Și, Hocus Pocus, am apăsat butonul de send al Facebook-ului și, uite așa, am ajuns să vorbesc cu Vlad Grigorescu despre ceea ce înseamnă să fii iluzionist.
Ok, trucul meu nu e tocmai din cartea de magicieni care se predă la Hogwarts, iar eu nu sunt Hermione. Dar, sper că, după acest interviu, Vlad Grigorescu să-mi scrie o scrisoare de recomandare. I have what it takes. De una singură pot să fac să dispară jumătate dintr-un magazin de haine. Vă las pe voi să vă imaginați ce s-ar întâmpla dacă ar fi 70% OFF.
E drept că nu am avut ocazia să îl urmăresc live pe Vlad Grigorescu atunci când făcea show-uri. Mereu le vedeam online. Fie pe contul lui de YouTube, fie pe pagina oficială. Sunt genul ăla de persoană paradoxală, căreia îi place misterul.
Dar firea mea compulsivă care vrea să știe mereu răspunsul la întrebarea „De ce așa și nu invers?” sau, în cazul ăsta, „Cum?”, mă face un spectator tare băgăcios și sâcâitor la un show de iluzionism. Bineînțeles, voi primi un răspuns pe care l-am mai auzit o dată „un magician nu își dezvăluie niciodată secretele”, iar eu voi da, desigur, ochii peste cap.
Pe Vlad Grigorescu îl știu de la Românii au Talent, unde a participat acum câțiva ani. Au fost mulți în acea perioadă care s-au prezentat la această emisiune cu numere de iluzionism. Dar, sinceră să fiu, toți au intrat în categoria „wanna be” și nu m-au impresionat.
Vlad Grigorescu, în schimb, a avut flair, carismă și inteligență; lucruri care m-au făcut să fiu atentă, atât de atentă încât îmi scăpa cum făcea numărul.
Dar fiecare are trucurile lui. Vlad Grigorescu te poate citi ca pe o carte deschisă, dar eu am făcut să apară aceste 10 întrebări. Spuneți-mi voi cine v-a impresionat mai tare! Iar, între timp, urmăriți interviul de mai jos pentru a afla despre ce am discutat.
1. Ai simțit vreodată că poate cineva să „se joace” cu mintea ta așa cum o faci tu cu cea a oamenilor din public?
Da. Toți suntem manipulabili. Face parte din natura umană. Tot ce facem, facem pentru că am fost manipulați cumva să facem acel lucru, fie că a fost intenționat, fie că nu. Spre exemplu, tocmai mi-am cumpărat un lucru de care nu am nevoie și pe care probabil nu îl voi folosi niciodată. Sigur aveam altceva mai bun de luat cu banii ăia. Nu vă zic ce, pentru că mi-e rușine.
2. Care a fost primul truc pe care l-ai făcut și cum a decurs?
Pe la șase ani m-a învățat tata un truc pe care îl știa și el. Era un truc cu un nasture, destul de simplu de făcut, în care un nasture dispare și apare în buzunarul celui căruia îi faci trucul. Probabil asta a fost și partea bună, că am reușit să obțin reacții pozitive imediat.
3. Ce te diferențiază pe tine de alți magicieni/iluzioniști?
Mi-e cam greu să răspund la întrebare. Cred că asta e treaba spectatorilor… Tot ce pot să spun e că încerc să fiu cât mai original și să împing creativitatea cât pot de mult, mai ales pentru că nu vreau să mă plictisesc. Nu cred că trebuie să existe comparație sau competiție între artiști, pentru că arta nu e ceva ce se poate măsura.
4. Ai avut emoții pe scenă la primul show sau ele au dispărut ca prin magie?
Am avut emoții, am și acum când e vorba de premiera unui show. Am emoții pentru rezultat dintr-un simplu motiv: la genul meu de spectacol e greu să știi dacă ceea ce ai gândit acasă e o idee bună sau nu până nu ajungi în fața spectatorilor.
5. Ai avut de-a face cu un om sceptic care, după ce a văzut show-ul tău, și-a schimbat părerea legată de „magie” și iluzionism?
De multe ori. E ușor să îți faci păreri greșite, dar e la fel de ușor să ți le schimbi.
6. Se întâmplă ca un show să nu iasă așa cum ți-ai dorit? Cum reacționezi atunci?
Da. De obicei premiera unui show arată cumva, a doua reprezentație a aceluiași show e schimbată cel puțin 50% tocmai pentru că nu iese cum îmi imaginam. A treia la fel. Pe la a cincea, a șasea reprezentație, show-ul începe să prindă o formă cu care să fiu mulțumit. Fiind un show interactiv, care nu prea se poate repeta acasă, trebuie repetat și modelat direct pe scenă, în fața spectatorilor.
7. Ce ai observat: oamenii preferă să rămână surprinși după un spectacol sau vor neapărat să afle cum ai făcut un anumit truc?
Oamenii sunt diferiți. Unii sunt mai analitici, mai raționali și vor să deslușească puzzle-ul. Alții vor să se bucure de sentimentul de imposibilitate pe care ți-l oferă spectacolul.
Indiferent ce preferă ei, eu încerc să am ceva pentru fiecare. Cred că nu trucurile sunt esența unui show. Show-ul, de fapt, este ce rămâne după ce dai trucurile la o parte.
8. Cât timp durează pregătirea unui spectacol până la ultimul detaliu?
Totul începe în mintea mea, poate de la o idee veche, poate de la un concept nou și acolo, în creierul meu, se dezvoltă. Târziu în procesul de creație este trecut și pe o hârtie.
După ce e trecut pe hârtie, începe producția, care poate dura câteva luni, în funcție de câte lucruri trebuie să punem la punct. Ultimul detaliu ajunge să fie pus la punct după zeci de reprezentații pe scenă.
9. Dacă ai putea avea o putere magică, care ar fi aceea?
Să fiu nemuritor. Nu mi-e frică de moarte, dar mă oftică faptul că o să mor la un moment dat și o să pierd toate lucrurile minunate care se vor întâmpla după. Îmi place să mă bucur de oameni și de ceea ce creează ei.
10. Ce proiecte ai în următoarea perioadă și unde te pot vedea oamenii?
Momentan lucrez la show-ul nou, care va avea premiera în ianuarie sau în februarie. O să plecăm cu el în turneu prin țară.
Urmează să anunțăm detalii pe site, Facebook, YouTube, presă, peste tot. Din păcate, nu vă pot da detalii deocamdată, chiar dacă în mare eu știu ce va fi. Tot ce pot să spun e că va fi #mindfuck.
Sursă foto: arhivă personală.
