În urma zăpezii abundente din ultimele săptămâni, trotuarele din București au devenit impracticabile pentru locuitorii acestuia. Așa se face că oamenii au decis să ia problema în propriile mâini sau mai bine zis, în propriile lopeți. Inițiatorul acțiunii „Iulian deszăpezește Bucureștiul” este Iulian Pralea, un masterand la Filosofie care s-a săturat de nepăsarea autorităților și a oamenilor de la noi din țară. Pe pagina de Facebook dedicată acțiunii de deszăpezire s-au strâns peste 10.000 de aprecieri în câteva săptămâni și câțiva bucureșteni chiar au ieșit să îi dea o mână de ajutor acestui tânăr plin de inițiativă. Într-un interviu acordat revistei noastre, Iulian ne vorbește despre cum a evoluat această idee.

unnamed

10.000 de like-uri în doar câteva săptămâni. Trebuie să te întreb: de ce deszăpezeşte Iulian Bucureştiul?

Ca să răspund într-o notă comică: pentru că timp liber și pentru că interes. Pur și simplu am considerat că trotuarele pline de zăpadă reprezintă o problemă, una care te face să te întrebi de fiecare dată când pășești pe ele de ce nu le curăță nimeni. Știam că nimeni nu se va deranja să ridice un deget prea devreme în sprijinul oamenilor care se chinuie în fiecare zi să circule pe străzile Bucureștiului și mi-am zis să trec la acțiune – dacă tot aveam timp liber.

De unde şi până unde ţi-a venit această idee?

A fost o necesitate. Așa am abordat faptul. Mi se părea stupid să aștept să mi se dea de acolo de unde e aproape sigur că nu ți se va da sau ți se va da prea târziu. Am început să deszăpezesc inițial pentru mine, apoi am vrut să-i ajut și pe ceilalți.

Cine este Iulian? (nici numele de familie nu ți-l știm)

Numele a circulat prin presă: e Pralea. S-a realizat o confuzie în unele cazuri cu numele pe care-l am trecut pe Facebook și care nu e numele meu de familie real. Sunt masterand la Facultatea de Filosofie, Universitatea București. Licența am dat-o la Iași. Aș putea să spun multe: că ascult rock, că mă uit la filme vechi, că-mi place Cioran și mulți alți scriitori, dar nu știu ce să scriu încât la urmă să se concluzioneze că „acesta e Iulian”.

Sunt bucureştenii uşor de antrenat în astfel de activităţi?

Nu. În București există un anumit grup de persoane care participă cam la toate activitățile de voluntariat, civice sau care pur și simplu ies în stradă la proteste. E greu să scoți un om din zona lui de confort, din indiferență, din micul lui univers, din cochilia lui. Am încercat să-i conving să participe la proteste – doar un exemplu – și am observat numai reacții de apărare, de parcă încerci să le furi ceva.

Ai simţit că autorităţile sunt un pic depăşite de situaţie şi ai decis să le ajuţi?

Nu neapărat să le ajut, ci să le arăt ce trebuie să facă pe viitor și, mai ales, când. După ce a căzut zăpada, nu după ce aceasta începe să se topească.

unnamed1

Precizezi pe pagina de Facebook că acesta este un protest. Împotriva a ce protestezi şi ce crezi că ai reuşit să schimbi în urma acestei acţiuni?

Protestez împotriva indiferenței – a tuturor, a cetățenilor și a autorităților. Am menționat de multe ori existența unui cerc vicios: autoritățile sunt indiferente – ceva normal în România unde cetățeanul care plătește taxe reprezintă un soi de parazit. Noi ne lăsăm în baza lor, deși știm cum va sta treaba în fiecare an, dar nici nu alegem să spargem acest cerc vicios, adică să preluăm inițiativa și să le dăm o lecție. Nu cred că am schimbat ceva; oamenii au apreciat acțiunea mea, atât însă. Nu au năvălit cu mii pe străzi ca să deszăpezească. Din partea autorităților am observat o reacție – una silită cumva, căci în România se acționează ca la carte doar sub presiune sau doar în cazuri excepționale. Numai cu bâta se face treabă la noi – cum spunea cineva care m-a ajutat de câteva ori la deszăpezire.

Să ne aşteptăm la desfăşurări de forţa şi pentru alte intemperii?

Posibil. Până acum nu prea mi-am programat în detaliu nici traseele pe care mergeam. Mă tentează să mă instruiesc pentru situații de urgență și să pot interveni; totuși nu am plănuit deszăpezirea, a fost ceva spontan, iar acest cuvânt mi-a caracterizat faptele în ultima vreme. Dacă am să pot ajuta în cazul unui dezastru natural, cel mai probabil o să intervin. Puțin câte puțin, devin omul care nu stă de-o parte.

Fotograf: Dana Alecu

Comentarii

comentarii