Pentru început aş vrea să ne întoarcem puţin în trecut. Povesteşte-ne despre ţine, despre liceul pe care l-ai terminat, despre evoluţia pe care ai avut-o în cei patru ani de liceu (activităţi, implicări) şi despre factorii care te-au îndrumat să alegi SNSPA ?

„Am constatat pe parcursul liceului că mă simțeam mult mai în largul meu scriind compuneri decât derivând funcții.”- Horia Iova

Să începem cu începutul. Începutul întrebării, adică. Mă numesc Horia Ioan Iova. Am absolvit Colegiul Național” Gheorghe Șincai” din Bucureși, liceu de mate-info, dar care aborda toate materiile cu o seriozitate și strictețe ieșite din comun. Un liceu fără fițe, fără mari olimpici, dar cu elevi deștepți și muncitori, formați de profesori de o calitate umană rar întâlnită, ce prețuiau, la rândul lor, formarea elevilor ca oameni de caracter, într-un spirit marcat de corectitudine și exactitate. Un liceu în care simpatia era simpatie, bunul renume își avea locul său, dar în catalog conta exclusiv, poate prea exclusiv: ce erai și ce știai în momentul evaluării. Deși totul se învârtea în jurul matematicii și al fizicii în Șincai, am avut multe momente de evadare. Olimpiadele de engleză, de la care, în treacăt fie spus, nu m-am întors în niciun an fără măcar o mențiune, erau unele dintre ele. Apoi, materiile umaniste erau gândite astfel încât să cuprindă multe prezentări și ore de dezbatere. Proiectele la care școala participa cu interes și entuziasm, de tipul ”5 licee – 5 muzee” sau ”Flag Day”, m-au ajutat să-mi descopăr, dezvolt și să îndrăgesc competențele sociale. Ca urmare, în clasa a 12 a, printre radicali, integrale și funcții trigonometrice, aveam bine ancorate în minte noțiuni precum ”discurs public” sau ”comunicare nonverbală”. Prin urmare, nu mi-a fost greu ca, ajuns la facultate, să schimb gândirea abstractă a matematicii spre una orientată către social. Dar poate c-am sărit un pic peste firul poveștii. Ce m-a adus pe mine aici, cândva un posibil viitor inginer sau economist? Nu știu exact cum e în viață cu deciziile: ce, de ce și cum alegem, dacă voi afla cândva, o să vă zic și vouă. Până atunci, aș zice că opțiunea mea pentru un domeniu uman era ceva ce trebuia să vină, la un moment dat. Trebuia. Am constatat pe parcursul liceului că mă simțeam mult mai în largul meu scriind compuneri decât derivând funcții. Participăm la olimpiada de filosofie și de engleză, nu de mate și fizică. Încă mă fascinează raționamentul abstract, dar n-am fost niciodată bun la cifre. În clasa a XII-a, semestrul al doilea, eram ”în aer”. Ştiam doar că nu voi fi în stare să lucrez cu cifre și că eram bun la filosofie. Rezolvarea? Admitere la filosofie, SNSPA.

 

Care a fost prima ta impresie despre această universitate şi cum ai evoluat în cadrul ei?

“Ajuns la SNSPA m-am simțit curajos, puternic și, mai ales, tânăr.”-Horia Iova

Ajuns aici, m-am simțit eliberat. Liber să vorbesc, să mă exprim, să scriu, să caut, să citesc, fără constrângeri, liber să mă fac auzit într-o manieră personală, să ”mă vorbesc” și să ”mă scriu” către lume. Prezentările, eseurile și dezbaterile de la seminarii mi-au venit ca o jucărie pe care nici măcar nu fusesem conștient cât de mult mi-o doream. Mă simțeam curajos, puternic și, mai ales, tânăr.

 

În anul doi de facultate ai plecat în Belgia cu o bursă Erasmus. Spune-ne un pic desprea această experienţă: De ce ai decis să faci acest lucru şi ce te-a determinat să alegi tocmai Belgia? În ce fel te- a schimbat această experienţă? Ai observat vreo diferenţă între sistemul de învăţământ din ţară şi cel de afară? Ai fost discriminat vreodată din cauza originii tale?

 „Priveam perspectiva plecării de-acasă ca pe ceva mare, o schimbare, o turnură a vieții mele – ceea ce a și fost – cu o ușoară neliniște, timiditate.”- Horia Iova

 Plecarea mea în Belgia, ca mai toate întâmplările din viața mea, a fost o treabă de hazard: cu două zile înainte de încheierea concursului de admitere (redactare de CV în engleză, redactare de scrisoare de aplicare în engleză, și, proba finală, interviu) am aflat și eu că există Erasmus la noi în facultate de pe un afiș dintr-un colț scorojit al clădirii noastre. Ajuns acasă, priveam perspectiva plecării de-acasă ca pe ceva mare, o schimbare, o turnură a vieții mele – ceea ce a și fost – cu o ușoară neliniște, timiditate. După câteva ore de cumpănit am zis: Aplic! Dacă mă selecționează, plec, dacă nu, asta e!

Belgia a venit ca o alegere naturală: centrul Europei, aproape de marile capitale, viața de Occident. Cine putea refuza toate aceste lucruri? Chiar m-am felicitat ulterior pentru inspirația avută. În timpul în care am fost plecat am vizitat Londra, Paris, Amsterdam, Strasbourg, Luxembourg, Lyon și coasta Normandiei, nemaivorbind de Brugge, Gent; şi, bineînţeles, Bruxelles. Experienţa a fost complexă, uriașă, greu de prins în câteva litere înșirate pe o foaie. Cuvinte cheie: descoperire, autocunoaștere, aventură. Mai concret: viață.

Despre sistemul de învăţământ aş zice că e mult mai viu, mult mai ”în stradă”. În anul cât am studiat științe sociale aplicate în Belgia, am vizitat cartiere de nevoiași, am intervievat emigranţi, am băut cafea cu marocani și tunisieni, am luat lecții de dans și de pictură ca ore obligatorii, dar am și scris pagini interminabile de ”reflecții”, proiecte lungi și complexe, mai ceva ca în FCRP.

De discriminare nu prea a fost vorba, cu excepția a câtorva incidente minore. Tinerii, mai ales departe de casă, sunt frați, orice ar fi.

Când ai revenit aici ţi-a fost greu să te reacomodezi? Ce ţi-a lipsit cel mai mult din România? De ce ai decis să te întorci?

„Am dus din când în când lipsa marilor oraşe, lipsa aglomeraţiei, agitaţiei şi a vieţii din Bucureşti.”- Horia Iova

Acomodarea a venit natural, ca întoarcerea acasă. Totuși, mi-a luat o vreme să mă obișnuiesc din nou cu grijile și responsabilitățile, să nu mai locuiesc singur și de capul meu. Mi-am lăsat o parte din libertatea celui de-al 21-lea an din viață în camera cu pereți albi din Kortrijk, Flandra de Vest, Belgia.

Fiind într-o ţară nordică şi într-un orăşel liniştit, pot să spun că am dus din când în când lipsa marilor oraşe, lipsa aglomeraţiei, agitaţiei, şi a vieţii din Bucureşti.

Iniţial am plecat cu o bursă pe un singur semestru, al doilea a fost o prelungire pe care am obţinut-o mai mult din noroc. Un al treilea semestru ar fi fost deja exagerat. Fără bursă, preţurile sunt mari. Ar fi trebuit să-mi caut de lucru, nu ştiam limba olandeză vorbită în Flandra. Lucrurile s-ar fi complicat. Adaug aici şi faptul că procedura de echivalare a cursurilor în ţară ar fi fost mult mai complicată şi, peste toate, s-a aşternut un uşor, dar prezent, dor de casă.

După ce termini facultatea te gândeşti să pleci din nou? Te vezi muncind aici sau afară?

„Contactele pe care le obţii atunci când călătoreşti sunt o sursă de cunoaștere a lumii de o valoare nemăsurabilă.”-Horia Iova

Probabil voi mai pleca, mi-a plăcut să văd lumea. Am cunoscut o mulţime de oameni speciali. Contactele de felul ăsta sunt o sursă de cunoaștere a lumii de o valoare nemăsurabilă. Pentru moment, voi mai rămâne o vreme caldă și liniștită cu familia până-n ziua în care spiritual meu de hoinar mă va trimite din nou cine știe unde.

 

Sursa fotografiilor : arhivă personală

Redactor : Mădălina Ispas

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here