the mono jacks

The Mono Jacks, trupa care te încurajează să dai “1000 de da”

pentru fiecare “nu”.

Doru Trăscău la voce, Andrei Zamfir la chitară cu Cristian Chiru la bas şi la tobe John Ciurea. Ei împreună formează The Mono Jacks, trupa de care fanii rock-ului alternativ şi post-punk-ului se bucură de fiecare dată când urcă pe scenă.

Cu toate acestea, de unde au început ei şi cum au ajuns până în acest punct? De unde vine numele ‘’The Mono Jacks’’? Poate vă întrebaţi. Eu sigur am făcut-o aşa că m-am dus şi i-am întrebat după concertul lor de la Cluj.

Într-o zi, pe o terasă, s-au întâlnit patru băieţi – aşa a început povestea lor. Mai departe vă las să aflaţi direct de la ei.

Cum vi s-a părut publicul de la Cluj de data aceasta? Când aţi văzut că au început cu toţii să cânte ambiţios cu voi, mai ales la “1000 de da”.

Doru: Fain în seara asta, eu m-am simţit bine. Cred că toată lumea s-a simţit bine. O dovadă ar fi faptul că John a ieșit de după tobe și a făcut niște lucruri pe care nu le face în mod obișnuit. Măcar ăsta ar fi un semn pentru noi că a fost ceva bun în aer în seara aceasta.

Cristian: Tot timpul e o energie faină în Cluj. În general, în Form Space.

Vi se pare că publicul de la Cluj e mai energetic sau mai mult acolo, cu voi?

Andrei: E un public care se exteriorizează mai mult decât din alte orașe.

Eu sunt foarte curioasă cum v-aţi ales  voi numele, The Mono Jacks.

Doru: E totul pornit dintr-o joacă. Eu aveam așa un soi de fetish, dacă vrei să îl numești așa, cu cuvântul ”mono”. În momentul în care am hotărât că e vremea să găsesc o denumire pentru proiectul ăsta, m-am tot jucat cu chestia asta. A ieşit în cele din urmă ”The Mono Jacks”. Unde e foarte strâns legat de ceea ce facem noi e în direcţia următoare. E un pic mai tehnic. Şi anume, toate cablurile pe care muzicienii le folosesc, cele care conectează basul sau chitarele în staţiile noastre de amplificare, sunt nişte cabluri care au la capete nişte mufe. Acelea se numesc jack mono. E o legătură directă cu muzica, The Mono Jacks.

Cum aţi ajuns voi să fiţi o trupă, care e povestea voastră?

Doru: It’s a long story, man. (râsete)

Deci formula în care ne-aţi văzut voi în seara asta este formula cu numărul 3 a formaţiei. Proiectul a început undeva prin 2008, cu o mică pauză la un moment dat, după care am lansat primul album în anul 2010. Au mai urmat nişte single-uri, un EP, după care trupa s-a despărţit. A urmat o pauză, am refăcut formaţia. Cu noua formulă am lansat nişte piese noi şi ulterior în 2017 m-am întâlnit cu Cristi, John şi cu Andrei. La doar 3 luni de zile după ce ne-am întâlnit intram în studio, ca în mai puţin de 5 luni de zile să lansăm un album împreună.

Dar până la urmă cum v-aţi găsit voi patru, să aveţi şi conexiunea asta? Eu cred că e o conexiune puternică între voi.

Doru:  Este într-adevăr. Şi nouă ne place ce e între noi. Şi asta a fost o pură întâmplare. Uite domnul Codruţ Dumitrescu, manager-ul acestei formaţii are grijă de noi. În momentul în care eram aşa într-un soi de cumpănă vis-a-vis de ce însemna viitorul acestei formaţii, mi-a acordat toată energia şi ajutorul lui şi el mi l-a prezentat şi pe Andrei şi pe John. Totul a pornit de la o singură întâlnire într-un loc în Bucureşti pe o terasă unde eu le-am povestit lor cam ce vreau să fac şi se pare că lor le-a plăcut ce le-am povestit că am rămas până astăzi împreună.

The Mono JacksCe vreau să vă întreb acum e ce vreţi să transmiteţi fanilor voştri prin piesele pe care le cântaţi şi prin linia melodică?

Cristian: Emoţii.

Doru: Pasiune, cred, nu ştiu. Ar trebui să fie un masterplan aşa foarte bine pus la cale, dar cred că singurul lucru care ne aduce împreună şi ne face să cântăm e voie bună şi pasiune, atâta tot. Mai departe ce iese din treaba asta e muzică până la urmă. E publicul  cel care decide ce primeşte.

Şi voi ce credeţi că primeşte publicul? Adică din reacţiile lor ce credeţi că ei recepţionează.

Doru: Eu am învăţat de-alungul anilor că măria sa publicul nu trebuie contrazis niciodată pentru că sunt melodii unde poate noi am fi vrut să spunem ceva şi vine cineva după concert şi spune ”băi, piesa aia pentru mine înseamnă asta şi asta şi asta”. Ne dăm seama că e o realitate pe care noi nu ne-am imaginat-o, dar este la fel de reală pentru că asta simte omul. Nu ai cum să-l contrazici. E povestea fiecăruia.

Voi v-aţi fi văzut făcând ceea ce faceţi acum?

Doru: Absolut. Eu asta fac de când mă ştiu.

Toţi asta v-aţi dorit să faceţi de foarte mult timp sau a început să vă placă asta pe parcurs?

Cristian: Categoric, da. Nu ştiu dacă ai cum. Vorbesc personal în momentul ăsta. Dacă nu ai scopul de la început, dacă nu ai flacăra să te aprindă de când eşti mic, nu prea ai cum să îţi placă după ce o faci deja. Adică trebuie să îţi placă din prima ca sa poţi să o faci.

Andrei: Eu fac asta dintotdeauna şi o voi face până când ceasul se va opri.

Doru: E un proverb românesc care spune că pofta vine mâncând. Eu cred că în cazul nostru nu se aplică absolut deloc. Adică noi am şi gătit, ne-am făcut poftă înainte să ne apucăm să mâncăm, fără da şi poate.

Dacă ar trebui să vă autoevaluaţi, ce notă v-aţi da?

Doru: 10 din 10, absolut!

Şi cum vă vedeţi în viitor?

Doru: 10 din 10! (râsete)

După evoluţia de până acum, cât de mari credeţi că veţi ajunge?

Doru: Cât de mari o să ajungem asta nu avem de unde să ştim, singurul lucru de care poţi să fii sigur în lumea asta este că vom muri cu toţii într-o zi şi aici e singura certitudine pe care omenirea o are. În rest, e doar un vis frumos.

Aveţi planuri pentru viitorul apropiat?

Doru: Planul de viitor deja-l avem. Noi lucrăm în momentul ăsta la albumul nou. Album pe care-l vom lansa în primăvara anului care urmeaza, chiar in iarnă de fapt, în februarie. Şi cu siguranţă că în timpul turneului de promovare de la începutul anului următor o sa fim şi pe aici, la Cluj.

Vreau să vă mai întreb dacă vreţi să le transmiteţi fanilor voştri ceva, vreun gând sau sfat?

Doru: Sfat nu. Eu aş vrea să zic un mare mulţumesc pentru toţi cei care ne susţin, care vin la concerte, care cumpără bilete sau ne sunt alături pentru că asta înseamnă foarte foarte foarte mult pentru noi.

Manager-ul trupei despre The Mono Jacks

După ce am stat de vorbă cu baieţii din The Mono Jacks, am discutat puţin şi cu manager-ul trupei. Codruţ Dumitrescu, pe numele său, este manager-ul trupelor Robin and The Backstabbers, Byron, Grimus, Lucia, E.M.I.L. ş.a.m.d, printre care şi The Mono Jacks.

După ce i-am rugat pe cei patru muzicieni să-şi autoevalueze performanţa împreună, l-am rugat şi pe manager să-şi exprime sentimentele faţă de această trupă.

El a răspuns că faţă de The Mono Jacks este ’’foarte mândru, tot timpul. E complicat cumva să ştii de unde ai plecat, unde ai ajuns şi ce vei face în continuare, dar exact asta vorbeam cu Doru acum puţin timp şi spuneam că în orice moment m-ai trezi, ştiu încotro mergem şi ştiu ce avem de făcut. Adică e o chestie instinctuală pe care îţi doreşti s-o ai, s-o simţi, s-o ştii… ce să faci în legătură cu o trupă, cu ei în momentul ăsta.’’

Sursă foto:  Loredana Orosz

Comentarii

comentarii