into the wild

Into the wild – adevărata formă a realității. Ce faci când termini o școală de prestigiu și toată lumea e mândră de tine? Te bucuri de două ori mai mult decât o fac alții. Dar ce se întâmplă când toate realizările tale îți par doar lucruri de neînțeles, nefolositoare pentru conviețuire?

Into the Wild îți arată cum poți supraviețui fără standarde materiale

Când am terminat de urmărit Into the Wild, mi-am dat seama că bogăția materială nu ademenește orice tânăr. Christopher Johnson Mccandless e un tânăr care sfidează regulile unei vieți normale și liniștite. La ceremonia de absolvire, când toți tinerii își primeau în liniște laudele, Christopher a ales să se facă remarcat printr-un salt spre scenă. „Hah! Ce credeți că voi face parte din monotonia ceremoniei?” Cam asta-mi suna mie în minte când l-am văzut dezinhibat în fața lumii. Un salt sălbatic spre lumea pe care voia cu adevărat să o îmbrățișeze.

                                                 „There is a pleasure in the pathless woods
         There is a rapture on the lonely shore
         There is society, where none intrudes
           By the deep sea, and music in its roar
                  I love not man the less, but Nature more…”
                                                Lord Byron

Știa un singur lucru: voia să elimine în totalitate lucrurile materiale din adevărul existenței lui. Rămâne indiferent la dărnicia părinților de a-i schimba mașina veche cu una nouă. Ce copil n-ar fi fericit ca după absolvire să fie „promovat” cu o mașină? Nu și Chris.

Pentru el, prosperitatea oglindită de părinți nu însemna hrană sufletească. Se hrănea adesea din cărți și găsea, întotdeauna, cuvinte potrivite pentru orice situație. Găsea sprijinul pe care nu-l vedea în societate în Tolstoi sau Jack London.

 Cel mai mare vis al lui era să ajungă în Alaska. Voia cu adevărat să afle ce înseamnă să trăiești fără falsitate, să pornești la drum fără să fii ancorat într-o lume fără valori.

Printr-un gest lipsit de inhibiții, își taie actele de identitate, iar economiile le lasă pe mâna oamenilor care chiar au nevoie. Pe drumul spre lumea cea nouă, mașina devine legendă, arzând în urma pașilor din lumea ce veche.

„Am hotărât să trăiesc așa o vreme”. Un autobuz abandonat îi devine acasă, iar vânătoarea de animale, hrană. Și continuă să trăiască exact așa cum a visat. Fără falsitate și fără nevoia de a fi un intrus într-o societate nefirească, însetată de supremație.

into the wild
autoportret găsit în aparatul său de fotografiat

Și uite așa își începe călătoria spre o lume total nouă. În fiecare zi, Alexander Supertramp, descoperă o altă față a omenirii, o altă tactică de a privi lumea. A lăsat în urmă o familie aparent perfectă, dar care ascundea un adevăr pe care Chris nu l-a putut păstra lângă el. A abandonat și singura fărâmă de înțelegere, pe sora sa. În ea găsea ceea ce nu a găsit la nimeni, doar că nimic nu l-a putut păstra în societatea actuală.

Finalul nu lasă loc de fericire prea multă. Christopher rămâne fără hrană, se deshidratează și într-un final, moare. Putea oricând să renunțe și să întoarcă la ceea ce a lăsat. Dar a preferat să trăiască după propriile intuiții, schimbându-și radical viața. O schimbare voită, gândită oarecum, dar totuși, fără vreun plan.

Câte ceva despre film: bazat pe o poveste reală, filmul a luat naștere din povestea lui Jon Krakauer, scriitorul cărții cu același nume. Regizorul, Sean Penn a păstrat în detaliu firul povestirii din carte, oglindind ideile în film. Into the wild a câștigat Premiul Gotham pentru cel mai bun film. A apărut în 2017, iar în România s-a văzut pentru prima dată în 2008. Coloana sonoră a fost compusă de către Eddie Vedder, Michael Brook, Kaki King.

surse foto: tumblr.com, giphy.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here