Interviu cu Maria Buză

Alintată de prieteni drept “Ciocănitoarea” datorită glasului ei magnific, actriţa Maria Buză ne încântă la televizor şi în sălile de teatru prin diverse roluri,  în care „plimbă” publicul de la o extremă la alta, pentru ca … în final, toţi să se îndrăgostească de personalitatea ei şi să o adore, pur şi simplu. Altfel nici nu ai cum!

 

1. Cum e să revii pe scena teatrului underground, alături de vechii tăi prieteni, după o pauză aşa … mai lungă?
” Vechii mei prieteni” îmi sînt colegi şi împreună jucăm în spectacolul „Sinucigaşul” de la Teatrul Naţional. Aşa că nu le-am dus dorul. Această „pauză lungă” a însemnat un program încărcat în ce priveşte pe fiecare. Persoane importante, deh!

2. Ţi-a fost dor de spectacolul „Stă să plouă”?
Da. Voiam să-l mai jucăm. Mi-e teamă că, la succesul pe care-l avem, vom juca chiar şi la pensie! Îţi dai seama?! Trei babe la festivalul „Mamaia”!

3. Şi acum să ne întoarcem puţin în timp, şi anume la perioada studenţiei … cum era studenta Maria Buză? Cu ce se ocupa în afara studiilor de la IATC?
În vremea studenţiei, împreună cu prietena mea Lia am hotărât să căutam de lucru. Cântam frumos şi ei i se părea că aş putea câştiga bani din asta. Şi uite aşa am ajuns în locul cel mai interesant din Bucureşti, la vremea aceia, unde se cânta muzică lăutărească şi am dat pur şi simplu o probă. Cu două cântece şi un pic din cel de-al treilea ( căci nu-l ştiam pe tot ) am reuşit să impresionez clienţii din acea seară. Scop atins, eram angajată. Asta am facut în timpul şcolii, ziua la facultate, noaptea la cârciumă! Tot în aceeaşi perioadă am început colaborarea şi cu grupul „VOUĂ”. Aici am învăţat să croşetez.  A lucra cu profesorul Radu Gabriel înseamnă a te perfecţiona în pregătirea ta. Mi-au fost de folos toţi anii petrecuţi în preajma lui! Mulţumesc dom’ profesor!


4. E adevărat că perioada cea mai frumoasă din viaţă unui om, e cea a studenţiei?
Doamne, ce-a trecut timpul! Perioada studenţiei a fost una dintre cele mai frumoase din viaţa      mea! Am învăţat atât de multe lucruri! Am cunoscut oameni ” frumoşi ” – colegi, profesori. Este  minunat să descoperi că tot ceea ce înveţi în cei patru ani de şcoală reprezintă doar o iniţiere în ale meseriei de actor, şi că de fapt meşteşugul meseriei ăsteia este o scenă de teatru alături de mari actori, dacă ai norocul ăsta. Eu sînt un om norocos! Am debutat pe scena Teatrului Naţional în spectacolul „O batistă în Dunăre” de D.R. Popescu, în regia domnului profesor Ion Cojar într-o distribuţie magnifică: Leopoldina Bălănuţă, Ileana Stana Ionescu, Mariana Mihuţ, Rodica Popescu Bitănescu, Tamara Creţulescu. Ei, ce zici?!

5. Dacă ar fi să alegi între actorie şi muzică, la care ai renunţa, pe care ai păstra-o şi de ce?
Mi-e greu să răspund la întrebarea asta. E ca şi cum m-ai întreba la care picior ai vrea să renunţi, dreptu’ sau stângu’? Am nevoie de amândoi. Nu vreau să fiu şchioapă! Nici nu ştiu cum e cu chestia asta..! Dacă n-aş fi cântat n-aş fi ajuns pe o scenă de teatru, daca n-aş fi intrat la teatru nu m-aş fi apucat de cîntat. Nu e interesant?!

6. Ce a insemnat pentru tine perioada de participare la emisiunea „Te cunosc de undeva”?
Enorm! Această emisiune mi-a adus atâta bucurie şi încântare cum nu-ţi poţi închipui! Am fost în elementul meu! Am putut să mă joc cu muzica şi cu actoria şi mai ales am arătat oamenilor cât de bine mă simt atunci când sînt în locul potrivit. M-am distrat foarte mult şi mai ales publicul care ne-a urmărit sâmbătă de sâmbătă.

7. Ştiu că ai scos şi câteva cd-uri, piesa mea preferată e „Fluturi Galbeni” cu versuri scrise de buna ta prietenă, Lia Bugnar. Te mai tentează să scoţi un nou album, poate cu mai multe versuri scrise de Lioara?
Anul trecut mi-am împlinit un vis. Un album muzical care să mă reprezinte în momentul ăsta. Albumul ” Fluturi galbeni” a fost o joacă pentru noi, pentru mine şi Lia. Am fost atât de fericite să descoperim că melodiile noastre plac şi sînt ascultate, dar eu am „apucat-o” pe alt drum, cel al muzicii populare şi de petrecere.

8. Împărtăşeşte-ne un lucru secret despre Maria Buză, pe care până acum nu-l ştia mai nimeni.
A… nu, n-o să-ţi spun. E secret şi secret rămâne! ( cred că nici eu nu-l ştiu).


9. Îţi place să-ţi planifici lucrurile din timp sau preferi să laşi totul să vină de la sine?
Cam aşa mi s-au întâmplat toate. Pur şi simplu de la sine!

10. Ai un număr impresionant de oameni care te iubesc şi te susţin. Cum ţi-ai descrie publicul care vine să te vadă la teatru?
Aşa e şi sînt foarte mândră de asta! Trebuie să ne iubim publicul şi să fim mereu ceea ce au creat ei, de fapt. Nişte oameni iubiţi şi apreciaţi. Iar noi, la rândul nostru, trebuie să-l stimăm, nu doar pentru admiraţia lui ci pentru ceea ce am devenit datorită lui, al publicului. Mulţumim măreţ public!

11. Un gând pentru cititorii noştrii …
Aici am să amintesc vorbele marelui Caragiale: ” O virtute împinsă peste o anumită limită începe a fi curată meteahnă”.

Foto: Arhiva Personală

Redactor: Nicoleta Barbu

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here