Marele maestru Gigi Căciuleanu, dansator, profesor și coregraf a acordat un interviu în exclusivitate pentru IQool.
Gigi Căciuleanu, născut la Bucureşti, este absolvent al Şcolii naţionale de coregrafie. La vârsta de 14 ani descoperă dansul contemporan de avangardă sub îndrumarea lui Miriam Răducanu participând la celebrele Nocturne 9 1 /2 din Bucureşti. A dansat pe cele mai mari scene internaționale alături de personalități marcante din lumea dansului și și-a lăsat amprenta pentru eternitate asupra dansului contemporan.
Este răsplătit în 2017 pentru cariera sa impresionantă cu Premiul Grupului Ambasadelor, Delegațiilor și Instituțiilor Francofone din România (GADIF).
Gigi Căciuleanu interpretând La Vie en Rose
1. Cum a reacționat publicul la lansarea cărții „Eine Kleine Nachtmusik” din cadrului Zilelor UNTEATRU? Ce așteptări aveți după lansare?
Gigi Căciuleanu: Lansarea culegerii cu aceste texte a fost concomitentă cu premiera spectacolului. Mi se pare o intiativă foarte frumoasă a talentatei şi energicei echipe de la UNTEATRU, cea de a da posibilitate publicului nu numai să audă textele dar să şi plece cu ele acasă… Mai ales fiind vorba de poezie. Sper că recitindu-le să aibă chef să re-vadă spectacolul. Dar să nu uităm expoziţia de desene pe care le-am făcut lucrând la Eine Kleine Nachtmusik… Desene care nu sunt menite să explice spectacolul ci, la fel ca şi culegerea de texte editate, întregeşte evenimentul.
2. Prin ce considerați că se evidențiază în mod deosebit dansul contemporan față de celelalte dansuri?
Gigi Căciuleanu: Există tot atâtea feluri de dans contemporan pe câţi creatori îl practică. E foarte greu, dacă nu imposibil şi poate chiar nociv, de a generaliza.
3. Reprezintă dansul o cale mai sinceră de exprimare a sentimentelor și trăirilor decât prin vorbe sau scris? Poate fi dansul considerat o metaforă a cuvintelor?
Gigi Căciuleanu: Poate cuvintele să fie metafore ale mişcării!…
Lăsând gluma deoparte, sunt tentat să vă răspund mai pe larg subliniind înrudirea dintre Linii, Trasee, Semne, şi Sensuri… pentru a ajunge nu numai la “sinceritatea” unei metafore, ci mai ales la forţa acesteia.
Liniile pot fi trasate, pe hârtie, pe un ecran, pe o tablă de şcoală, adică pe orice suprafaţă plană transformându-se astfel în litere, în cuvinte sau desene. Dar pot fi trasate şi în cele patru dimensiuni, ale continuului spaţiu-timp. Devenind atunci dinamică şi vitalitate. Cu alte cuvinte: coregrafie. Paşii nostri desenează trasee pe podele şi pe străzi; roţile le desenează pe planurile zbuciumate ale geografiei. Avioanele lasă urme tridimensionale printre nori.
Toate acestea reprezintă semne vizibile şi descifrabile pentru cine posedă cheia necesarà ca să o facă. Devenind nişte ustensile ale comunicării între fiinţe observatoare şi gânditoare.
Iar pentru cei care doresc, îi oferă şi sensuri (mai mult sau mai puţin ascunse!), lectura cărora depinde de pregătirea aceluia care doreşte să scormonească şi să găsească… Deci: metafore.
Dansul este, pe lângă atâtea altele, şi linie şi traseu şi semn şi sens. Toate acestea legând între ele nişte puncte/clipe.
Aşa se face că Poezia, ca şi celelalte Arte, se priveşte în oglinzile Dansului.
Dacă ar fi să dau o definiţie Coregrafiei, atunci aş numi-o: drumul cel mai interesant (şi frumos!) dintre două puncte imaginate.
4. Care a fost momentul cel mai plăcut din cariera dumneavoastră?
Gigi Căciuleanu: Cea mai recentă clipă de creaţie…
5. Dar cel mai mare regret din tot parcursul carierei dumneavoastră?
Gigi Căciuleanu: Clipa care tocmai s-a dus…
6. Ce sfat aveți pentru tinerii aflați la început de drum care vor să urmeze calea dansului contemporan?
Gigi Căciuleanu: În cazul în care aceştia caută o meserie i-as sfătui să încerce mai degrabă să devină dentişti în Elveţia. Dacă însă Arta (cu “A” mare!) le curge prin vine şi este o necesitate vitală, atunci nu au nevoie de sfaturile nimănui.
7. Toată lumea vă admiră pentru stilul original de dans contemporan. Cum s-a dezvoltat în timp acest stil?
Gigi Căciuleanu: Prin sinceritate. Şi prin Vis…
8. Sunteți recunoscut și apreciat în Germania, Franța, în sălile de spectacol de peste ocean din Chile. Care este tărâmul străin cel mai drag dumneavoastră?
Gigi Căciuleanu: Fața ascunsă a Lunii.
9. Ați colaborat cu multe celebrități de-ale muzicii și dansului, printre care Astor Piazzola, Marius Constant, Pina Bausch, Maïa Plissetskaïa, Jeanine Richer, Jean-Michel Jarre, Guy Tudy, François Rabbath, Claude Lefevre, Santiago Sempere, Jean Le Poulain, Henri Ronse. Care dintre colaborări considerați că a fost cea mai de success?
Gigi Căciuleanu: Aceste întâlniri au fost atât de diferite încât aş fi tentat să spun că toate, absolut toate, au fost pentru mine succese, nu numai pe plan artistic, ci şi uman.
10. Care postură v-a plăcut cel mai lung de-a lungul carierei dumneavoastră îndelungate: cea de dansator, coregraf sau profesor?
Gigi Căciuleanu: Este ca şi cum aţi întreba pe un artist al erotismului care dintre figurile Kamasutrei îi place cel mai tare. Cred că fiecare dintre ele îşi are rostul ei la momentul potrivit. Dar bineînteles nu toate dintr-odată!!!
11. Ați traversat de-a lungul timpului atât perioade bune, cât și perioade mai nefaste ale istoriei României. Ați povestit că erați singurul din familie care avea dreptul în mod regulat la o bucățică de carne. Cum v-au rămas în memorie acele vremuri?
Gigi Căciuleanu: Datorită familiei şi celor care mă înconjurau, graţie dragostei şi umorului lor, acele timpuri ale copilăriei mi le amintesc ca fiind nişte vremuri de aur.
12. De ce considerați că dansatorul este ca o torță care se arde, iar terapia prin dans nu este un concept aplicabil?
Gigi Căciuleanu: Am spus doar cà eu personal nu practic acest tip de terapie, artistul din mine fiind acela care este o torţă care arde consumându-se prin ceea ce face. Terapia prin dănţuială, de ce nu?
13. Transmiteți un mesaj cititorilor IQool.
Gigi Căciuleanu: Nimic în artă, nu mi se pare mai emoţionant decât un spectacol live. Atât pentru artişti, cât şi pentru spectatori. Veniţi cât mai des la teatru!!! Vă aşteptăm cu toată dragostea…