Îmi place să râd. Mult. Știți expresia aia, GAC, iar pentru cei cărora le-a dat cu rest, se traduce guilty as charged. Sincer, sper să fie o crimă lucrul ăsta. M-am întrebat întotdeuna cum mi-ar sta într-o salopetă portocalie. Cu siguranță mi-ar pune în valoare tenul și ochii. Totuși, dacă îmi pun casca invizibilă de gândit și analizez la rece situația, trebuie să recunosc că aș fi tare stylish îmbrăcată cu ea. Văd o singură problemă: n-ar mai fi nimeni prin preajmă să mă facă să râd, iar apoi, chiar dacă aș face rost de un telefon să vizionez clipurile lui Ionuț Rusu, nu m-aș putea baza pe semnalul de internet. Prea riscantă treaba. O punem pe hold pentru moment.
Nu știu cum se face, dar lucrurile pur și simplu se întâmplă în jurul meu.. așa cum s-a întâmplat out of the blue să dau peste un clip al lui Ionuț Rusu. De obicei n-am răbdare și trec prin newsfeed-ul de pe Facebook fugitiv, însă de data asta mi-a sărit în ochi o postare a unui tovarăș (such a crazy fox he is), care avea potențial să fie ce trebuie. Era un clip al lui Ionuț Rusu și am zis „Ok, I could use a chuckle. Să vedem despre ce e vorba”. Iar acum e partea dificilă.
Nu știu cum să vă explic cât de mult am putut să râd. Să spunem doar că mă dureau obrajii îngrozitor, iar colegii mei de apartament s-au speriat într-atât de tare, încât credeau că am făcut un plan diabolic să îmi terorizez vecinul pentru faptul că mă trezește cu burghiul la opt dimineața. Din păcate (wait, de fapt era fericire), nu despre asta era vorba. Râdeam pentru că… and I can’t stress this enough, Ionuț Rusu e incredibil de amuzant.
Nu doar atât. Deși se întâmplă mai rar, de data asta am avut ocazia să întâlnesc persoana căreia îi iau interviu. Ionuț Rusu e quick with the jokes, nu îi este frică să facă glume pe seama lui, are sarcasmul lui Hugh Laurie și sensibilitatea lui Jim Carrey. Cum să nu vrei să cunoști mai bine un asemenea om?
Sprijinit de Global Records și de prieteni precum Matei Dima, puțin probabil ca viitorul să fie gri pentru Ionuț Rusu, cum sunt de altfel multe clădiri din București. Eu aș vedea mai degrabă un double rainbow pentru el. Aflați din interviul de mai jos despre ce am vorbit.
1. Care e cea mai bună glumă cu „knock, knock” pe care ai auzit-o?
Nu am mai auzit o glumă cu „knock, knock” de… de fapt, dacă stau să mă gândesc bine nu am auzit niciodată o glumă cu „knock, knock”. Mie nu îmi plac glumele de genul ăsta, sincer. Îmi plac glumele mai elevate, duse puțin în extrem. Asta e genul ăla de glumă seacă. O să cataloghez glumele astea în felul următor. O să îți zic „knock, knock”, tu o să spui „who’s there?” iar răspunsul meu o să fie „o glumă proastă”.
2. Care este cea mai proastă glumă pe care ai auzit-o în ultima vreme?
E foarte posibil să fie de-a mea. Eu fiind și criticul meu cel mai mare, mi se pare că eu fac glumele cele mai neinspirate câteodată. Glumele cu tentă sexuală sunt foarte neinspirate, pentru că sunt considerate „catchy”, pur și simplu nu le gândești mult. Arunci un cuvânt vulgar la întâmplare și aștepți să râdă publicul. De regulă, când „se aruncă” o glumă cu un organ genital, atunci lumea râde. În principiu organul genital masculin face publicul să râdă. Cam asta ar fi, zic eu.
3. Ce face ca o glumă să fie considerată „fumată”?
E vorba despre folosirea ei perpetuă de către majoritatea oamenilor. Sunt glumele alea despre Oana Roman sau glume de genul „mașina aia e atât de veche că e de la Mihai Viteazu încoace”, „ești atât de bătrân că ai fost coleg cu Cuza”. Sunt și altele, dar ai înțeles, e vorba despre folosirea în masă a glumei respective. Cu cât mai multă lume știe de gluma respectivă, cu atât e mai fumată.
4. Ce te face pe tine să râzi?
Foarte puține lucruri, din păcate. Eu mă uit la multe comedii care mă amuză în sinea mea, dar nu râd efectiv. Cel mai mult rând atunci când merg la stand-up și la absolut orice film cu Jim Carry. Jim Carry e mai mult decât idolul meu, credeam la un moment dat că e o divinitate la care trebuie să mă închin. El e un zeu al comediei și la el râd foarte tare. La el și la Hugh Laurie. Părintele ironiei.
5. Cum procedezi atunci când ai în față un public care nu reacționează la glumele pe care le faci?
În cazul în care nu reacționează, merg pe sistemul „dacă ați venit pe plâns, vă dau!”. De regulă încerc să gestionez situația, dar foarte greu când ai emoții să ridici publicul atunci când l-ai dus în jos. E spre imposibil dacă n-ai încrederea suficientă în tine. Iar eu nu am suficientă încredere în mine să fac asta. Dar să fiu sincer, nu se întâmplă prea des. Însă atunci când se întâmplă, nu e un sentiment plăcut, când am un public inert, care zici că sunt pe bypass, nu e foarte comod.
Un lucru trebuie menționat, niciodată nu e vina publicului, asta e problema. Sunt mulți comedianți la început care dau vina pe public. Nu e deloc așa. Întotdeauna e vina comediantului. Dacă nu știi să te adaptezi, atunci trebuie să te aștepți la anumite surprize neplăcute.
6. Care este cea mai importantă persoană pe care vrei să o faci să râdă?
Pe toți, dar mai ales taicămiu înainte să îmi trimită bani. Mereu îi zic câte o glumiță și mă bucur când râde, apoi îi spun ceva de genul „auzi, apropo, dacă tot ai râs…”. Acum vorbind serios, toată lumea e importantă pentru mine.
7. Din ce ai observat, care sunt subiectele care îi fac pe tineri să râdă cel mai mult?
Din păcate, tinde să vândă sexul. Dar și orice se leagă de relații. În principiu în tot ce se regăsesc. Asta îi face să râdă copios.
8. Crezi că a fi amuzant se poate învăța sau te naști cu acest dar?
Cred că se poate orice în lumea asta, dar necesită mai multă muncă în cazul în care să spunem nu ai un talent nativ. Spre exemplu, dacă vrei să fii șofer, și tu un ai nicio treabă cu șofatul, cred că e mai simplu să te adaptezi în situația aia decât să fii comediant. Sunt tehnici și în comedie o grămadă.
9. Care sunt comedianții pe care îi apreciezi atât din afară, cât și de la noi din România?
În primul rând, din State, Jim Carry, din stand-upul contemporan Kevin Hart, iar din România, primul meu idol ar fi Bendeac. Și pe el l-am iubit, l-am divinizat. Din stand-up îmi plac foarte mult Vio, Costel și Micuțu. Toți trei mi se par foarte, foarte amuzanți, aproape la fel de amuzanți ca și mine. Din zona online Bromania, care și el e genial, Mircea Bravo, de asemenea.
10. Care este sfatul tău pentru cei care vor o carieră în stand-up?
Cred că domeniul comediei e singurul în care nu poți să primești sfaturi. Fiecare are drumul lui. Trebuie să fie originali și perseverenți. Chiar dacă ești amuzant, se poate întâmpla să nu prindă primul tău show. Eu fac comedie de trei ani și abia acum e momentul ăla de „boom”. Înainte abia mă recunoștea familia. La un moment dat niște mătuși treceau și se uitau așa… le-am tras eu de mânecă.
Acum, încet, încet mă recunoaște lumea. E foarte fain sentimentul, dar e și frustrant câteodată. Săptămâna trecută am fost la un hypermarket și striga casierița după mine „Ionuț, Ionuț!”, iar în spatele meu erau niște oameni mai în vârstă, iar casierița îmi tot spunea „Ești super tare, te ador!”, iar oamenii din spate discutau între ei și se întrebau cine sunt.
Sursă foto: arhivă personală.
