„Umorul e foarte subiectiv, ce i se pare unuia amuzant, altuia poate să i se pară anost”. Este părerea lui Cristi Priză, membru al trupei CNP, alături de Radu Pietreanu și Tibi Neuronu. El este tânărul care vă montează zâmbete și vă amenajează stări de spirit de fiecare dată când îl urmăriți în show-urile de stand-up.

Cu fiecare ocazie, Cristi reușește să facă oamenii să râdă, motiv pentru care ar alege zâmbetul altora în detrimentul zâmbetului său.

1. Când te-ai apucat de stand-up și cum a fost parcursul tău până aici?

De stand-up m-am apucat acum patru sau cinci ani. Îmi pare rău că nu am notat data exactă. Toată lumea știe când s-a apucat, eu habar nu am. În fine, acum patru-cinci ani a fost un Open Mic la Deko și dacă te credeai amuzant urcai cinci minute pe scenă și încercai să spui niște glume. Se pare că ale mele au fost amuzante pentru că am câștigat în seara aia. De-atunci m-am tot dus.

2. Cum a fost când ai urcat prima oară pe scenă față de cum e acum?

Prima oară am uitat tot ce aveam în cap, a fost blank, era să leșin, stăteam cu capul în jos, tremuram și mă plimbam pe scenă. Până la urmă mi-am amintit câteva glume pe care le-am și zis. Acum încă am emoții, dar mă simt ca peștele în apă. Asta și pentru că de atunci am avut o grămadă de spectacole… sute. Ideea e că ușor, ușor te călești.

3. Ce sau cine te-a determinat să te apuci de stand-up?

Încă din liceu mă împingeau colegii de la spate să încerc, că sunt amuzant și că ar trebui să fac asta. Apoi au preluat ștafeta colegii de facultate, care m-au convins să particip la concurs. Problema a fost că eram foarte timid și timid e puțin spus. La cursuri la facultate, de exemplu, nu puteam să mă ridic în picioare să zic ceva în amfiteatru pentru că aveam emoții. Atât de timid eram.

4. La show-uri interacționezi într-o oarecare măsură și cu publicul. Ai avut parte de vreun spectator buclucaș?

La noi în țară stand-up-ul nu e foarte dezvoltat, iar acum câțiva ani era și mai dificil ca oamenii să înțeleagă ce facem noi, deci am întâlnit și spectatori de genul ăsta. Eram la un show, îmi spuneam glumele, lumea râdea, când la un moment dat au intrat trei oameni plini de mușchi, beți și puși pe scandal. Ei nu știau ce se întâmplă acolo, au intrat la întâmplare și s-au așezat exact la masa din fața scenei, fix în fața mea. La un moment dat au început să strige „De ce le zici la toți, vino aici și stai cu noi la masă”, plus multe alte minunății. Dar i-am ignorat cât am putut și mi-am continuat spectacolul.

5. Îți scrii glumele înainte de spectacol sau faci improvizație?

Foarte puțin improvizez. În general, la noi în țară, comedianții au cel puțin 80% material scris. Improvizez în măsura în care publicul îmi permite. De exemplu, atunci când sunt oameni în sală care încearcă să fie mai amuzanți decât tine, trebuie să le răspunzi. Sincer nici nu mi se pare profi să te duci și doar să improvizezi, pentru că la improvizație poate să îți iasă sau să nu îți iasă și până la urmă oamenii ăia plătesc un bilet.

6. Ți s-a întâmplat să te bazezi pe o glumă și ea să nu prindă deloc la public?

Se întâmplă foarte des asta. Tocmai din motivul ăsta nu se schimbă niciodată tot materialul. Mai scoți o glumă, mai încerci una nouă, vezi cum prinde. Și ai tendința de multe ori să zici „mamă, îi rup cu asta, o să leșine”. Și o spui și râd doi, trei oameni. Iar la o prostie pe care o spui ca să umpli timpul se poate întâmpla să izbucnească sala în râs. Umorul e foarte subiectiv, ce i se pare unuia amuzant, altuia poate să i se pară anost.

11178660_473466582809015_391862613_n

7. Ai făcut mult timp stand-up doar cu Tibi Neuronu. Cum ați ajuns să colaborați cu Radu Pietreanu?

Cu Radu a fost foarte tare. Eu făceam spectacole de un an și un pic cu Tibi și amândoi îl aveam pe Radu în lista de Facebook, plus că eram și fani Vacanța Mare. Eu cel puțin eram fan înrăit, știam toate spectacolele pe de rost și casete și tot, tot. Și când a venit Tibi cu ideea să îi propunem o colaborare, ne tot încurajam unul pe altul, apoi ne descurajam unul pe altul și tot așa. Avusesem și o experiență neplăcută cu un alt comediant, nu aveam neapărat planuri de colaborare cu el, pur și simplu am încercat să relaționăm și nu a ieșit cum ne așteptam, motiv pentru care am fost puțini sceptici în legătură cu Radu. Dar până la urmă am zis că nu avem nimic de pierdut și așa a și fost, pentru că Radu a fost super încă de la prima întâlnire. Ne-a ascultat, i-a plăcut proiectul și a zis „hai, când începem?”. Ne-a dat și câte o carte, a fost super!

8. Având în vedere că e un domeniu mai puțin apreciat, cum au reacționat oamenii din viața ta? Te-au încurajat?

Nu. Ai mei abia acum au început să accepte și să fie de acord cu ceea ce fac. Bine, la început nu făceam nici bani și îi înțelegeam când îmi ziceau tot timpul să îmi găsesc și eu un loc de muncă serios. Dar ușor, ușor și mai ales de când cu Radu, privesc altfel situația și mă susțin, normal. Oricum eu mă bucur că nu am ținut cont de părerea nimănui și că am făcut ce am simțit că trebuie să fac.

11164203_473466586142348_38811360_n

9. Care e povestea cu 4la română?

Orlando m-a cooptat în proiect. Ne știam de la Open Mic și mi-a propus să facem o emisiune pe Youtube pe care să o prezint eu. Prima oară am avut îndoieli pentru că nu știam dacă am stofă de prezentator, dar el a zis că mi s-ar potrivi și până la urmă am început și proiectul ăsta.

10. Având în vedere că ești mai tot timpul plecat, cum reușești să te împarți între CNP și 4la română?

Acum, cu patrula, deși avem studioul nostru și tot ce ne trebuie, e destul de dificil să reușim să ne întâlnim. Eu sunt tot timpul în nu știu ce oraș, Orlando are și el treabă și e destul de greu să ne sincronizăm, dar încercăm și ne dăm silința să iasă treaba bună.

11. Povestește-ne o întâmplare amuzantă de la filmări.

Foarte amuzantă a fost prima filmare când am lipit cartoane de ouă pe toți pereții ca să nu avem probleme cu sunetul. Noi ne distrăm tot timpul, râdem cu lacrimi, e foarte tare la filmări.

12. Unde te simți mai în largul tău? La emisiune sau pe scenă?

Am început să mă obișnuiesc și să mă simt bine și în fața camerei și pe scenă. Deși e o diferență între ele, în ultima vreme fie că sunt la stand-up, fie că sunt la filmat am aceleași emoții și simt cam același lucru. Înainte de fiecare spectacol am emoții, așa cum înainte de fiecare filmare sper să iasă totul bine.

13. Dacă ar fi să alegi între a nu a mai zâmbi tu și a nu-i mai face pe ceilalți să zâmbească ce ai alege?

Să nu mai zâmbesc eu, clar!

14. Unde te putem urmări în viitorul apropiat?

Pe 1 mai plecăm în Germania, pe 8 mai Luxembourg, 9 mai Paris. Pe 12 mai avem spectacol la Berăria H în București, pe 29 la Londra și atât știu, Tibi e cel care se ocupă de treaba asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here