Interviu cu Medeea Marinescu

    0
    1081

    O stiţi din filmul „Maria, Mirabela”, unde ne-a fermecat pe toţi cu talentul, naturaleţea şi dăruirea ei, dar şi cu ochii mari, rotunzi si jucăuşi.  Am avut plăcerea să privesc acei ochi îndeaproape şi sa aflu câte ceva din viaţa lor şi a persoanei minunate căruia îi aparţin, actriţa Medeea Marinescu.

    424203_113207062135038_499835554_n

    1. Ce a însemnat pentru dumneavoastra viaţa de student si cum v-a ajutat pe mai departe?

    Învăţământul ar trebui să ajute pe oricine, pe orice om şi nu trebuie privit prin prisma performanţelor mai mici sau mai mari ale unor oameni. E o problema de ansamblu. Adică, eu cred că diferenţa reuşitei în viaţă, de multe ori, o face nivelul educaţiei şi ceea ce am acumulat din primii ani, de la grădiniţă, deşi eu nu am fost la grădiniţă, până la facultatea pe care o absolvi. Şi cu ce rămâi din ea. Acum iarăşi e o discuţie lungă. Foarte mulţi absolvă, dar câţi înţeleg din ce au făcut, sau câţi au învăţat, sau au trecut pe merit anumite examene? Sigur, mai departe unii spun că viaţa a fost nedreaptă cu ei. Nu! Probabil că ei nu au fost foarte oneşti, în primul rând faţă de ei înşişi, ca studenţi.

    Pentru mine facultatea a fost o perioadă de acumulări. Nu a fost o perioadă spectaculoasă. Mulţi povestesc despre anii facultăţii, despre anii marilor întâmplări, când au descoperit lumea, au descoperit iubiri şi mai ştiu eu ce. Pentru mine a fost o perioadă în care am acumulat foarte mult, în care, în primă fază m-am speriat, pentru că veneam dintr-o zonă a muzicii, în care oamenii sunt mai introvertiţi, într-o zonă extrovertă, a teatrului, în care se urla în gura mare, în care tinerii îşi strigau pasiunea, îşi urlau talentul pe coridoare şi eu nu prea înţelegeam lucrul ăsta. Şi atunci m-am retras, m-am închis foarte mult în mine, dar încet, încet am început să … ştiam că e o perioadă care este necesară şi a făcut oarecum tranziţia de la adolescenta introvertită la omul, relativ, extrovertit care sunt azi. Şi multe lucruri pe care le-am aflat, le-am auzit în facultate şi pe care nu le înţelegeam cu mintea mea de-atunci, le-am regăsit în teatru, în viaţă şi am spus: „Ah! Deci asta a vrut să zică Domnul Profesor în clasă.”

    2. Aţi cunoscut de mică viaţa de artist şi aţi făcut faţă cu brio provocărilor, intrând direct în inima publicului cu rolul „Mirabela” din filmul „Maria, Mirabela”. Care e cea mai specială amintire din acea perioadă?

    Amintirea cea mai frumoasă e că ne jucam întotdeauna cu Gopo (Ion Popescu Gopo). Ajungând pe platourile de filmare dimineaţă, niciodată o filmare nu pornea, nu se pornea camera undeva mai devreme de amiază şi asta pentru că Gopo începea să se joace cu noi, toată lumea ştia că ăsta este ritualul. Trebuia să se joace cu noi, să intrăm în decor şi intrând în decor, să intram într-o poveste pe care ne-o imaginam împreună şi pe care o trăiam atunci, împreună. Şi am în minte, nu sunt întâmplări speciale, nu am întâmplări, dar am imaginea acelor plimbări prin decor şi a poveştilor fantastice pe care le construia Gopo, ca încet, încet să intrăm şi să credem cu adevărat povestea.

    3. Jucaţi alături de maestrul Radu Beligan în „Egoistul”, dar şi în două piese regizate de dânsul: „Străini în Noapte” alături de Florin Piersic şi „Fă-mi loc” împreună cu Marius Manole. Alături de Florin Piersic aţi tot avut turnee prin ţară şi străinătate, dar cu Marius Manole de-abia acum începeţi. Pe ce scene vă poate vedea publicul din ţară?

    Am început chiar din vară, am fost la Constanţa, la Brăila, la Călăraşi şi la Iaşi. Acum două zile am fost la Fălticeni şi-am jucat într-un festival de teatru pentru tineri şi asta e bine de ştiut! Acolo, părintele Mihăilă s-a luptat să facă un festival numit „Grigore Vasiliu Birlic”, pentru că Birlic e din Fălticeni. Şi a făcut acest festival unde vin în principal tineri într 15 şi 25 de ani, cu scenete, cu monologuri, cu poezii şi fac un concurs. Se întâlnesc cu oameni din teatru, sunt invitate spectacole, aşa cum am fost şi eu cu Marius (Manole) cu „Fă-mi loc” şi învaţă. Încep să dea cu nasul de teatru. E minunat ce se întâmplă acolo! Apoi am mai fost la Buzău, acum o săptămână şi vor urma Suceava, Timişoara, Iaşi, din nou, Constanţa, dar nu sunt nişte date foarte precise, încă nu s-au stabilit, pentru că Marius are de scos o premieră la Naţional, „Revizorul”, unde joacă rolul titular, eu am de făcut un film în luna octombrie, şi-atunci n-am putut să facem un program foarte fix.

    1240427_615400241833542_1824902748_n

    4. Cum e viaţa de artist în turneu, aveşi timp să şi vizitaţi oraşele?

    De cele mai multe ori nu. Eu sunt fericită într-un turneu că apuc să dorm. Mergem multe ore cu maşina, cu trenul sau chiar cu avionul şi dorm pe drum, apoi dacă mai reuşesc şi înainte de spectacol, ceea ce e groaznic. De exemplu azi nu am reuşit. Sunt trezită de la ora 7 de dimineaţă şi am fost pe drumuri toată ziua. În turneu reuşeşti să te odihneşti puţin înainte de spectacol. Câteodată, spre exemplu cum s-a întâmplat acum la Fălticeni, am ajuns cu trenul la ora 13:00, de la 13:00 la 14:00 am intrat în conferinţa de presă, am fost să mâncăm ceva şi la ora 18:00 aveam spectacol. Adică la 17:00 trebuia să fim la sală. Şi între 15:00 şi 17:00, vrând să şi mâncăm, să ne şi odihnim puţin, să facem un duş, am vrut, pentru că nu se poate să ajungem la Fălticeni şi să nu vedem, vă spun, unul dintre cele mai frumoase muzee pe care eu l-am văzut în Europa, şi am văzut vreo câteva, cel puţin în marile capitale, se cheamă Muzeul „Ion Irimescu”. Este construit în casa în care a trăit Ion Irimescu, unul dintre cei mai mari artişti moderni, nu numai ai noştri, eu zic ai lumii, sculptor şi pictor. Ceva absolut minunat! Am văzut nişte lucrări, eram împreună cu Marius (Manole), şi ne minunam ca nişte copii care descoperă o nouă jucărie şi ne întrebam, oare?! … mie mi se pare că este unul dintre marii urmaşi ai lui Brâncuşi. Categoric! Iar mesajul tuturor lucrărilor lui este atât de puternic, încât devine copleşitor. Adică priveşti o lucrare de-a lui Ion Irimescu şi eşti copleşit, iţi dau lacrimile. Şi asta trebuie să fie ştiut, orice om care trece prin Fălticeni trebuie să poposească măcar o jumătate de oră să vadă acest muzeu.

    5. Din anul 2009 aţi devenit mama unui băieţel pe nume Luca. S-au schimbat multe în viaţa dumneavoastră începâmd de atunci?

    Clar, în primul rând ţi se ordonează altfel lumea, priorităţile. Te raportezi altfel şi îţi dai seama că ce-i mai important în lumea asta nu sunt banii, nu-i nici măcar succesul, nu e cariera, e familia ta! Şi în principal copilul. Ceea ce reuşeşti să sădeşti, să pui, ca părinte, în sufletul unui copil. Pe mine m-a echilibrat acest copil. Mie mi-a dat mult mai multă putere, mult mai multă înţelepciune, mult mai multă detaşare faţă de lucruri care mă rodeau în trecut. Nu îmi mai pasă atât de mult pentru că am un copil minunat şi toată responsabilitatea mea e faţă de el.

    6. Şi dacă Luca zice într-o zi: „Mami, vreau să devin actor!”. L-aţi sprijini?

     Absolut! Da, pentru că prostia pe care o fac părinţii de multe ori e să-şi proiecteze propriile nemulţumiri, propriile neîmpliniri sau, din contră, să-şi ferească copilul de propriile temeri. Ori asta nu cred că este onest faţă de copil. Dacă copilul are o pasiune, el trebuie încurajat. Pentru că pasiunea, dragostea pentru ceva, te definesc, îţi aduc bucurie în viaţă şi eu cum să privez copilul de ceva ce l-ar face fericit?

    392895_444255918983842_980307009_n

    7. Credeţi în destin? Dar în zodii?

     Da, cu măsura necesară. Cred, sunt în gemeni, băiatul meu e în gemeni, cred că sunt anumite trăsături pe care le regăseşti. Cred în destin, în măsura în care ni se întâmplă anumite lucruri, dar cred şi în puterea noastră de a ne influenţa în anumite momente destinul.

    8. V-aţi îndrăgostit vreodată la prima vedere? Credeţi în acet tip de dragoste?

     Nu. Cred, mai degrabă, în dragoste la a două vedere.

    9. Dar nu neapărat de o persoană, ci poate de un film, de o piesă, de o carte, etc. ?

     Da, mi s-a întămplat să-mi placă enorm un tablou pe care îl vedeam într-un magazin de antichităţi, şi treceam pe acolo şi mă uitam la el, şi treceam şi mă uitam, şi într-o zi când am avut bani, m-am dus şi l-am cumpărat. Da, asta da. Dar dragoste la prima vedere faţă de un om, nu. Mi s-a întâmplat să-mi placă, să-mi zică ceva figura respectivă şi să devin mai interesată, adică interesată să-l descopăr, dar nu m-am îndrăgostit niciodată aşa …

    10. Mai cântaţi la pian?

     Din păcate mai rar. Când prind un răgaz, mai cânt.

    486346_444252632317504_1774738884_n

    11. Cu ce muzician v-aţi dori să staţi la poveşti?

     Muzician? Nu ştiu … Am stat la poveşti şi mi-e drag să o spun, cu Dan Grigore, care e un mare muzician. Mi-ar plăcea cu Sting, pentru că am fost la concertul lui astă vară şi mă fascinează omul ăsta, pentru că e o muzică foarte specială cea pe care o face şi simt că vine cu o lume după el. Mi-ar plăcea să o cunosc pe Diana Krall. Şi ea mi se pare o muziciană excepţională.

    12. V-aţi gândit să predaţi cursuri de actorie sau ateliere de teatru?

     Nu, am fost un an preparator şi am fost invitată şi sunt invitată să vorbesc oamenilor, tineri sau studenţi sau chiar corporatiştilor, să le vorbesc despre tehnici care sunt legate de actorie şi o fac cu plăcere, cu drag, în măsura în care îmi permite timpul, pentru că nu e asta prima mea opţiune.

    13. Ce sfat aţi da unui tânăr student, care vrea să meargă pe drumul actoriei? În ce direcţie să o ia după ce absolvă facultatea?

     Nu poţi să dai sfaturi în chestia asta, ţine de experienţa personală a fiecăruia. De cât înţelege el din profesie. De cât de mult îşi doreşte să o facă. Singurul lucru pe care l-aş spune e să fie oneşti cu ei şi să meargă, dacă pasiunea lor e adevărată, să aibă curajul să meargă pe drumul ăsta. Dacă nu iubesc atât de mult şi le place poate numai aparenţa acestei lumi, atunci le-aş spune iarăşi să fie oneşti şi să vadă ce le place cu adevărat.

    14. Sunteţi superstiţioasă?

     Foarte puţin. Nu ies cu piciorul stâng din casă. Pornesc cu dreptul. Mi le-am reprimat ca să nu devin sclava lor.

    15. Aveţi vreun obiect preferat, pe care îl purtaţi cu dumneavoastră tot timpul?

     Am mai multe, dar nu mă despart niciodată, nici măcar în „Fă-mi Loc” unde nu sunt măritată în piesă, nu mă despart de verighetă şi de inelul de logodnă.

    16. În stagiunea următoare, în ce piese vă poate vedea publicul?

     „Străini în Noapte”, „Fă-mi Loc”, „Dineu cu proşti”, „Egoistul”, „Hoţii de frumuseţe” de Chris Simion, şi pregătesc un spectacol nou tot de Chris Simion, unde o să joc cu Marius Manole şi asta mă bucură foarte tare, se cheamă „Mecanica Inimii”.

    208858_444254272317340_1456890412_n

    Redactor: Nicoleta Barbu

    Foto: Formula AS, Cătălina Flămînzeanu