Povestea mea preferată e cu și despre supereroi, despre oamenii care, prin puterile lor magice, înlătură tot răul din lumea asta și aduc speranța binelui. De ce supereroi? Pentru că de doi ani, trăiesc doar printre supereroi, cresc sub ochii lor, visând să ajung și eu un supererou, într-o bună zi.
Cel mai drag supererou din poveste, pentru mine, a fost, este și va rămâne Rocsana. Pe ea am zărit-o în prima zi de facultate, vorbind cu atâta pasiune despre organizația pe care o reprezenta în fața bobocilor și afișând un zâmbet molipsitor. Șuvițele crețe și roșcate îți furau privirea, iar siguranța și încrederea pe care le transmitea, nu doar prin cuvinte, ci și prin gesturi și atitudine, stârneau invidia în rândul celor sfioși.
Ea m-a convins, în ziua aceea, să aplic pentru Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC), organizație pe care ea a condus-o și a crescut-o atât de frumos, timp de un an de zile; organizație pe care eu astăzi o conduc, datorită ei. Ea m-a învățat să lupt pentru visele mele, dar și pentru ale altora. Cum? A luptat alături de mine și de tot SiSC-ul, neîncetat. Ea mi-a spus să nu renunț niciodată și m-a învățat să nu îmi pierd încrederea în oamenii din lângă mine, indiferent de greutățile pe care le întâmpin. Cum? A fost lângă mine în fiecare clipă și m-a susținut.
Vă invit să descoperiți, în rândurile de mai jos, un om, pe cât de puternic, pe atât de sensibil, pe cât de muncitor, pe atât de inteligent; pentru mulți-un om obișnuit, pentru mine-un supererou:
1. Cine este Rocsana Zbranca?
Rocsana Zbranca este fost președinte al organizației studențești Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC) și actual cenzor al acesteia, precum și proaspăt absolventă a Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, ASE București, specializarea Cibernetică Economică. În rest, este o tânără obișnuită, ambițioasă și energică într-un oraș agitat, al cărui puls bate în același ritm cu al ei, perfecționistă de fel și omul care se simte cel mai bine între oameni.
2. Ce nu știu oamenii despre Rocsana?
Mulți nu știu despre Rocsana că numele meu nu este o greșeală, ci chiar așa se scrie. De mic copil toată lumea credea că îmi scriu numele greșit, sau, ulterior, că cel care mi-a completat certificatul de naștere a făcut o eroare. Tatăl meu și-a dorit ca eu să fiu Rocsana cu “cs”, cum îmi place mie să spun, asemenea lui Vasile Alecsandri și, de asemenea, pentru ca numele să fie cât mai “românesc”. Chiar dacă acum locuiesc în București, până la vârsta de 19 ani nu mă vedeam în acest oraș, ci mai degrabă prin Cluj Napoca. Îmi doream să fac cercetare în fizică nucleară sau să devin medic, dar faptul că am decis să mă îndrept spre Academia de Poliție, pentru a deveni un bun Criminalist, mi-am zis că ar fi bine să-mi depun dosarul și la Facultatea de Cibernetică, de care auzisem superficial prin clasa a 11-a, urmând ca apoi să-mi doresc să urmez cursurile acestei facultăți, fiind foarte pasionată de economie.
3. Când te-ai alăturat echipei SiSC și care erau așteptările tale atunci? De ce SiSC și nu oricare altă organizație studențească din cele zece pe care le patronează Academia de Studii Economice?
În vara anului 2011, căutând informații pe internet despre căminele ASE în care eu urmam să locuiesc în primul an de facultate, am dat peste site-ul celor din SiSC, precum și peste pagina lor de facebook. Le-am dat numeroase mailuri ca să mă lămuresc despre cum este experiența de student, iar de fiecare dată mi-au răspuns foarte repede și cu mare entuziasm. Mă umpleau cu energie la fiecare cuvânt transmis și atunci mi-am zis că vreau să fiu la fel ca ei. Știind că odată cu facultatea nu voi mai avea un diriginte la care să apelez atunci când intru în impas și mai ales realizând că plec singură într-un oraș mare, am găsit în ei un sprijin, am simțit că ei vor fi noii mei prieteni. În anul 2011, 1 octombrie sau deschiderea anului universitar a avut loc într-o zi de sâmbătă, când, fără să stau pe gânduri, am alergat spre ASE cu gândul să-mi găsesc prietenii din SiSC. Le-am găsit standul, am completat formularul de înscriere, urmând ca mai apoi, după o perioadă de probă, în luna noiembrie să fiu anunțată că sunt oficial membru voluntar.
SiSC, și nu altă organizație, pentru că atunci am văzut oameni pasionați, energici și oricând gata să-ți ofere ajutor. De asemenea, am văzut că erau o organizație studențească special pentru cei din Cibernetică, chiar dacă acceptă studenți și de la alte facultăți și, mai ales, erau singurii care ziceau că sunt organizație „pe reprezentare”. Chiar dacă nu înțelegeam în acel moment prea bine ce înseamnă acest lucru, am simțit că în acest fel ei sunt o voce a studenților, că sunt oameni cu dorința de a aduce schimbarea și astfel am știut că acolo este locul meu. Chiar dacă cochetam cu ideea de a alege departamentul de FundRaising, mi-a atras atenția Departamentul Educațional, tocmai din perspectiva că avea un contact permanent cu facultatea și cu toți terții acesteia. În acel moment nu am avut așteptări, ci doar o curiozitate generată de cuvintele celor din SiSC, cum că: “aici este locul unde vocea studenților se face auzită” și atunci am zis: “I like to SiSC! (sloganul de recrutare din acel an)”.
Tot ce trebuie să faci în momentul în care îți dorești să faci voluntariat este să cauți să rezonezi cu organizația studențească. Studenții ASE sunt norocoși că atâtea ONG-uri se preocupă de dezvoltarea lor și muncesc cu drag la atâtea proiecte pentru aceștia. Fiecare organizație are oameni excepționali aș zice, deoarece sunt cei care își doresc să aducă schimbare în mediul academic și nu numai, iar dacă un student dorește să li se alăture lor, trebuie doar să-și găsească locul unde el simte că e cel mai potrivit. E un puzzle imens unde, atunci când fiecare își găsește locul, se creează peisaje fabuloase.
4. De ce președinte SiSC?
Decizia de a fi președinte SiSC a fost una din provocările importante ale vieții mele și cu un puternic impact asupra mea. Am simțit că organizația mea poate să crească mai mult, poate să aibe o mai mare influență în mediul educațional și în viața studenților, iar prin viziunea din acel moment de a investi în membrii organizației, potențialul acestora va contribui la acele schimbări. Până în acel moment, SiSC mi-a oferit prieteni, emoții, zâmbete, m-a provocat să pun pasiune în ceea ce fac și m-a înconjurat de oameni care își doreau să “schimbe lumea”, iar pasul de a candida mi-a oferit și o mai mare responsabilitate pe umeri, dar și experiențe mai vaste.
În acest mandat eu nu am fost președinte, ci SiSC a avut 11 președinți mai mici. Mă mândresc foarte mult cu echipa mea, cu biroul de conducere de atunci, pentru că doar împreună cu ei consider că am reușit să contribui la creșterea organizației. Cu acești oameni frumoși și diferiți am avut grijă de SiSC și de studenți un an de zile, iar acum, după ce ne-am încheiat mandatele, am rămas prieteni și consider că este cel mai frumos lucru care mi l-a dat SiSC, după trei ani de voluntariat.
5. Cu ce provocări te-ai confruntat în această funcție?
Provocări au fost multe, iar tocmai existența lor au făcut ca această experiență să fie mult mai frumoasă și interesantă. Consider că activitatea în biroul de conducere al unei organizații îți pune multă responsabilitate pe umeri, dar frica de eșec sau neîndeplinirea obiectivelor stabilite nu trebuie să ne sperie. O persoană care pe mine m-a inspirat enorm mi-a zis că “o organizație studențească este locul unde noi încă mai putem greși”, iar faptul că știam că nu sunt singură, că am în spate peste 100 de supereroi , mi-a dat putere de fiecare dată când am fost în impas. Cred că mult mai important este să știi să înveți cât mai multe lucruri din fiecare experiență.
6. Care este cea mai frumoasă amintire cu SiSC?
Pentru mine, toți cei trei ani de facultate au fost cea mai frumoasă experiență cu SiSC, dar vreau să-mi permit să aleg două momente marcante pentru mine. Primul dintre ele a fost Gala Aniversară SiSC 2013, când la împlinirea celor 17 ani, am avut alături oameni excepționali, momentul în care peste 50 de alumni au venit în fața noastră și au vorbit cu atâta dragoste de SiSC. Împreună cu biroul de conducere am muncit cot la cot la organizarea acestui eveniment, iar calitatea trăirilor și emoția simțită ulterior este de nedescris.
Al doilea moment marcant a fost Teambuilding-ul SiSC 2013, când, la fel, am participat la organizarea acestuia pentru 150 de membri, boboci și “ veterani”. Au fost trei zile cu un puternic impact asupra mea pentru că voiam să iasă perfect, și mai ales că știam că este momentul de inițiere a noilor intrați în viața de siscot. M-am hrănit cu zâmbetele lor, cu pasiunea pe care o puneau în activități, cu energia lor debordantă, iar faptul că la sfârșit au plecat mai uniți și au înțeles pentru început ce înseamnă să fii voluntar, pentru mine a reprezentat foarte mult.
7. Dacă ai da timpul înapoi, ce ai face altfel?
În toți cei trei ani am făcut parte din toate proiectele SiSC și am avut două funcții de conducere, dar experiența pe care eu cred că am ratat-o consider că a fost coordonarea unui proiect. Chiar dacă funcția de președinte mi-a oferit șansa coordonării și să-mi pun în aplicare viziunea, dar aceasta a fost la nivel de organizație și uneori mi-ar fi plăcut să-mi pun amprenta și la nivel micro în cadrul unui proiect. Totuși, momentan, sunt membru activ SiSC, deci niciodată nu pot ști ce-mi poate oferi viitorul.
8. Ce planuri de viitor ai?
Recent, în cadrul unei discuții cu o bună prietenă, ne-am dat seama cât de mult ne-ar plăcea să fim propri noștri șefi, așa că pe termen lung mă tentează să încerc calea antreprenoriatului, și să contribui astfel la dezvoltarea, la nivel micro a propriei mele țări. Eu cred că România este țara în care se mai poate face ceva, iar tinerii nu ar trebui să se considere descurajați și să investească în ea. De asemenea, îmi doresc să-mi fac un plan despre cum aș putea contribui la dezvoltarea mediului educațional românesc, deoarece activitatea în SiSC mi-a declanșat aceasta pasiune, iar momentan nu am setate niște direcții.
9. Cu ce îți ocupi timpul, acum că ai scăpat de griji și responsabilități?
După o perioadă agitată cu licență și admitere la masterat, momentan îmi ocup timpul cu vacanța. Mi-am propus ca luna august să fie doar pentru relaxare, așa că o carte bună, prietenii alături și călătoriile sunt cele mai bune opțiuni. Ulterior voi începe să mă preocup de obținerea unui job, deoarece programul de la masterat îmi oferă timpul necesar.
10. Un mesaj pentru studenții români?
Să creadă în potențialul lor și să muncească permanent la dezvoltarea acestuia. Aceasta e vârsta la care trebuie să debordăm de energie, să căutăm provocări și să învățăm din fiecare experiență. Le doresc să facă lucrurile cu pasiune și să găsească acele locuri unde simt că pot să crească frumos și să se înconjoare cu oameni, deoarece de la fiecare avem câte ceva de învățat. De asemenea, vreau să creadă în România și să contribuie la schimbare și la bunul mers al lucrurilor, indiferent ce statut au sau vor avea pe viitor.
Sursă poze: arhivă personală
