Fiecare dintre noi are propriul mod de a se raporta la Sărbătoarea Paştelui. Fie că ţinem post sau nu, fie că mergem la biserică sau o evităm, toţi suntem într-un fel afectaţi de evenimentele ritualice ale acestei sărbători creştine. Mergem în concedii, ne vizităm familia, petrecem în cluburi, cam acestea sunt, ȋn mare parte, activităţile generale ale oricărei sărbători. Astfel de perioade calendaristice tind să se transforme într-un şir de activităţi care ţin mai mult de marketingul consumului decât de credinţǎ.
Ne petrecem ore întregi în supermarketuri şi mall-uri. Ajungem acasă şi părinţii pregătesc bucătele tradiţionale. Mergem la Înviere, luăm lumină, ciocnim ouăle roşii, dar apoi ne luăm viteză spre club, distracţii şi toate celelalte. Ne modificăm comportamentul într-un timp foarte scurt şi într-un mod radical. Personal, nu cred că mai există cu adevărat sentimentul acela de apartenenţǎ la măreţia momentului sărbătorii. Poate că este o problemă de educaţie, poate că acel sentiment dispare încet, încet, odată cu înaintarea în vârstă sau poate doar mi se pare mie. Nu poţi să te închini evlavios şi peste câteva ore să dai pe gât shot-uri de ce vreţi voi. Cred că trebuie să există o limitare din punct de vedere comportamental venită din propria conştiinţă. Fie nu mai mergi să te afişezi de dragul de a te afişa la biserică, fie renunţi la shot-uri.
Fără să judec dacă sunt din suflet sau nu, mesajele primite pe telefon, zecile de urări asociate cu o poză drăguţă de pe Facebook devin de la an la an mai enervante. Feed-ul nostru este supraîncărcat de astfel de postari. Apoi, apar check-inurile din cluburi şi pozele, toate cu descrieri de „Paşte fericit!”. Nu văd nicio legătură între cele două. Le interpretez mai mult ca pe nişte ocazii de a epata, de a arăta cât de tare eşti tu pentru că petreci de Paşte în locaţia respectivă.
Pe de altă parte, sunt convins că există şi persoane care nu manifestă astfel de comportament. Sărbătorile sunt despre tradiţii şi despre un anumit tip de fericire. Probabil, am ajuns să interpretăm greşit această fericire.
Un studiu realizat în perioada 5 martie- 9 aprilie 2015, de către Avangarde, arată că românii încă se declară, în marea lor majoritate, credincioşi(82%). 70% dintre cei care au participat la sondaj cred în Învierea lui Hristos, însă doar 51% au declarat că ţin post de obicei. Un rezultat al sondajului care, la prima vedere, vine să mă contrazică este acela care arată că românii preferǎ să petreacă prima zi de Paşte acasă(65%). Dacă segmentul de vârstă ar fi fost 18-25 de ani, sunt convins că rezultatele ar fi arătat diferit. Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 700 de persoane de peste 18 ani, iar marjă de eroare este de +/-3,7%. Ca o concluzie generală a sondajului, putem spune că românii nu s-au îndepărtat de credinţă şi de Dumnezeu, cel puţin la nivel declarativ.
Când vine vorba de tineri, cei mai expuşi noilor canale de comunicare, această sărbătoare se percepe diferit. Schimbările într-un anumit domeniu tind să afecteze toată societatea, deci şi felul cum percepem sărbătorile. Cred că trebuie să ne reamintim adevărata însemnătate a Paştelui, nu cea care ni se vinde şi mai cred că sufletul trebuie să fie curat indiferent de perioada anului ȋn care ne aflǎm, de hainele pe care le purtǎm sau de locurile unde petrecem.
