-1906.ro, artindex.ro, tatianamarinescu.net,