Șezi blând și fii pe pace, îți aduce numaidecât fratele Deliric răspunsurile. Nu sunt copiuțe, nu trișează, doar creează. Mintea lui nu trebuie să o înțelegi, o să te facă el să fredonezi ceea ce pune pe hârtie, fără să realizezi. Melodiile lui devin obsesie, nu știu dacă mă înțelegi, dar o să pricepi, încet, încet, te dezmeticești. Nu devii Shumann, nu înnebunești, dar o să înveți ce înseamnă să asculți, fără doar și poate, muzică de calitate.
Deliric e genul de artist pe care efectiv nu poți să îl ignori. Și asta e valabil în orice univers paralel, chiar dacă noi nu putem demonstra că el există. Trebuie să îmi scuzați absurditatea îndreptățită, dar, dacă ar fi să avem o certitudine despre univers, aceea ar fi că muzica lui Deliric este o constantă. Ca și butonul de repeat pe care îl apăs la fiecare melodie a lui.
Lăsând la o parte căciula cu PORC, ce-l fac pe Deliric inconfundabil sunt vocea și flow-ul pe care le are. E diferit, transmite un vibe aparte pe scenă, iar, din clipurile și versurile lui, îți dai seama că se implică în ceea ce face, că își bate capul până iese ce trebuie. E sincer, carismatic, are mintea mai ascuțită decât eyeliner-ul meu. Dacă nu mă credeți, urmăriți Deli Show și convingeți-vă singuri.
Ladies and gents, Deliric nu are nevoie de introducere. E totally awesome, cool și de asta am stat de vorbă cu el, pentru a-l cunoaște mai bine. În interviul de mai jos veți afla despre ce am discutat. Check it out.
1. Ce ANTIDOT recomandă Deliric împreună cu Silent Strike de pe noul album?
Întotdeauna am privit muzica noastră ca pe o alternativă la tendințele mainstream. Recomandăm mereu să încerci și drumurile mai puțin bătătorite. S-ar putea să descoperi o lume nouă cu multe de oferit. Îmi place să văd munca mea ca pe un antidot la conformism.
2. Ai mai schimba ceva din modul în care ai lucrat la acest album împreună cu Silent Strike?
Întreaga abordare a fost diferită. E prima oară când lucrez cu un singur producător. Dacă până acum făceam totul de capul meu, acum am lucrat la fiecare pas alături de Silent Strike. Toate deciziile le-am luat împreună și ne-am ambiționat unul pe altul să dăm tot ce e mai bun.
Fiecare piesă a fost construită în mai multe etape. A pus el câteva cărămizi, apoi eu, apoi iar el și tot așa. Unele piese au ajuns la versiunea 20 înainte să ajungă la forma finală, cea prezentă pe album.
3. Care este melodia în care te regăsești cel mai mult?
Tot albumul este foarte personal. Fiecare bucățică reflectă o parte din trăirile mele la un anumit moment. Depinde de starea în care mă aflu. Azi mă pot regăsi cel mai mult în „Mâine” (see what I did there?) și mâine în „Plastic”.
4. Ți s-a întâmplat ca, atunci când lucrai la album, inspirația să îți dea cu EROARE?
Întotdeauna sunt perioade în care simți că nu iese ce vrei tu. E de la stres și de la presiunea de a livra ceva de calitate. E o capcană din care trebuie să ieși. Cele mai bune lucruri se întâmplă atunci când reușești să fii complet relaxat, dar focusat în același timp.
5. Mai ții minte când ai fost prima dată pe scenă? Care a fost atunci reacția publicului?
Aveam 16 ani. Eram mic și panicat. Nu am reușit să mă focalizez atât de mult pe reacția publicului, cât pe propria prestație. Am dus o luptă intensă cu mine să devin relaxat pe scenă. Eram foarte emotiv când eram mic.
6. Ce schimbări ai observat între modul în care cântai la început și acum?
Am învățat să îmi controlez vocea mult mai bine, flow-ul, modul în care îmi construiesc versurile etc. Sunt chestii care lasă întotdeauna loc de mai bine. Sunt un student al hip hop-ului și nu m-am oprit nici acum din a învăța.
Cea mai mare schimbare am simțit-o când am început să am concerte. Ajungi să îți dai seama mult mai bine de punctele forte și de punctele slabe ale unei piese.
7. Ce ai schimba în legătură cu percepția tinerilor de astăzi despre rap?
Mi-ar plăcea ca toți să fie mult mai relaxați, în special tinerii. Să se concentreze pe partea pozitivă a muzicii și pe bucuria pe care le-o aduce. Să uite de presupusele reguli care ar trebui respectate și să își aducă aminte că hip hop-ul, în special, e o expresie a spiritului liber.
8. Sunt adolescenții suficient de maturi încât să aprecieze rap-ul de calitate?
Nici nu e nevoie să fie maturi. Maturizarea se produce involuntar. Îmi place să cred că o muzică ce promovează valori sănătoase te ajută să te maturizezi frumos. Pe mine m-a ajutat.
9. Crezi că un artist ar trebui să se „sacrifice” pentru a fi pe placul unui public mai larg?
Dacă o face nenatural, împotriva principiilor lui, da. Dar cred că un artist de succes care prinde la publicul larg este de cele mai multe ori natural. Se întâmplă ca unii artiști să rezoneze cu un public mai numeros, alții cu un public mai restrâns. Sacrificiul vine atunci când faci compromisuri în mod conștient. Asta nu recomand.
10. Cât de PORC trebuie să fii să porți haine de pe porcporc.com?
Porci suntem toți. Chiar dacă doar o parte din noi acceptă asta.
11. Care e cea mai amuzantă reacție pe care ai primit-o la adresa numelui?
Nu e neapărat amuzant, dar, de curând, am avut o discuție cu o turcoaică. Mi-a zis că „deli” în turcă înseamnă „nebun”. Cu ocazia asta am aflat și etimologia cuvântului.
12. Cu ce vine diferit brand-ul PORC pe piață?
Este primul brand de streetwear din România care a reușit să se impună pe o piață dominată de branduri străine. Mă bucur că am reușit să punem umărul la schimbarea percepției vis-a-vis de încrederea în brandurile românești.
13. De ce ar trebuie să poarte lumea haine de la PORC?
Nu trebuie. Dar să intre pe porcporc.com și, dacă văd lucruri care le plac, o pot face.
Sursă foto: arhivă personală
