Mihai Sebe este consilier în cadrul Ministeruluiui Tineretului şi Sportului. În perioada 4 octombrie – 22 noiembrie 2013, acesta a beneficiat de o bursă de cercetare oferită de Fundaţia Japoniei. Titlul lucrării de cercetare poartă numele de YOUTH PARTICIPATION – HOW JAPANESE YOUNG LEADERS SHAPE A SUSTAINABLE SMART-GROWING SOCIETY.

În următoarele rânduri, acesta ne-a împărtășit din experiența și informațiile acumulate, iar noi am fost încântați de ceea ce am aflat și cu siguranță veți fi și voi.

Prezentare 15 ianuarie

Ne puteți face o scurtă descriere a cercetării pe care ați realizat-o în Japonia?

Anul trecut am obţinut o bursă de cercetare din partea Fundaţiei Japoniei. Fiind implicat în activităţi de voluntariat şi proiecte de tineret de mai bine de 10 ani, mi-am dorit să aflu cum este organzată viaţa participativă a tinerilor niponi. Pe parcursul a 50 de zile am intervievat, am discutat şi am luat parte la activităţi în aer liber dedicate tinerilor. De asemenea, am studiat materiale şi legislaţie privind politica de tineret din Ţara Soarelui Răsare. Am vizitat primării, prefecturi, universităţi, centre de tineret, centre culturale locale, centre de învăţare în aer liber. În încercarea de a-mi forma o impresie amplă, am încercat să acopăr o arie teritorială cât mai largă. Am călătorit în Tokyo, Osaka, Fukushima, Shizuoka, Hirosaki şi Yamaguchi.

Am observat că educaţia şi locul de muncă sunt extrem de importante pentru tinerii japonezi. Încadrarea într-un liceu sau o universitate recunoscută asigură în majoritatea cazurilor un job bun, solid, pe o perioadă lungă de timp. Există o legătură puternică între învăţământ şi piaţa forţei de muncă. Angajatorii selectează tinerii de pe băncile şcolii. În acest caz competiţia pentru admitere este extrem de acerbă, iar implicarea socială rămâne pe planul doi. Viaţa mediului neguvernamental nu este atât de efervescentă ca în Europa. Există organizaţii non-profit, deseori întemeiate de către autorităţi, care abordează probleme sociale concrete: sănătatea tinerilor, consiliere pentru ocuparea unui loc de muncă, educaţia viitoarelor mămici, s.a.m.d.

Cu sau fără viaţă participativă, la o populaţie de 127 de milioane de locuitori, Japonia are o rată generală a şomajului de 4% şi de 7,3% în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani. Câte state europene se pot lăuda cu asemenea rate procentuale?

În ce fel credeți că ar putea influența cercetarea dumneavoastră gândirea tinerilor români?

Cred că este cam mult spus că „aş putea influenţa gândiri”. În schimb, mi-aş dori ca tinerii să primească informaţii corecte, să se documenteze mai serios despre Ţara Soarelui Răsare, să primească exemple bune de urmat şi să-şi construiască propriul plan „de cucerire” al acestei ţări asiatice.

Care a fost cea mai mare temere pe care ați avut-o în privința cercetării?

Bariera lingvistică a constituit principala temere. Am avut oarecare temeri şi în ceea ce priveşte diferenţele culturale în abordarea unor subiecte sociale. Însă, au fost doar îngrijorări nejustificate. Colegii cu care am lucrat şi partenerii de discuţii s-au autodepăşit pentru a-mi oferi informaţii la zi şi materiale conforme cu subiectul cercetării.

In birou. Univ Fukushima

Am înțeles că ați vizitat Fukushima. Ce impresie v-a lăsat acest oraș, având în vedere dezastrele care s-au produs?

Da, este adevărat; am petrecut aproape trei săptămâni în Fukushima şi în Kanayagawa la o distanţă de 10 km de oraş, unde se află campusul Universităţii cu acelaşi nume. În acest mod, am putut observa lucrări de reconstrucţie şi acţiuni de recredibilizare a zonei. M-a bucurat să văd că tinerii contribuie la promovarea regiunii în care trăiesc. Anul acesta, în vară, la Paris, 100 de liceeni cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani vor face cunoscute Europei atracţiile zonei din care provin. Iniţiativele concrete sunt o metodă verosimilă de înlăturare a stereotipurilor, prejudecăţilor şi a informaţiilor cu vădit scop manipulator despre Fukushima. Provocările sunt imense în zonă, iar goana după extraordinar nu va ajuta prefecturile afectate de triplu dezastru din martie 2011. Cât de surprinşi aţi fi dacă v-aş spune că nivelul radiţiilor din oraş sunt de trei ori mai scăzute decât nivelul radiţiilor provenite din efectuarea unei simple radiografii abdominale? Dar că o tomografie este de aproape 35 de ori mai radiantă? Sunt multe aspecte la care comunitatea internaţională trebuie să reflecteze înainte de a arunca anatema asupra acelei zone.

Care sunt cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le știm despre Japonia?

Niponii sunt oameni de mare încredere. Potenţialul organizatoric oferă garanţia unor proiecte serioase, de lungă durată. Însă, în acelaşi timp, deseori, am observat o oarecare teamă. Teama de schimbare. Japonezii sunt obişnuiţi să facă lucrurile într-un stil propriu, iar o schimbare a comportamentului nu este pe placul lor. De aceea, din cauza acestei rezistenţe, parteneriatele cu ei se stabilesc dificil. Totuşi, bogăţia capitalului uman, resursele tehnologice şi conexiunile mondiale ale Japoniei trebuie rearanjate în noi politici şi abordări sociale. Globalizarea nu iartă pe nimeni, iar pentru a rămâne în top niponii vor fi nevoiţi să fie mai deschişi către un schimb intensiv de cunoştinţe şi exemple de bună practică. În acest context, tinerii japonezi au o şansă unică de a-şi demonstra calităţile pe plan internaţional şi a de a oferi garanţia că generaţia lor poate să-şi conducă ţara cu pricepere.

România, ca membră a Uniunii Europene, trebuie să joace un rol mai activ în stimularea parteneriatelor cu Ţara Soarelui Răsare. Puţin ştiu că Japonia are meritul ei propriu în construirea Europei Unite. Richard von Coudenhove-Kalergi a fost un politician şi filosof austriac, pionier al integrării europene. În 1923 a fondat Uniunea Paneuropeană pe care a condus-o timp de 49 de ani. De asemenea, Coudenhove-Kalergi a fost printre primii care a propus Oda Bucuriei a lui Beethoven ca imn al U.E. Ei bine, acest diplomat, s-a născut în Tokyo, mama lui fiind japoneză. Iată, o frumoasă legătură între Japonia şi Uniunea Europeană care ar trebui exploatată mai mult.

Nu în cele din urmă, este o destinaţie turistică specială: temple, altare, izvoare termale, păduri întinse, spectacolul florilor de cireşi, o bucătărie delicioasă şi o infrastructură demnă de secoulul al XXI-lea.

 V-ați întoarce de tot în Japonia?

M-am întrebat acest lucru deseori. Mi-ar plăcea să am o legătură profesională permanentă cu Japonia. Astfel, pe parcursul unui an, aş avea ocazia să petrec o lungă perioadă de timp acolo. Totuşi, nu aş opta pentru o stabilre definitivă. Important este să creăm oportunităţi de colaborare între cele două ţări, fiind activi atât acasă, cât şi pe pământuri asiatice.

Care este atitudinea niponilor față de străini?

Aş vorbi despre experienţa mea personală. Nu am simţit nicio secundă tendinţa unei discriminări sau respingeri. Dimpotrivă, m-am bucurat de o atenţie deosebită din partea intelocutorilor mei japonezi, chiar dacă, în unele cazuri, au existat bariere lingvistice. Atât timp cât, în calitate de străin, respecţi o ierarhie a vârstei, a funcţiei, modul tău comportamental nu deranjează persoanele de lângă tine, nu întrezăresc vreo problemă în acest sens. Bunul simţ este o carte de vizită care deschide multe uşi şi este în unanimitate apreciat.

Intalnire cu directorul Centrului de +«nv¦â+úare +«n aer liber pentru tineret Yamaguchi Tokuji

Ce sfat le-ați da tinerilor români, după ce ați intrat în contact cu această cultură?

Mă bucur să observ că în România interesul pentru cultura japoneză este unul ridicat. Nu este extrem de uşor să ajungi, să studiezi, să lucrezi cu niponii. Însă, cu atât mai mult, un eventual succes va fi şi mai apreciat. Posibilităţile de dezvoltarea profesională şi spirituală sunt diverse şi nemărginite. Cunoaşterea limbii japoneze constituie un real avantaj. Dacă îşi doresc să ajungă în Japonia, eu îi sfătuiesc pe tinerii români să fie consecvenţi cu idealul lor şi să nu renunţe la acest plan. În cele din urmă, vor reuşi cu siguranţă.

Care sunt viitoarele proiecte organizate de Ministerul Tineretului și Sportului?

Ministerul Tineretului şi Sportului desfăşoară câteva programe de tradiţie. Mulţi tineri sunt deja familiarizaţi cu acestea. Aş aminti oferta de tabere cu activităţile aferente, universităţi de vară, concursuri naţionale şi locale de proiecte, consultări pe teme europene, etc. Un program interesant care se bucură de un interes deosebit din partea tinerilor este „Delegația de Tineret la Naţiunile Unite”. Prin intermediul acestuia, doi reprezentaţi români sunt aleşi să reprezinte şi să facă auzită vocea ţării noastre în faţa Adunarii Generale a ONU de la New York. Nu în cele din urmă, în acest moment, există două documente lansate în dezbatere publică: proiectul privind noua Lege a Voluntariatului şi Strategia Națională pentru Tineret 2014-2020. Toate acestea, dar şi multe altele se pot găsi pe site-ul oficial al ministerului.

Reporter: Ana Beatrice Boacăși

Comentarii

comentarii