La 14 ani, unii încă se joacă. Dar ea a ales să fie diferită: a scris o carte, pe care a numit-o „O clipă cât o eternitate”. Am realizat un interviu cu Irina Novac, elevă în clasa a 11-a la un liceu din Vrancea. La 16 ani, are o carte publicată, iar în anul școlar 2016-2017 a fost una din cei 25 de elevi români care au studiat în SUA prin programul de burse FLEX.
Interviu cu Irina Novac
-
Cum ți-a venit ideea de a scrie o carte, la doar 14 ani? Ai început să scrii cu acest scop sau a început totul ca o ,,joacă”?
Irina Novac : Când eram în clasa a 6-a, eram singură acasă și mi-am imaginat intriga romanului, pentru că mă plictiseam. Deodată, am avut o revelație, m-am așezat la calculator și am început să scriu. Pur și simplu, aveam un flow foarte bun și lucrurile au mers perfect. La sfârșitul clasei a 7-a, m-am trezit cu romanul terminat și gata de publicare.
-
Ce reacții ai avut din partea colegilor de școală după ce cartea ta a fost publicată?
Irina Novac: Colegii mei au avut reacții diverse. Unora nu le-a păsat, alții m-au susținut. Eu am încercat să nu mă simt afectată de părerea celor din jur. Eram foarte concentrată pe obiectivul meu.
-
Ai continuat să scrii după publicarea primei tale cărți?
Irina Novac: În seara în care am scris ultima frază a primei mele cărți, am început să scriu la a doua. Dar apoi m-am concentrat pe alte proiecte personale și nu am mai continuat. Sper să îmi readun forțele, să mă motivez și să o termin și pe asta, cartea pe care mi-am imaginat-o prima oară scenariu de film.
-
Ți-ar plăcea să devii scriitoare de profesie?
Irina Novac: Sinceră să fiu, iubesc să scriu, dar anul acesta m-am redescoperit și am realizat că mă regăsesc mai mult în scrierea de scenarii de film și articole decât de cărți.
-
Știu că ai primit o bursă FLEX și că ai studiat clasa a X-a în America. Spune-ne mai multe despre acest program: cum ai aflat de el, ce te-a determinat să aplici?
(FLEX – Future Leaders Exchange, program prin care elevi de liceu din toată lumea pot studia un an în America, unde vor sta la o familie americană și vor învăța la un liceu american. Toate costurile sunt asigurate de organizatorii programului).
Irina Novac: Am aflat despre programul FLEX într-o frumoasă seară de septembrie, de pe Facebook-ul Elizei Chirilă, reprezentanta națională a American Councils for International Education. Această organizație este cea care se și ocupă de program. Am lucrat o săptămână pentru cele 3 eseuri, apoi le-am trimis în ultima seară. Nu am avut un motiv exact pentru care m-am înscris. Doar gândul că aveam șansa să locuiesc în America pentru un an întreg era extraordinar și părea un obiectiv imposibil de îndeplinit. Tot timpul de așteptare am avut speranța și sentimentul că voi reuși. Pe 26 aprilie (2016) mi s-a confirmat. Viața mea începuse să se schimbe.
-
Cum a fost pentru tine acest an petrecut în SUA, departe de familie și prieteni?
Irina Novac: Anul acesta petrecut în SUA a avut un impact imens asupra mea. M-am descoperit, am evoluat, m-am dezvoltat foarte mult pe plan personal. Am venit cu o altă perspectivă, pe care încerc să o împărtășesc cu cât mai mulți români. Faptul că am fost departe de familie și prieteni m-a întărit și cu siguranță a fost un plus. Așa am fost nevoită să îmi ies din zona de confort și să ies în lume. Așa, mi-am făcut zeci de prieteni și am cunoscut unele dintre cele mai interesante persoane din viața mea. În America am avut ocazia să fiu acea persoană „specială”, care venise dintr-o țară de care nu auzise nimeni și care era unică prin ceea ce era și de unde venea.
-
Ce diferențe ai observat între școala românească și cea din America?
Irina Novac: Diferențele sunt extrem de multe și ușor iritabile când stai și te gândești bine la ele. O diferență majoră e faptul că la școală îmi numeam profesorii pe nume și le vorbeam la persoana a II-a, singular. În România, asta este considerată o lipsă enormă de respect; ei bine, eu nu am aceeași părere – când mă adresam profesorilor pe nume, mă simțeam, personal, mai aproape de ei. Simțeam că puteam să discut mai multe cu ei decât aș fi discutat cu majoritatea profesorilor pe care îi am în România.
De asemenea, orele erau non-formale, model de educație pe care îl iubesc și care sper să fie abordat de români în viitorul apropiat.
Nu există conceptul de pregătire privată acasă, ci totul se întâmplă la școală, în timpul orelor de diriginție sau după ore; astfel, fiecare elev avea șansa la același nivel de pregătire, și depindea numai de elev, dacă era interesat sau nu.
Pe lângă toate astea, spiritul școlii era extraordinar. Fiecare elev primește în prima zi un tricou personalizat cu școala și motto-ul ei; în fiecare semestru am avut o săptămână dedicată „spiritului”, numita Spirit Week, unde în fiecare zi elevii alegeau un tip de îmbrăcăminte special (spre exemplu, într-o zi am purtat pijamale la școală și cel mai mare șoc al meu a fost să văd toți profesorii purtând și ei).
-
Care ar fi 3 lucruri pe care le-ai învățat în urma acestui schimb de experiențe?
Irina Novac: Dacă ar fi să număr câte lucruri am învățat în urma acestui an, ar fi mult mai mult de 3, dar o să aleg 3 dintre cele mai importante.
Primul lucru pe care l-am învățat este că trebuie sî învățăm să respectăm culturile, pentru că toate sunt diferite, iar diferit nu înseamnă mai rău sau mai bun. Am observat că noi, românii, avem tendința să judecăm și să punem etichete pe niște lucruri care își au originile în cultură.
În al doilea rând, am învățat că nu pierdem absolut nimic dacă folosim un „Îmi pare rău!”, „Te iubesc”, „Mulțumesc” sau un “Te rog”; uneori, deși par niște cuvinte, ele pot schimba ziua unui om din viața noastră.
Iar ultimul, dar nu chiar ultimul lucru pe care l-am învățat e că într-o relație, de orice fel, comunicarea și sinceritatea sunt esențiale. Trebuie să spunem ce avem pe suflet și să nu lăsăm să treacă de la sine. Iar cel mai important, uneori, un „Ești important pentru mine” poate face o mare diferență.
-
Care este cea mai frumoasă amintire cu care te-ai întors de pe meleagurile americane?
Irina Novac: De multe ori stau și mă gândesc la asta. Uneori spun că prima dată când am zburat cu balonul cu aer în timpul Balloon Fiesta și am afișat steagul României de la zeci de metri înălțime. Apoi spun că a fost data aceea când mi-am pierdut ochelarii într-un rollercoaster. Până la urmă, mi-am dat seama că cea mai frumoasă amintire a fost atunci când părinții mei adoptivi de acolo au început să mă prezinte drept fiica lor și nu doar drept eleva lor de schimb. Nu știu când s-a întâmplat, dar știu că s-a întâmplat. Acela a fost un moment care îmi va rămâne întotdeauna în suflet.
-
Ce facultate și ce carieră îți dorești să urmezi după terminarea liceului?
Irina Novac: Doresc să studiez regie de film după liceu și desigur, vreau să devin regizor de film după aceea.
Irina Novac demonstrează că nu contează câți ani ai când îți propui ceva. Contează doar ambiția și dorința de a obține ce îți dorești.
Surse foto: Facebook Irina Novac
